Proiectul Statelor Unite ale Europei are nevoie de mai multă transparență și de o largă dezbatere la nivelul statelor naționale. După discursul de ieri al președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, nu am înregistrat nicio reacție românească. Subiectul unui unificări politice a UE pare să-i găsească pe români nepregătiți.

Horațiu Pepine

Știm cu mai multă certitudine că singurul partizan declarat al transfomării treptate a UE într-un stat federal este președintele Traian Băsescu. El s-a pronunțat, în treacăt, în favoarea unor „State Unite al Europei”, dar fie pentru că nu dorea, fie pentru că nu a găsit interlocutori receptivi nu a mai dezvoltat subiectul.

Este și asta o tactică: lansezi o temă de dezbatere și o lași apoi să evolueze singură. Atâta doar că această temă nu și-a găsit nici partizani și nici adversari. De aceea, președintele, care a inițiat discuția, a rămas dator cu clarificări. Ce înțelege mai exact prin Statele Unite ale Europei și mai ales cum ar funcționa România într-o asemenea construcție statală? Președintele a susținut de asemenea că România ar trebui să adere cât mai curând la moneda comună (2015), dar a evitat să vorbească despre riscurile unui asemenea efort.

Președintele Train Băsescu a început să fie privit cu teamă ca omul care aplică politici suprinzătoare, pe care le explică post-factum, așa cum s-a petrecut cu tăierea salariilor în 2010. Nu este exclus ca insistența sa neargumentată (sau argumentată impropriu) pentru un parlament monocameral să vizeze, de fapt, integrarea României într-o federație politică europeană. Cert este însă că președintele a anticipat o dezbatere care abia de aici înainte prinde contur.

În cadrul discursului său de miercuri privind starea UE, președintele CE, Jose Manuel Barroso, a avertizat că „răspunsurile din trecut” nu mai pot fi oferite „unor întrebări din ziua de astăzi” și a prezentat apoi planul său privitor la unificarea politică: „Uniunea Europeană, a spus el, trebuie să evolueze către o veritabilă uniune politică și să modifice tratatele sale fondatoare pentru a deveni o federație de state naționale.” Președintele CE a anunțat că va prezenta un plan detaliat al acestor reforme înaintea alegerilor europene din 2014.

Subiectul nu este nou, dar detaliile și implicațiile sale rămân necunoscute. În linii mari, se știe că principalul promotor al unei Uniuni politice mai strânse este Germania, care dorește garanții puternice privind controlul asupra administrării bugetelor naționale.

Germania ca principal contributor la Mecanismul European de Stabilitate dorește impulsionarea unui proiect menit să evite derapajele care au pus grav în pericol sănătatea monedei comune. Cu toate acestea, proiectul suferă de lipsă de transparență. Se simte de aceea nevoia unor dezbateri mai ample la nivel național, care să limpezească detaliile și implicațiile unui asemenea proiect.

Diogo Feio, un deputat european (din Portugalia) prezent la dezbaterile de miercuri, a spus că propunerile lui Barroso sunt bune și realiste și că nu ar mai trebui decât ca ele să fie explicate cetățenilor. Dacă nu este o neglijență de exprimare, atunci este cu siguranță o eroare. Proiectul politic al federalizării europene ar trebui explicat, desigur, dar mai mult decât atât, el ar trebui să fie plebiscitat. Nu e destul „să explici”, este nevoie totodată să câștigi susținerea cetățenilor în favoarea unui asemenea proiect.

De fapt, nu ar fi riguros necesară organizarea unor referendumuri, dacă în prealabil partidele politice ar prelua inițiativa dezbaterii subiectului și l-ar transforma, așa cum se cuvine, în subiect de politică internă. De exemplu, președintele Cehiei, Vaclav Klaus, a respins categoric ideea lui Barroso, declarând că Uniunea Europeană ar trebui să se îndrepte într-o direcție contrară.

După modelul Vaclav Klaus, ar fi bine ca și actorii politici din România să-și expună cu limpezime punctul de vedere, ceea ce desigur că nu este întotdeuana ușor.

– articol publicat de Deutsche Welle –

5 COMENTARII

  1. Controlul politic şi economico-financiar exercitat de statele occidentale cu o economie sănătoasă şi stabilă din zona euro (Germania, Franţa, Anglia, ţările scandinave şi benelux-ul, parţial Polonia, Cehia, Slovenia, Austria) asupra celorlalte state din UE în rândul cărora intră şi România (pe care le putem numi state asistenţiale care pierd muncă socială în raport cu statele dezvoltate numite mai sus în balanţa import/export datorită diferenţei mari la productivitatea şi calitatea produselor)este imperios necesar şi se poate realiza numai prin transformarea UE într-o confederaţie de state autonome.Rămâne de dezbătut gradul de autonomie şi al cedării de suveranitate. Este evident că acele state cu o economie fragilă (printre care şi România) care vor respinge acest proiect se vor plasa singure în afara UE, într-o zonă gri condamnată la sărăcie şi instabilitate (E clar, pe de altă parte, că statele occidentale dezvoltate nu-şi doresc la frontiere o astfel de zonă nesigură, după ce au şi investit mult pentru securizarea frontierelor estice.Experienţa tristă cu Ucraina nu poate fi repetată.Ar fi o catastrofă!).Preşedintele Băsescu are !00% dreptate.Drumul nostru e către Vest cu orice sacrificii.Schimbarea mentalităţii negative de tip comunisto-colectivist la toţi românii (sau revenirea la mentalitatea dinainte de război bazată pe cultul muncii şi al lucrului bine făcut specific ţăranului român) e singur cale de salvare a poporului român (atât de pervertit de ocupaţia şi influienţa sovietico/comunisto/bolşevică).Şanse avem dacă ne gândim că milioanele de români care au muncit şi muncesc în statele UE au demonstrat că moştenesc genetic cultul muncii de la strămoşi fiind capabili să muncească cel puţin la fel de bine ca ceilalţi europeni atât în producţie cât şi în cercetare, cultură sau învăţământ.
    Există însă o mare piedică internă: revigorarea forţelor criptocomuniste dirijate de Kremlin, forţe care s-au coagulat în acest USL antiromânesc sub comanda unor diversionoşti kgb-işti moşiţi de Ilici Iliescu (bătrânul bolşevic fanatic plasat aici de sovietici încă din vremea lui Stalin).S-a dovedit din nou că o televiziune cu audienţă poate face cât o armată de ocupaţie.Din păcate mai avem circa 2-3 milioane de cetăţeni români asistaţi social care aşteaptă totul de la stat şi au devenit captivi ai TV-urilor Antena 3, OTV, Realitatea TV.Pericolul ca Dan Voiculescu Felix să intre la puşcărie şi odata cu asta să dispară Antenele, alături de condamnarea lui Năstase i-au împins la gestul disperat de a declanşa (cu sprijin rusesc prin „Vocea Rusiei”) demiterea preşedintelui ales al României şi implicit subordonarea justiţiei.Dacă vom trece peste acest obstacol la alegerile din toamnă vom putea vorbi de noua integrare europeană de tip federal.Istoria se repetă: din nou ne batem cu ruşii şi agenţii lor din România.Doamne ajută-ne!

  2. este un lucru bun ,poate asa scapam de interesele gunoaielor de politicieni Romani,pot sa fie controlati mai bine ,

  3. Dacul, raman uimita cand iti citesc comentariile, stii si cunosti multe lucruri de care unii dintre noi suntem interesati sa aflam de ele pt a ne imbogati cunostintele, precautie cand e cazul !
    Ma bucur de orice comentariu pasnic, care cauta solutii si nu ura .
    Vorba Nasului, Sa fii iubit !

  5. Au perfecta dreptate pt a ti se oferi, esti dator sa dai si tu la schimb.
    De aici trag concluzia ca, uni politicieni care ar trebui sa se intereseze profund de acest aspect ,sunt total dezinteresati, pt simplul motiv,le merge foarte bine si asa cum sunt.
    Alta explicatie nu gasesc !

Comentariile sunt închise.