Pe 5 noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea morţilor, cunoscută sub numele de Moşii de toamnă. În această zi, lumea duce la biserică, pentru sfinţit şi împărţit, un colac mare, un blid cu colivă şi o sticlă cu vin, apoi merge la cimitir, curăţă mormintele şi împarte pomeni, scrie libertatea.ro
După cum bine știm, ziua de sâmbătă este dedicată pomenirii morților. Și asta pentru că, potrivit scrierilor bisericești, în zi de sâmbătă, lui Iisus Hristos i-a fost înmormântat trupul. În vreme ce sufletul Său a coborât în iad, pentru a elibera spiritele captive. În ritul bisericesc, pomenirea sufletelor adormite se face tot sâmbăta. Căci duminica este ziua Învierii, a vieții veșnice. Așa se face că, în anumite momente importante ale anului calendaristic, oamenii s-au obișnuit să-i pomenească pe cei dragi, trecuți în lumea cealaltă, la date fixe. Moșii sunt sărbători populare, dedicate, după cum spune și numele, strămoșilor.
Când și cum se sărbătoresc Moșii de Toamnă
Peste an, românii de rit ortodox respectă cam 20 de zile de Moși. Cele mai importante sunt Moșii de primăvară, celebrați odată cu cei 40 de Mucenici, Moșii de vară, în sâmbăta din Ajunul Rusaliilor, Moșii de Toamnă, între 26 octombrie și 8 noiembrie, și Moșii de iarnă, înaintea Lăsatului de sec de carne pentru Postul Crăciunului. Ritualul Moșilor cei Mari sau Moșii de Toamnă este unul dintre cele mai importante. Se crede că, la răscruce de timp, se poate trece foarte ușor din lumea morților în cea a viilor, iar sufletele adormite revin la locurile dragi. Dacă nu găsesc nimic drept ofrandă, se răzbună. Cei ce primesc pomană de la urmași îi ajută pe aceștia să aibă parte de sănătate, de recolte bogate, de bine.
Biserica face slujbe de mijlocire pentru toate sufletele adormite, cu scopul de a obține îndurarea dumnezeiască de a le judeca cu blândețe și de a le așeza în lumea drepților. La aceste pomeniri, obligatorii sunt coliva, colacul, vinul și lumânările. Dar, în funcție de regiune și de posibilitățile materiale ale fiecăruia, pomenile se pot face după bunul plac. Se dau de sufletul răposaților dulciuri, pachete cu mâncare, vase noi, prosoape sau fețe de masă, în urma slujbelor de pomenire făcute la cimitir și acasă. Lumea duce la biserică, pentru sfințit și împărțit, un colac mare, un blid cu colivă și o sticlă cu vin, apoi se duce la cimitir, curăță mormintele și împarte pomeni.
De ce se face pomenirea morților
Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo „adormiti”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: ,52).
Soții Galaction și Epistimi au viețuit în timpul împăratului Deciu (249-253). S-au născut în cetatea Emesiei, din Fenicia. Levchipia, mama lui Galaction, stearpă din fire, a rămas însărcinată după ce a primit Sfântul Botez. Ea a trecut la cele veșnice când Galaction a împlinit vârsta pentru căsătorie. După nașterea lui Galaction, a primit botezul și tatăl sau.
Acesta l-a logodit cu Epistimi, o fata păgână. Deși Galaction nu a dorit căsătoria, a reușit să o convingă pe Epistimi că trebuie să se boteze și împreună, au ales calea călugăriei.
Nu au mai ieșit din mănăstirile lor și nu s-au mai văzut unul cu celălalt decât înaintea morții lor mucenicesti.
În timpul persecuției împotriva creștinilor, Galaction a fost adus înaintea tribunalului și biciuit pentru credința sa în Hristos. Când Epistimi a aflat că logodnicul ei, Galaction, este în chinuri, a alergat la el și l-a implorat să o primească și pe ea în împărtășirea de chinurile pentru Domnul. Plângând pentru biciuirea lui Galaction, torționarii au biciuit-o și pe ea sălbatic. După alte chinuri, aceștia le-au tăiat mâinile, picioarele și apoi capetele.
