Asist de doua zile la un adevarat asalt al “jurnaliștilor de război” pe toate posturile TV. Toata lumea isi da cu parerea daca a fost sau n-a fost o alarma “pe bune” in cazul vizitei lui Ponta, Dușa & Co in Afganistan.
Mie mi-a fost destul de simplu sa aflu ca intr-adevar, o racheta a picat, dar undeva departe de locul in care se afla delegatia romaneasca. Insa dincolo de regretul ratarii “tintei” (hihi), nu pot sa nu remarc ca dupa “ploaia afgana” s-au trezit la viata puzderie de “jurnalisti de razboi”, in fapt oameni alesi pe spranceana sa-i insoteasca pe premier si pe ministrul apararii in exercitiul lor de imagine. Pentru ca vizita lor de fapt ASTA a insemnat. Iar alarma a fost cireasa de pe tort. (n-am cum sa ii zic bomboana pe coliva…)
Sa justific ceea ce afirm: cica vizita marcheaza inceputul retragerii militarilor romani. FALS! Militarii romani deja se retrag de cateva luni bune, efectivele aproape injumatatindu-se in aceasta perioada. Deja FOB-urile (baze mai mici, avansate in teritoriu n.a.) incep sa se inchida sau sa fie predate pe inventar militarilor afgani, sa se descurce singuri de-acum incolo. Deci nu era cazul sa vina nimeni si sa spuna “mission accomplished“, sau, si mai rau, “case closed” pentru ca misiunea se va incheia oficial abia in toamna, iar retragerea a inceput deja de aproape juma’ de an.
Dar, nu-i asa, un premier cu o imagine slaba trebuie sa mai puna pe el o data vesta antiglont si sa faca un pic de parada in Afganistan, ca un viitor(?) comandant suprem al armatei. Ceea ce a facut acum Ponta – se cuvenea sa faca (in cel mai nefericit caz) presedintele Basescu. Acesta insa a zis pas, tocmai din ratiuni de decenta. Cel mai probabil insa, Ponta s-a gandit ca daca s-a dus Obama, de ce sa nu dea si el o fuguță? Mai ales in an electoral….
Asa ca si-a strans gasca de jurnalisti si i-a plimbat un pic prin baza. Alarma a dus la procedura standard. Mai intai te arunci la pamant, daca se poate langa un perete sau un loc care sa te protejeze. Si asta asap. Apoi, fugi cat te tin bracinarii catre cel mai apropiat buncar. Care NU este sub pamant, dragi colegi, este facut din blocuri masive de beton, nu are usi, nu are “hrana pentru 10 zile”… E doar un loc in care o racheta ratacita nu face pagube. Si asemenea buncare sunt de numarul sutelor in KAF, suficient cat sa se adaposteasca zecile de mii de militari in cateva secunde.
Firesc, Ponta si delegatia de oficiali au ajuns la adapost imediat. Racheta, confirmata pentru colega Oana Popescu de oficiali NATO, a picat si ea pe undeva prin baza.
Si ca sa ne intelegem: NU este vorba despre “baza romaneasca“, asa cum au titrat toate televiziunile. Este vorba despre baza din Kandahar, cunoscuta drept KAF, unde romanii sunt undeva la maxim 10%, atunci cand se aduna mai multi. In rest, sunt cam 5% din numarul militarilor aflati in tranzit acolo.
Ca sa va faceti o idee, in KAF sunt in medie cam 60.000 de militari permanent. Locul este un adevarat oras, pe care il puteti compara bine mersi cu orice oras romanesc care are o asemenea populatie. Pentru ca are drumuri, terenuri de sport, locuri de agrement, aeroport, poligoane, statii de epurare a apei (apropo, romanii sunt cantonati in apropiere de “lacul de deversare”, un loc in care miroase de-ti muta nasul din loc. Si asa stau de aproape 12 ani….).
Asa ca o racheta poate sa cada oriunde, dar de obicei sunt vizate pistele (de fapt pista) avioanelor, cea mai aglomerata din lume. Au fost cazuri in care rachetele s-au ratacit si au cazut si peste baracile militare, iar atunci cel mai urat au patit-o bulgarii, care erau cazati cam pe langa noi. Doar ca ultimele masuri de securitate au dus la reducerea numarului de raniti sau morti.
Alarmele sunt dese, mai ales in perioada asta. A NU prinde o alarma in iunie-iulie intr-o zi pe KAF este o adevarata minune. Si vor fi tot mai dese pana la sfarsitul lui august. Deci vizita delegatiei Romaniei ar fi avut oricum asa ceva “in program”.
De fapt, ce s-a intamplat mai departe este mai deranjant decat faptul ca alarma a fost socotita ca un exercitiu de PR sau nu. Faptul ca s-au trezit tot felul de “jurnalisti” care mai de care sa isi dea cu parerea. Oameni care NU au iesit din baza militara, nu au apucat nici macar sa doarma intr-un cort sau sa vada un localnic pe marginea unui drum. De ce sa nu o spunem pe-aia dreapta, pana si Mihaela Radulescu sau Roxana Ciuhulescu au ajuns pe-acolo, iar aceasta din urma chiar a mai si zburat cu un supersonic! Pana si Hi-Q a cantat pe-acolo pe la inceputurile conflictului!
Si-atunci, cu ce ar fi mai presus alde Ciutacu sau Ursu, care deunazi ai fi zis ca au prins glontu-n dinti in KAF? I-am auzit (cel putin pe antenist) cu cata emfaza vorbesc de alarma pe care au prins-o in Afganistan, de ai fi zis ca au transmis exclusiv cel putin vizita Papei intr-o pestera din Tora Bora!
Pe blog insa, Ciutacu o arde modest: “M-am nimerit cvasiîntâmplător în Kandahar. N-am valențe de reporter de război și nici măcar nu-mi place. Dar, dacă tot așa a fost să fie, când s-a petrecut ceva demn de menționat, am relatat.” Deloc pasional, zice el. Pai nici n-are cum, cand felul lui de a se adresa in general este moartea pasiunii…. 🙂
Delegatia noastra a fost in pericol cam tot la fel de mult cat sunt eu cand merg pe Magheru, pe trotuar (nici macar pe bordura), la ora pranzului. Probabilitatea ca racheta sa pice acolo era de 1 la cateva milioane. Dar exercitiul de PR abia aici incepe, cand, desi ai pantalonii umezi, ti se pun microfoanele in gura si tu te lauzi ca a fost “un pic de culoare“. Ma intreb daca ar fi zis la fel daca afla ca racheta a facut victime in baza.
Asa ca… Adelin Petrisor, Catalin Radu Tanase, Cristina Liberis, stati, ma, acasa, ca uite, are cine sa va ia locul de-acum in teatrele de operatii! 🙂
Pana la urma, singura intrebare cu “a fost sau n-a fost” trebuie sa fie legata mai degraba de “cazul Duicu” sau “cazul Panait”, mai importante decat o alarma in Kandahar. Apropo, ca o paranteza, am avut o zi in care am prins sapte alarme, mai toate cu rachete, intr-un interval de 3-4 ore. Le auzeam cum cad in departare si ne enervam ca nu suntem mai aproape, sa prindem si noi ceva…. 🙂
Oricum, dincolo de speculatii, vizita ramane una la fel de prost gust ca cea de la inundatii, atunci cand jandarmii il trageau pe premier cu barca prin noroi. De data asta insa, a fost de o alta factura. La fel de penibila insa. Pacat insa, pentru ca militarii romani, dincolo de spagile date ca sa ajunga in teatrele de operatii, chiar isi fac datoria cum pot, chiar si rupti in fund sau intinzand mana la ce le mai scapa americanilor si pentru noi. De-o fi pace sau razboi.
Florin Ghioca este jurnalist şi fotograf de război şi a făcut parte din delegaţia care îl însoţea pe Victor Ponta în Afghanistan.
Sursa: floringhica.ro
Comentariile sunt închise.