Mi-am amintit, citind despre vacanţa prelungită în Florida a preşedintelui Iohannis, de sutele de tineri care, în seara zilei de 15 noiembrie 2014, şi-au luat periuţele de dinţi, s-au îmbrăcat gros şi s-au aşezat, demonstrativ, la coadă în faţa ambasadelor României, scrie George Mioc pe contributors.ro.
Erau şase grade la Munchen şi zece grade la Paris, în acea seară. Au stat o noapte în frig pentru că doreau să voteze. Cu Klaus Iohannis. Ca să-l dea jos pe Victor Ponta.
Mă întreb ce cred acum aceşti tineri. Fără îndoială, nimic nu putea fi mai rău decât Ponta. Dar ne consolează acest gând când vedem că am ales un preşedinte atât de indiferent la soarta românilor? Ce a făcut Klaus Iohannis pentru cei din diaspora, cea care l-au făcut preşedinte? Le-a ţinut câteva discursuri călduţe, le-a oferit ocazia nespus de fericită de a face o fotografie cu ei şi le-a promulgat o lege a votului prin corespondenţă oloagă şi care, după opinia mea, va fi aproape inaplicabilă. Deşi sunt peste trei milioane de români care lucrează în străinătate, PNL şi Klaus Iohannis au acceptat, la presiunea PSD, ca aceştia să fie reprezentaţi de doar doi senatori şi patru deputaţi. Pentru comparaţie, în Bucureşti sunt înregistraţi puţin peste 1,7 milioane de alegători, care vor fi reprezentaţi însă de 13 senatori şi 29 de deputaţi. În judeţul Sibiu sunt înregistraţi circa 372.000 de alegători, dar vor avea trei senatori şi şase deputaţi. Preşedintele Iohannis şi PNL au făcut tot posibilul pentru a demobiliza diaspora să se mai prezinte la vot şi în 2016. Nu mai au nevoie de votul românilor din străinătate. Dimpotrivă, îi sperie puterea acestora de a genera o nouă revoltă anti-sistem, aşa că vor să îi ţină departe de politică.
Totală indiferenţă şi lipsă de empatie şi faţă de dramele personale ale românilor aflaţi în situaţii dificile peste hotare. Despre cazul familiei Bodnariu am scris săptămâna trecută (http://www.contributors.ro/global-europa/masinaria-absurda-a-statului-norvegian-a-furat-copiii-familiei-bodnariu-presedintele-romanilor-tace/). Pe românul răpit în Mali în primăvara anului trecut l-a uitat toată lumea. În Malaezia, avem cazul trist al unui tânăr condamnat la moarte pentru trafic de droguri. Da, ştiu, mulţi se întreabă: de ce trebuie salvat un astfel de tânăr? De ce trebuie să intervină şeful statului pentru cetăţeanul româno-francez răpit în Mali? Pentru că fiecare român contează. Imaginaţi-vă doar o clipă că viaţa vă duce undeva departe şi sunteţi într-o situaţie dificilă, care necesită ajutor de la Bucureşti. V-aţi gândi şi atunci: de ce să se deranjeze preşedintele României şi să intervină în sprijinul unui singur cetăţean?
În sfârşit, mai adaug la acest tabou situaţia fraţilor noştri de peste Prut. Mai mult ca niciodată, forţele pro-occidentale din Republica Moldova au nevoie de sprijinul nostru. Ţara este într-o criză continuă şi riscă să rateze importante obiective europene dacă nu se instalează un guvern cinstit, cu o orientare spre Vest. Ce face în preşedintele României? Este dispărut în Florida. Nu-i pasă. Nimic nu-i tulbură vacanţele prelungite sau week-endurile la Sibiu. Vineri, la ora 15.00, familia Iohannis părăseşte Cotroceniul, iar Administraţia Prezidenţială încetează să mai funcţioneze până luni.
Din aceste motive, precum şi multe altele, mă întreb tot mai des: poate România să se „descurce” până la viitoarele alegeri prezidenţiale cu o Administraţie Prezidenţială care lucrează la aproximativ două treimi din capacitate? Cum sunt coordonate şi controlate serviciile secrete, având în vedere că şi Parlamentul a abandonat funcţia de control asupra acestor structuri? Cine face politica externă a ţării? Mai are România vreo iniţiativă diplomatică? Câţi cetăţeni aflaţi în dificultate peste hotare vor fi abandonaţi de acest preşedinte absent şi cu ce consecinţe?
În 2007 şi 2012, PSD şi PNL s-au aliat împotriva preşedintelui Băsescu, pe care l-au acuzat că încalcă legea fundamentală pentru că se implică prea mult şi depăşeşte atribuţiile constituţionale. Curtea Constituţională a respins aceste acuzaţii. Eu însumi am condamnat şi m-am împotrivit loviturilor de stat din 2007 şi 2012. De aceea, acum sunt foarte prudent când îmi pun întrebarea dacă România poate continua până în 2019 cu un preşedinte absent. Într-o companie privată din SUA, un astfel de om era dat afară în câteva luni, cel mult. În birocraţia de la Bruxelles, probabil că l-ar fi tras pe linie moartă, iar aparatul birocratic i-ar fi preluat atribuţiile. Dar, în sistemul constituţional românesc, ne putem permite să-l lăsăm pe Klaus Iohannis să stea în vitrină – când nu pleacă în vacanţă – iar în spatele său să avem un mecanism care să-l înlocuiască şi să-i preia atribuţiile? Să sperăm că nu vom ajunge în situaţia de criză în care vom avea nevoie disperată de un lider puternic şi vom descoperi că şeful statului nu vrea să plece de pe plajă. Sunt regi care au fost alungaţi de poporul lor pentru că nu făceau nimic altceva decât să se distreze…
Nu mă întrebaţi ce job ar primi un astfel de personaj la compania pe care o conduc aici, în Texas.
