Inainte de a trage concluzii pripite sau de a comenta acest articol va invit sa-l cititi pina la capat. Apoi, vorbim!

Stare de fapt dupa 16 noiembrie (cind România va avea un nou presedinte ales) si, mai ales, dupa 22 decembrie (cind Traian Basescu va preda mandatul noului presedinte): un sef de stat nou, o majoritate parlamentara veche. Adica, PSD plus toti satelitii lui din aceasta campanie avind o majoritate parlamentara mai mult decit confortabila in Senat si in Camera Deputatilor. In sertar, gata sa fie scoasa la lumina, vechea lege a aminstiei si a gratierii. Aici e miza.

Sa zicem ca iese Iohannis presedinte. PSD scoate din sertar legea amintita si voteaza eliberarea coruptilor condamnati din puscarii. Presedintele Iohannis respinge legea. O poate face o singura data, a doua oara nu mai are aceasta posibilitate. Incep negocieri subterane si/sau la lumina zilei in cautarea unei majoritati parlamentare care sa demita guvernul PSD (oricare ar fi el, cu Ponta in continuare prim-ministru sau cu Tariceanu la cirma Executivului sau cu altcineva) si sa spulbere majoritatea pesedista din Legislativ. Daca negocierile esueaza si guvernul nu pica prin motiune de cenzura, Voiculescu, Voicu, Fenechiu si altii sint ca si eliberati. Pentru ca pesedistii si aliatii lor vor trimite legea pentru a doua oara la Cotroceni, iar Iohannis va fi obligat sa o promulge. Sigur, vor fi dezbateri, sesizari ale Curtii Constitutionale, reactii ale Occidentului, ale SUA si asa mai departe. Dar parlamentarii, asa cum au aratat pina acum de nenumarate ori vor putea sa declare ca nu-i intereseaza. Si legea va trece. Iohannis va parea neputincios si va fi compromis inca de la inceputul mandatului. Chiar si propriii lui votanti nu vor putea crede ca n-a putut face nimic. Complicat de gestionat situatia, mai ales ca si la dezbaterea de la Realitatea TV si in interviul de pe reportervirtual.ro a recunoscut ca nu are deocamdata un plan pentru schimbarea majoritatii parlamentare pesediste si ca va incerca sa gaseasca o solutie dupa ce ajunge la Cotroceni. Va fi greu insa, daca nu chiar imposibil. Din motive evidente: mogulii financiari si politici fac presiuni uriase, financiare si nu numai sa ajunga din nou in libertate. Suna a sah-mat si a scenariu de groaza, dar ginditi lucid si fara sperante desarte. Puterea presedintelui, s-a vazut in astfel de situatii chiar si in mandatul lui Traian Basescu, e limitata. Daca nu va promulga legea amnistiei, Iohannis va fi amenintat cu suspendarea si demiterea, iar potrivit noii legi a referendumului acest lucru se va putea produce mult mai usor decit in 2oo7 sau in 2009. In plus, Iohannis nu e Basescu si asta e doar o constatare, nicidecum o jignire.

Sa zicem ca iese Ponta presedinte. El se jura acum ca odata ajuns la Cotroceni nu va promulga o lege pentru eliberarea coruptilor. Il credeti? Stiu raspunsul, asa ca nu va chinuiti sa-mi oferiti prea multe variante… In plus, chiar daca Ponta e, sa zicem, sincer cind afirma asta, majoriattea parlamentara pesedista il va baga in acelasi scenariu precum cel descris mai sus in cazul in care Iohannis ar ajunge la Cotroceni. Sa fim seriosi, daca Ponta va fi la Cotroceni, PSD va fi condus de altcineva, jocurile le vor face poate Dragnea, poate Ghita, poate Geoana… Toti au probleme sau prieteni cu probleme in justitie sau chiar in puscarie. In plus, spectrul unor posibile dosare penale apasa inca multi lideri din marea coalitie parlamentara. Deci, inca o data, cerc inchis: legea gratierii si amnistiei ar putea fi promulgata in primele luni ale anului viitor. Speranta coruptilor condamnati e mare, se vede din rezultatul votului dat de puscariasi pe 2 noiembrie: aproape toti au votat cu Ponta.

Acestea fiind zise, marea provocare, chiar din 17 noiembrie incepind, e legata de schimbarea majoritatii parlamentare. Dar si aici e o capcana! Anul viitor, oricine va fi la guvernare, va trebui sa deconteze catastrofele populiste facute de guvernarea Ponta: pomeni electorale, masuri fiscale aberante care au ingrozit pina si FMI si multe altele. Un nou prim-ministru, chiar sustinut de o noua majoritate parlamentara, va fi rapid compromis in ochii opiniei publice pentru ca va trebui sa incerce sa repare stricaciunile administratiei Ponta. Si asta inseamna ca nu va putea oferi toate pomenile promise de Ponta pentru 2015. Filmul l-ati mai vazut cindva: a jucat Emil Boc in el, dupa plecarea lui Tariceanu de la Palatul Victoria.

Sigur, sint inca multe variabile in joc. Una dintre ele se numeste UNPR, partid care are la ora actuala o zestre mare de parlamentari care, la o adica, daca ar “divorta” din mariajul cu PSD, i-ar putea lasa in ofsaid pe toti cei care viseaza cu ochii deschisi la gratiere si amnistie. Si, desigur, conteaza si ce va face UDMR sau alte formatiuni mai mici, dar numai iesirea lor din marea porcarie numita “votarea legii amnistiei si gratierii” nu e suficienta din motive aritmetice: ceilalti, care vor vota, vor fi mult mai multi.

E complicat si nu prea. Klaus Iohannis ar putea sa-i provoace si pe pesedisti, nu doar pe Victor Ponta, sa dea in scris ca nu vor vota gratierea si amnistia. Nu mai e timp si nici nu mai poate sa-i oblige sa o scoata din sertar, la lumina, punindu-i s-o respinga in Parlament inainte de 16 noiembrie. Au incercat, nu le-a iesit. Chiar si Ponta, pentru a ne convinge de “buna lui credinta” in legatura cu aceasta chestiune, ar fi trebuit sa faca asta. N-a facut-o, desi ar fi putut, ceea ce ma face sa cred ca una din marile lui minciuni , daca va ajunge ca presedinte sa primeasca la promulgare o astfel de lege, va fi sa spuna, dupa o prima respingere a ei, ca n-a avut ce face, dar ca el si-a respectat angajamentul din campania prezidentiala: n-a vrut, a respins-o, dar a doua oara l-a obligat legea s-o promulge, bla-bla, bla-bla…

Stiu, viitorul, din aceasta perspectiva, nu arata bine. Dar baietilor astora din Parlament, am vazut-o de nenumarate ori, numai de viitorul nostru nu le pasa. E bine insa sa stim si sa intelegem ca terenul e minat si ca viitorul presedinte are deja o bomba pusa sub biroul de la Cotroceni!

sursa: turcescu.ro