Pakistani Islamists burn a French flag during a protest against the printing of satirical sketches of the Prophet Mohammad by French magazine Charlie Hebdo in Quetta on January 22, 2015. BANARAS KHAN/AFP/Getty Images

M-a intrebat cineva daca francezii sunt la fel de aroganti. Nu sunt aroganti. Sunt foarte aroganti. Pentru ca au de ce. Orice taran care a fost de doua ori in viata lui la o trattorie (una din Dristor si una din Tecuci) se descurca sa comande italieneste. Mancare delicioasa si simpla. Poti sa locuiesti in Franta de 10 ani, poti sa fii baiat cat de cat citit, poti sa fii milionar, ca tot nu stii sa vorbesti cu ospatarul de la auberge ca un francez din clasa medie. Gastronomia franceza e suculenta, aromata si infinita ca injuraturile romanesti. Din pacate, francezii sunt dulci precum confiture si in ceea ce priveste masurile de securitate impotriva terorismului. Vin cu date concrete din Provence si de pe Coasta de Azur.

1. Foarte bine pazite sunt doar Aeroportul din Nisa, Promenade des Anglais (strict pe distanta Coccodile – Palais de la Mediteranée, avand in mijloc Negresco), Croazeta din Cannes (control in bagajele voluminoase) si zona Casino – Café de Paris – Hotel de Paris (s-a interzis circulatia masinilor). Si plajele sunt supravegheate onorabil. Din 5 in 5 minute trec cate 3 jandarmi, iar unul are o puscoace cu teava taiata (seamana cu lupara siciliana, dar e mai groasa), in pozitie de tragere.

2. In rest, ataraxie mediteraneeana. Francezii o iau asa, „doucement”. In parkingul Aeroportului din Nisa (cateva mii de masini!) n-am vazut un badigard. In supermarketuri esti controlat la intrare, dar nu corporal, ci numai in geanta, de catre cetateni destoinici, cu origini africane. Tipi de mare incredere. Faza in mall-ul Printemps, proaspat deschis in Cagnes-sur-Mer (langa Nisa)! O vanzatoare a scapat cateva cutii de pantofi. Fugea lumea, fugea! Consecintele terorismului sunt mai grave decat terorismul in sine.

3. Franta e o tara-muzeu. Iar marele prapad e in muzee si in catedrale. In jurul Nisei, in localitati ce vin aproape consecutiv se afla muzee si capodopere cat nu exista in 20 de Romanii. Pe o distanta pe care ai strabate-o intr-o ora, daca nu ar fi bouchoane de circulatie, gasesti muzee Massena si Matisse, in Nisa. Renoir in Cagnes-sur-Mer. Picasso intr-un Palais Grimaldi din Antibes. Leger la Biot. Muzeu Fragonard si o catedrala din secolul XIII, avand 3 tablouri imense de Rubens si un Fragonard, la Grasse, orasul lui Fragonard si capitala parfumurilor. Capodopere ale impresionistilor si ale avangardistilor intr-o carciuma, La Colombe d’Or, din St. Paul de Vence. Unele langa altele, oras-statiune dupa oras-statiune, fiecare cu geniul sau geniile care au blazonat locul! Si de o mie de ori, insist, de o mie de ori mai multe tablouri inestimabile decat uniforme!

4. Iar pe Cours Mirabeau din Aix-en-Provence — nici macar un politist, un antitero, un mascat, un ce-o fi! Cours Mirabeau este cel mai aristocratic bulevard din Sudul Frantei. A fost proiectat dupa regula lui Da Vinci — „strada trebuie sa fie la fel de lata cat inaltimea caselor care o marginesc” — si in simetria cifrei 4. Are 440 de metri lungime, 42 sau 45 (am uitat) de metri latime, 4 fantani si 44 de platani, care creeaza un tunel vegetal pentru promenada. La numarul 55 s-a nascut si a crescut fiul palarierului Cézanne, iar la numarul 53 se afla restaurantul Les deux Garçons, deschis in 1792, unde pictorul Cézanne isi invita prietenii. Datele le-am ciupit din ghiduri turistice si din cartile lui Peter Mayle, ca doar nu era sa masor eu Cours Mirabeau, cu metrul de croitorie, dar la Les deux Garçons am luat pranzul. Clientela fiecarei mese se schimba de 20-25 de ori pe zi. Mii de oameni si nicio autoritate a Statului.

5. Apropo de restaurante. Un francez lucreaza maximum169 de ore pe luna. Iar sindicatele sunt puternice. La ora 17, francezul rupe usa, o taie acasa! Si il si reclama pe patron, daca in pauza de masa, care dureaza vreo 2 ore, nu i-a dat o friptura de vita, o jumatate de litru de vin si un digestiv. Doar restaurantele istorice isi mai pot permite sa angajeze exclusiv ospatari francezi. Carciumile fara arhondologie au cate doi francezi si 10-15 algerieni, marocani si tot asa. In conditiile astea, credeti ca eternitatea si mandria, contemplatia si Mediterana de lavanda mai au vreo sansa in fata spalatorului de vase musulman, care s-a trezit usor nervos?

 

Sursa: enational.ro