România, occidentul și statul excesiv

În campania electorală românească un loc eminent ar trebui să ocupe rolul statului și al guvernanților în societate. Un rol ce riscă uneori să devină sufocant. Nu doar în România, ci și în occident.

Petre M. Iancu

Adresându-se cuplului Ponta-Antonescu, Andrei Pleșu le cerea celor doi, la un moment dat, iritat la culme, să-l lase în pace să-și vadă de treabă. Apelul, adresat celor doi emuli ai lui Iliescu și aliați ai lui Voiculescu în plin puci n-avea cum să fie auzit.

Dar el exprimă între altele ceea ce, de fapt, românii – și nu doar ei – ar trebui în primul rând să le solicite guvernanților lor. Și-anume, să nu-i încurce peste măsură. Să-i lase, în fine, să-și vadă de-ale lor. Să nu-i mai supere în fiecare seară cu prostia lor agresivă. Să nu-i mai deranjeze permanent cu minciunile, să nu-i mai jeneze oră de oră cu voracitatea lor prost mascată și cu inadecvarea lor constantă. Să nu-i mai tulbure, fără frână, cu implicarea lor excesivă în viața de zi cu zi a românilor.

Că guvernanții de la București se sinchisesc prea puțin de asemenea apeluri de bun simț, că insistă să continue să-i stingherească zilnic pe cetățenii guvernați de la posturi de televiziune prefăcute în cabinete 1 și în oficine de propagandă și dezinformare nu miră pe mai nimeni.

Dar această temă nu e doar una românească. Și în alte țări, unele din ele vechi democrații, oamenii se văd adesea stânjeniți și incomodați peste măsură de state supraponderale, de state care, stăruind să fie mai prezente în viața cetății decât e bine și recomandabil, riscă să ajungă de o respingătoare obezitate.

Această discuție domină campania electorală americană, în care dreapta conservatoare și neo-conservatoare, opoziția republicană și adepții popularei mișcări zise „Tea-Party” îi reproșează administrației democrate în frunte cu Barack Obama tocmai intruziunea abuzivă a statului în viața cetățenilor. O intruziune care le răpește oamenilor libertatea.

Discuția e cât se poate de relevantă și pentru Germania. Unde judecătorul unui tribunal din Köln și-a permis să zguduie tradiții, cutume culturale și religioase, drepturi și libertăți vechi de mii de ani printr-un verdict interzicând circumcizia băieților evrei și musulmani din motive religioase.

Verdictul, deși contestat de mulți oficiali germani, a stârnit nu doar oroarea evreilor și credincioșilor musulmani din Germania, ample și justificate critici internaționale și o febrilă activitate legislativă în Bundestag, menită să scoată circumcizia de sub incidența pedepselor penale.

Oficialii germani se arată perfect conștienți de substratul antievreiesc, antimusulman și, în fond, anti-creștin și anti-religios al chestiunii, precum și de pericolul alimentării furibunde a antisemitismului prin manipularea propagandistic iscusită a acestui subiect.

În ce privește verdictul Curții regionale germane, numeroși juriști consideră decizia Tribunalului din Köln drept abuzivă la modul evident.

Fiindcă adoptarea ei a implicat ignorarea unui abundent documentat context cultural și religios și atribuirea unei importanțe excesive dreptului băieților de a nu fi „vătămați corporal” în detrimentul altor drepturi, între care cel la exercitarea liberă a credinței ori cel al părinților de a-și educa proprii copii.

Or, după cum devine tot mai clar, în chestiune nu e doar prezumtivul „bine” trupesc, sau „medical” al copiilor ci, nu în ultimul rând, propășirea lor spirituală și, totodată, apărarea libertății de ingerința exagerată, abuzivă, excesivă a statului în viața oamenilor și în credințele lor.

În ce-i privește pe români, și ei au dreptul să nu fie deranjați într-o manieră ieșită din comun de propriul stat, de proprii guvernanți și de proprii politicieni. E un drept, în fond, sacrosanct.

– articol publicat de Deutsche Welle –