Reuters | Tacticile specifice Războiului Rece sunt readuse la viaţă

Războiul Rece a început din nou.

Ocuparea militară a Crimeii de către Rusia şi pregătirile pentru anexarea provinciei din sudul Ucrainei a înviat temeri, calcule şi reflexe care s-au prăfuit de la Căderea Zidului Berlinului în 1989.

Nu este sigur dacă situaţia de criză provocată de încercarea lui Putin de a împiedica Ucraina- o fostă republică sovietică cu rol strategic- să se apropie de Vest va deveni  un punct de cotitură în relaţiile internaţionale, aşa cum au fost atacurile Al Qaeda din 2001 sau criza din Cuba, 1962. Încă mai sunt mutări de făcut.

Cu toate acestea, aniliştii strategici şi politicienii se gândesc cu atenţie la consecinţele unui posibil conflict de tipul tug-of-war prelungit între Est şi Vest. Iar statele din mijloc, precum Germania şi Polonia, încep să vadă schimbări inconfortabile ale politicilor.

Înfruntarea ridică deja întrebări dificile despre echilibrul dintre sancţiuni şi diplomaţie, reprezentând teste ale loialităţii aliaţilor şi crescând riscul apariţiei unor alte conflicte adiacente.

Într-un articol al revistei Foreign Policy, analistul rus Dmitri Trenin de la Carnegie Foundation for International Peace a declarat: „Bine aţi venit în al doilea Război Rece!”.

„Ultimele evenimente au dus la încheierea răgazului de parteneriat şi cooperare între Vest şi Rusia care au fost preponderente în sfertul de deceniu ce a urmat Războiului Rece”, a spus acesta.

Trenin nu este singurul care consideră că lupta pentru Ucraina este evenimentul cel mai semnificativ în privinţa securităţii europene de la colapsul Uniunii Sovietice în 1991.

În vreme ce nimeni nu îşi imaginează că superputerile se vor întoarce la o confruntare nucleară sau la una de tip bloc-contra-bloc- Rusia nu mai are un bloc-, implicaţiile pentru alte probleme de securitate şi pentru economia mondială sunt semnificative.

Conflictele îngheţate în statele post-sovietice precum Moldova, Georgia şi Azerbaidjan au fost reactivate.

În Berlin, politicienii sunt îngrijoraţi că Rusia ar putea creşte miza prin a refuza cooperarea cu Vestul în privinţa programului nuclear din Iran, a războiului civil din Siria, a securitatăţii în Afghanistan şi în tratarea cu liderul imprevizibil al Coreei de Nord.

Oricare dintre acesta probleme ar putea face viaţa mai grea pentru SUA şi aliaţii din Europa şi Asia prin destabilizarea Orientului Mijlociu şi părţii sudice a Asiei sau prin creşterea tensiunii în peninsula coreeană.

„Acesta este conflictul cel mare”

Faptul ce a dus la creşterea eforturilor pentru găsirea unei soluţii este conştientizarea că Germania, puterea centrală a Europei, nu are un cuvânt special de spus în Rusia când cărţile geopolitice sunt pe masă şi că Angela Merkel nu a reuşit să îl influenţeze pe Putin, în ciuda limbajului comun al acestora.

În retrospectivă, intervenţia militară organizată de Rusia în 2008 pe teritoriul Georgiei a fost o repetiţie. Aceasta a avut un impact global mai mic, parţial datorită faptului că un lider georgian labil a deschis primul focul, dar şi pentru că a schimbat doar puţin status quo-ul.

„Ucraina este diferită. Se află la graniţa dintre două zone importante şi este prea mare”, susţine Constanze Stelzenmueller, important membru al echipei de decizie a German Marshall Fund.

„Acum incepe o competiţie sistemică. De aceea consider că analogia cu Războiul Rece este potrivită. Dacă te afli în Berlin, aşa se simte. Acesta este conflictul cel mare.”

În pofida importantelor interese economice în Rusia- unde îşi desfăşoară afacerile 6200 de companii germane- şi a dependenţei de gazele Ruseşti pentru 40% din rezervele sale, Stelzenmueller se aşteaptă ca Germania să „surprindă plăcut prin fermitate”.

Moscova nu este decât al unsprezecelea partener comercial al Berlinului, sub Polonia. Săptămâna trecută, corpul comercial principal al Germaniei a declarat că un conflict comercial între cele două ţări ar afecta afecerile germane, dar ar avea potenţial fatal pentru economia stagnantă a Rusiei.

Aşa cum observă fostul guvernator din Hong Kong, Chriss Patten, în vreme ce în aproape toate casele din europa există obiecte făcute în China, foarte puţine au ceva produs în Rusia, în afara gazului şi a votcii.

Economiile din centrul Europei ar pute fi afectate grav dacă Moscova s-ar juca cu robinetele de gaz, dar mizele sunt mari, iarna s-a încheiat, iar Rusia are nevoie de venituri.

Neutralitate?

În Primul Război Rece, SUA şi Europa apuseană se temeau că Germania de Vest va alege neutralitatea în încercarea de a destinde relaţia cu Uniunea Sovietică şi aliaţii din răsăritul continentului, incuzând Germania de Est.

Acest lucru nu s-a întâmplat. Bonn a rămas ferm ancorat în tabăra politică şi militară a Vestului. Cu toate acestea, au existat nişte lupte transatlantice importante.

Printre acestea a fost şi confruntarea din 1982 cu SUA pentru o înţelegere între Germania şi sovietici privind o conductă de gaze care a făcut administraţia Reagan să se teamă că ar creşte periculos de mult dependenţa Germaniei de Vest faţă de Moscova.

Germanii au rămas pe poziţii. Conducta a fost construită şi reprezintă unul dintre motivele pentru care Germania este atât de dependentă de energie rusească.

Acea dispută- la doar un an după o intervenţie militară inspirată de Moscova în Polonia- ar putea fi o lecţie pentru un nou Război Rece.

Un an mai tărziu, Bonn a rezistat protestelor şi ameninţărilor de la Moscova în privinţa prezenţei unor rachete nucleare aduse de SUA ca răspuns la rachetele sovietice SS-20 ce erau îndreptate către Vest. Acest eveniment a dus la un sfârşit diplomatic al cursei pentru înarmare.

Atunci, ca şi acum, o ameninţare din partea Rusiei a unit europenii şi SUA, în pofida opiniilor actuale reflectate de sondaje conform cărora nici germanii, nici americanii, nu sunt dornici să fie duri cu Rusia.

Atunci, ca şi acum, atât Moscova cât şi Vestul au apelat la China pentru a înclina balanţa. Atunci, ca şi acum, strategii din SUA au schimbat acuzaţii de pasivitate şi de instigare la război în timp ce se certau referitor la politica dezirabilă prin care să slăbească Rusia şi să îşi urmeze interesele simultan.

Dacă Putin face mişcări pentru a anexa Crimeea, europenii ar putea fi nevoiţi să apeleze la sacrificii jenante pentru a-şi arăta determinarea.

Pentru Franţa, acest lucru ar putea însemna suspendarea unui contract de vindere a navelor de transport de elicoptere. Pentru Regatul Unit, închiderea conacelor şi a conturilor bancare în faţa magnaţilor apropiaţi lui Putin. Pentru Germania, reducerea dependenţei faţă de gazul Rusiei.

Va fi nevoie de un soi de determinare specific Războiului Rece pentru a duce aceste lucruri la capăt. Păstrarea unităţii UE ar putea fi problematică în cazul în care treburile devin dure, în condiţiile în care state din sudul Europei, precum Italia, Grecia, Cipru şi Bulgaria, se apropie de Moscova.

Acest articol este semnat de Paul Taylor.

Traducere de UVT.