România are în acest moment un avantaj competitiv unic în Europa și anume faptul că pe teritoriul țării există un ciclu nuclear complet: resursa (uraniul), uzinele de procesare a minereului (platforma Feldioara, judeţul Braşov), fabrica de producţie a combustibilului nuclear (FCN Piteşti) şi Centrala nucleară de la Cernavodă – care asigură circa 20% din necesarul de energie al României.
La finele anului 2015, Compania Națională a Uraniului a ieșit din joc: Nuclearelectrica a decis, în urma unei licitații, să cumpere uraniu canadian, cu mult mai ieftin decât a ajuns cel românesc.
Cum a ”ajuns” atât de scump uraniul românesc, astfel încât să compromită avantajul strategic al ciclului complet – în analiza următoare.
***
În acest lanț există însă o verigă slabă – Compania Națională a Uraniului (CNU)– companie de stat ce deține licențele de exploatare a zăcămintelor de uraniu, precum și platforma de la Feldioara unde este prelucrat minereul. Acesta este vândut ulteriorunicului beneficiar – Societatea Națională Nuclearelectrica (SNN) – companie care administrează centrala de la Cernavodă.
Pulberea sinterizabilă de uraniu produsă la Feldioara ajunge la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești, deținută de Nuclearelectrica, unde este procesată pentru obţinerea combustibilului nuclear necesar funcţionării unităților 1 și 2 de la Cernavodă.
La finele anului 2015, CNU și-a pierdut singurul client după ce a majorat prețul pulberelor de uraniu cu 76% față de valoarea stabilită prin contract, de 475 de lei pe kilogram.
Ca urmare, Nuclearelectrica a organizat o licitație care a fost câștigată de canadienii de la Cameco, fiind compromisă astfel integritatea lanțului nuclear din România.
Cum a ajuns uraniul românesc mai scump decât uraniul
CNU a fost nevoită să majoreze prețul ca urmare a unei decizii irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).
ICCJ a dat parțial câștig de cauză Curții de Conturi care a descoperit că CNU nu a realizat investițiile pe care ar fi trebuit să le realizeze în perioada în care a beneficiat de ajutor de stat (până în 2011), dar și că pulberele de uraniu au fost vândute sub prețul pieței către Nuclearelectrica, ceea ce a prejudiciat bugetul statului cu 51,2 milioane de lei.
În raportul anual din 2013, Curtea de Conturi nota că ”s-au constituit eronat și virat la bugetul statului obligații aferente contravalorii concentratelor tehnice de uraniu, transmise fără plată, din domeniul privat al statului în patrimoniul Companiei, la un nivel inferior valorii cu care s-a efectuat descărcarea din gestiune, fapt ce a condus la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de 51.263 mii lei, contrar prevederilor HG nr. 1009/2009 privind rafinarea stocului de uraniu în concentrate, constituit în perioada 1993-2008”.
Ca urmare a deciziei ÎCCJ, CNU a recalculat prețul, fapt ce a dus la rezilierea contractului cu Nuclearelectrica.
”Până la punerea în aplicare a deciziei irevocabile a ÎCCJ, ponderea obligației la bugetul de stat din prețul de vânzare către SNN a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu a fost de 10%, comparativ cu 80% după aplicarea acesteia”, se arată într-un punct de vedere transmis de CNU.
Nuclearelectrica: Ne raportăm la preţul de piaţă comunicat de Euroatom Supply Agency
Reprezentanţii Nuclearelectrica susţin că există mai mulţi furnizori de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu, atât în Europa cât şi la nivel global, dar şi că localizarea geografică a acestora are un impact redus asupra preţului.
Compania este obligată din punct de vedere legal să se raporteze la preţurile de piaţă comunicate de Euratom Suppy Agency pe baza analizei contractelor pe termen lung şi a celor de pe piaţa spot de la nivel european.
“Pentru realizarea fasciculelor de combustibil, SNN achiziţionează pulbere sinterizabilă de UO2 (dioxid de uraniu). Pulberea sinterizabilă de UO2 poate fi achiziţionată de la furnizori calificaţi, cu respectarea principiilor competitive. Există furnizori de pulbere de UO2 şi la nivel european şi global. Localizarea georgrafică a acestora are un impact redus asupra preţului de furnizare a combustibilului, acesta situându-se, în cazul Comeco, companie canadiană, cu mult sub preţul ofertat de CNU, cu toate taxele incluse. Preţul de piaţă al materiei prime şi cel care contează din punct de vedere legal pentru SNN, este cel comunicat de Euratom Supply Agency (ESA) pe baza analizei contractelor pe termen lung şi a celor de pe piaţa spot la nivel European“, se arată într-un răspuns transmis de Nuclearelectrica unei solicitări cursdeguvernare.ro.
Pe lângă criteriul preţului de piaţă, furnizorii trebuie să fie calificaţi şi să respecte standardele de calitate de la nivel european, dar şi să facă “dovada unui statut economico-financiar solid şi a unor sisteme de management capabile să susţină compania pe termen lung.
“SNN speră ca CNU, dincolo de calitatea atestată a produsului, să reanalizeze oportunitatea implementării unor măsuri adecvate dezvoltării. Ajutorul de stat nu este o strategie de dezvoltare“, susţin reprezentanţii Nuclearelectrica.
Problema strategică: Dependenţa de importuri și ruperea lanțului de care dispune România
Nuclearelectrica a încheiat contractul cu Comeco pe o perioadă de şase luni, la sfârşitul căreia SNN va organiza o nouă procedură competitivă. “Sperăm că în această perioadă CNU va reevalua obiectiv şi realist situaţia”, transmit ei.
Întrebaţi dacă România riscă să devină dependentă de importuri de materie primă pentru combustibilul nuclear, reprezentanţii Nuclearelectrica au precizat că “nu se poate vorbi de o dependenţă de importuri câtă vreme însăşi operarea şi întreţinerea centralei se pot realiza în unele cazuri doar cu furnizori externi, tehnologia nucleară utilizată nefiind una românească, ci canadiană (CANDU)“.
Pentru operarea şi mentenanţa centralei de la Cernavodă sunt folosiţi în continuare furnizori din Canada, SUA şi Europa, realizându-se importuri de piese de schimb, echipamente şi servicii.
“Tot în componenţa fasciculelor de combustibil nuclear intră alături de pulberea de uraniu şi tuburile de zircalloy. Şi această materie primă este importată. În urma licitaţiilor organizate, niciun furnizor local nu s-a putut califica cu produse la standarde cerute pentru fabricarea fasciculelor de combustibil”, susţin reprezentanţii SNN.
Ajutor de stat de 100 de milioane de euro pentru CNU
Până în 2011, CNU a fost scutită de la plata unor obligații bugetare, valoarea totală a acestui ajutor fiind de circa 100 de milioane de euro, potrivit unor declarații făcute săptămâna trecută de Corina Popescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Energiei. Popescu a precizat că în ciuda ajutoarelor primite, compania nu s-a restructurat și nu a făcut investițiile de care avea nevoie pentru a rămâne competitivă.
”Marea problemă a companiilor din sistemul energetic este că le interesează doar ziua de azi și nu se gândesc în perspectivă: cum ne dezvoltăm, cum ne eficientizăm ca să avem un viitor. Asta s-a întâmplat la CNU (…) Cât au primit ajutorul de stat nu s-a întâmplat nimic. Când acesta a dispărut, au continuat același comportament în plan economic. Când primești ajutor de stat ai posibilități de reorganizare, eficientizare, deschidere de noi perspective, nu doar să acoperi găuri negre”, a declarat Corina Popescu, citată de wall-street.ro.
Reprezentanţii Nuclearelectrica sunt de părere că menţinerea ciclului nuclear integrat nu se poate realiza obligând un alt sector economic să plătească pentru greşelile din trecut, dar şi că industria este pe cât de puternice sunt companiile companiile care o reprezintă.
“Nuclearelectrica speră ca CNU să reintre într-o nouă etapă şi să îşi rezolve problemele acumulate de-a lungul anilor. O companie are nevoie de o strategie proprie de creştere şi de viziune pe termen lung care să nu se bazeze integral pe suportul statului. Ca o industrie să fie puternică are nevoie de companii puternice, iar acest avantaj se obţine prin aplicarea unor măsuri adaptate realităţilor şi pieţei. Menţinerea ciclului nuclear integrat nu se poate realiza obligând un alt sector economic din industrie să plătească pentru greşelile din trecuz. Refuzul de îndeplinire a obligaţiilor din contract şi necontinuarea contractului nu implică dezavantaje doar pentru CNU ci şi pentru SNN: protejarea intereselor industriei trebuie să funcţioneze bilateral“, susţin reprezentanţii companiei.
Reprezentanţii Companiei Naţionale a Uraniului au refuzat să dea curs solicitării noastre de a răspunde unor întrebări cu privire la planului conducerii de a redresa situaţia companiei.
Citiţi mai mult pe cursdeguvernare.ro
