Mă aşteaptă cu o cafea în faţă. Nu ne-am întâlnit niciodată, dar eu îl recunosc din reportajul “România, te iubesc”, în care a arătat unei ţări întregi proporţiile dezastrului din Apuseni. Se vede de la o poştă că e un om al muntelui: are faţa aspră, bătută de vânt, şi mâinile pline de cicatrici. Voicu Tomoş a fost pădurar la Măguri Răcătău, județul Cluj, dar a demisionat şi a decis să dea în vileag întregul sistem corupt din care a făcut parte. Asta l-a făcut să devină inamicul numărul 1 al Ministerului Mediului şi al direcţiilor silvice.
“Nu mă las până nu schimb ceva. Nu se mai poate aşa”, îmi spune. Judecând după fotografiile pe care le-a postat pe Facebook, îi dau dreptate. În păduri apar adevărate “autostrăzi”, mai repede şi mai largi decât se construiesc cele contractate de Ioan Rus.
Discuţia noastră a plecat de unde o lăsase la ProTV, acum mai bine de un an: că fiecare pădurar trebuie să cotizeze 10.000 de euro anual, plus câte 3.000 de euro la fiecare dintre cele minimum două controale pe care le are pe parcursul a 12 luni. Banii vin, evident, din tăieri ilegale. Și au ajuns, spune Voicu Tomoș, inclusiv la fostul ministru al Mediului, Pădurilor și Apelor Lucia Varga, cea care poza grațios în apostolul dreptății.
– Aţi declarat că un pădurar trebuie să dea şefilor cel puţin 16.000 de euro anual. Ce înseamnă asta în arbori? Câtă pădure se fură la modul acesta?
– Vă spun cum funcţionează exact. Se lucrează cu sătenii, iar două părţi sunt ale omului şi o parte a pădurarului. Ca să faci 16.000 de euro trebuie să se taie de 48.000. Iar asta e numai de dat, că pădurarii mai fac şi pentru ei. Pe lângă asta, mai merg sătenii şi mai fură câte un lemn, nu poţi să-i opreşti, că eşti un singur om de pază la 840 de hectare. Ca să traducem în pădure, 48.000 de euro, la 100 de euro metrul cub, înseamnă 480 de metri cubi. Asta era partea unui singur pădurar. La Ocolul Silvic Someşul Rece erau 18 pădurari şi fiecare trebuia să dea partea lui, chiar dacă sumele variau. Cine nu dă, nu e agreat de sistem. Ştiţi ce zice sistemul? Nu poţi să faci, dă-ţi demisia că vine altul care face. Deci calculaţi 18 ori cel puţin 480-500 de metri cubi. E o bunătate de pădure rasă cu totul, într-un an.
– Banii cum se împart?
– Banii îi ia brigadierul și își “trage” o parte; un brigadier are câte șase pădurari. De la brigadieri, merg la şeful de ocol, care îşi ia partea leului. De la ocol, banii merg la Direcţia Silvică. Şi de acolo, la politicieni şi la minister. Credeţi că se fac concursuri pe bune la Direcţia Silvică? E pus cine dă mai mult.
– În Guvernul Ponta a fost un ministru care se luase la trântă cu sistemul, Lucia Varga (foto, jos).
– Mi-ar plăcea să-i spun o vorbă doamnei Varga. Pe faţă lupta împotriva sistemului, pe la spate profita de el. Când am îndrăznit să fac dezvăluiri despre mafia lemnului din Apuseni, a cerut sânge. A trimis oameni să îmi găsească probleme, să mă elimine din sistem pe mine şi pe toţi cei care îmi sunt prieteni. Cinci oameni au fost daţi afară, toţi din jurul meu. Pe mine nu au îndrăznit să mă concedieze, mi-am dat eu demisia.
– Dar acum sunteți în proces cu Direcția Silvică.
– Da, m-au acuzat că am furat. Îmi impută peste 11 miliarde de lei vechi. De fapt sunt 2,9 miliarde, care se dublează o dată pentru că lemnul furat e dintr-o zonă protejată şi se dublează încă o dată pentru că eram eu pădurar. Numai că tot lemnul a fost furat pentru ei. Pentru mine nu am ținut nimic.
– Ce salariu aveați?
– Salariile sunt o glumă, ca să te oblige să furi. În jur de 750 de lei. Eu aveam o discotecă şi câştigam bani de acolo.
– Revenind la împărţeală, primarii din zonă nu iau nimic?
– Ce întrebare îmi puneţi! Toţi trăiesc.
– Unde ajunge lemnul furat? Și la prelucrători industriali?
– Desigur. Tot lemnul ajunge la Gilău, şi de acolo, pe autostradă, la Sebeș. La austrieci.
– Se întâmplă acum sau când erați dvs. pădurar?
– Tot timpul.
– La Cluj, în 2013 a fost arestat şeful Direcţiei Silvice, Traian Mariş*. Nu s-a schimbat nimic după acel moment?
– Se fură mai cu perdea. Au fost daţi afară toţi cei cu care aveam relaţii, cinci dintre angajaţii Ocolului Silvic. În rest, toţi au rămas pe funcţii. Mai noi şi-au pus bariere la intrarea în pădure, cu lacăt pe ele. Merge pădurarul dimineaţa, trece o gaşcă de carieră, pun lacătul şi taie în voie, la un kilometru adânc în pădure. Nu-i mai deranjează nimeni.
– Oamenii vin cu maşini, cu camioane, cu căruţe. Nu îi așteaptă poliția la barieră?
– La noi în zonă sunt doi polițiști. Pot să stea ei 24 de ore în pădure? Acum sunt poliţişti noi, nu ştiu cum merg lucrurile, dar înainte ştiam. E normal: cum să furi o pădure fără să ştie poliţia? Luau bani direct de la cei care transportau. Aşa, o mică atenţie de la pădurari, zece metri cubi, mai primeau.
– De ce aţi plecat din “raiul” acela?
– Am renunțat pentru că eu locuiesc acolo, în munte, nu am casă în altă parte. M-am gândit aşa că dacă se continuă aşa treaba, cum era pe vremea când director era Traian Mariş, noi în doi ani nu mai avem lemne de foc.
– Este interesant că Traian Mariş, condamnat cu suspendare pentru jaful din păduri, a fost reangajat la Direcţia Silvică.
– Am auzit că fusese reangajat la Culturi, se ocupa cu plantările, cu reîmpăduririle. Un post foarte important. Unul care e la Cultură îşi face schemele de reîmpădurire, dar merge în continuare şpaga şi la el. Poate să meargă să facă două inspecţii pe an şi să ia bani de la pădurari. După ce am apărut eu la “România, te iubesc” am aflat că ar fi fost trimis în concediu fără plată.
– După toate dezvăluirile pe care le-aţi făcut, v-a căutat vreun procuror, să vă ceară nume şi date?
– Nu.
– Care ar fi soluția pentru a stopa defrișările?
– ONG-urile ar trebui să ceară să aibă reprezentant la orice inspecție, ca să fie transparență maximă. 100% statul nu e interesat, dar noi, ceilalți, am avea tot interesul din lume.
– Sâmbătă vor fi proteste în toată ţara. De ce ar trebui oamenii de la oraș, care se încălzesc cu gaz metan, să ceară oprirea defrișărilor?
– Îmi amintesc din tinerețe că, în fiecare weekend, pe munte la noi era plin de oameni; acuma nu mai pot merge oamenii, că nu mai pot sta pe jos de crengi şi cioate. În plus, ne plângem de poluare, dar noi distrugem pădurea. Şi mai sunt lucruri, care ne costă acum sau ne vor costa în timp: pădurile sunt de folos în cazul inundaţiilor şi sunt o perdea naturală de vânt. Şi, până la urmă, nu cred că vrea cineva să avem o ţară fără păduri. E păcat să ne batem joc de ele.
Notă* Directorul Direcției Silvice Cluj, Traian Mariș, a fost acuzat în 2013, de procurorii DNA, că a cerut și primit mită de la mai mulți pădurari, pentru a nu-i schimba din funcții și pentru a le aviza favorabil controalele efectuate în cantoanele în care lucrează. Potrivit anchetatorilor, Mariș a cerut de la trei pădurari sume de bani cuprinse între 4.000 și 10.000 de euro. Directorul reţinut de DNA Cluj s-a făcut că îi controlează pe pădurari, iar mai apoi, ca să închidă ochii la jaful din zona de munte a judeţului Cluj, le-a cerut acestora mită. Mariş fusese promovat la Cluj de la Ocolul Silvic Gilău și a fost susținut de PNL. În mandatul său, versanți întregi, care în 2010 erau împăduriți, au fost defrișați în mod barbar. Mariș a fost condamnat la închisoare cu suspendare și s-a întors pentru o vreme să lucreze de unde plecase, la Ocolul Silvic Gilău.
Sursa: romaniacurata.ro
