Victor Ponta a fost dovedit plagiator, in mod oficial.
Dar nu asta-i lucrul cel mai grav, ci faptul ca lui si altor sute de politicieni si securisti din politica si afaceri nu li se pare ca au comis ceva ingrozitor, obtinand doctoratul ca pe o adeverinta de la primarie. „Draga, aveam nevoie sa bifez etapa asta, ma intelegi!” Si au bifat o etapa a parvenirii, confundand doctoratul – amprenta ta, excelenta ta, zborul mintii tale in stiinta sau arta – cu o lucrare de diploma, unde compromisurile mai pot fi acceptate, pentru ca trebuie sa mananci.
Dar nu asta-i lucrul cel mai grav, ci faptul ca in tara in care doctoratul se ia mai usor decat bacalaureatul, Gabriel Oprea a fost conducator de doctorate. Pana la un moment dat, Ponta a facut scoala la zi. Gabriel Oprea e un analfabet de prestigiu. Cand statea la bloc, isi insirase titlurile universitare si gradele militare pe usa apartamentului. De la vizor pana la pres, era mai desptept si mai viteaz decat Napoleon si Balzac.
Dar nu asta-i lucrul cel mai grav, ci faptul ca o doamna blonda si influenta, opozanta a lui Ponta, isi intreba combinagiii, care semnau contracte cu ministerul unde absorbea ea fonduri europene, daca „nu vrei si un doctorat? Hai, ca se rezolva repede!”. Printre cosmetice si hartii roz de 500, in Vuitton-ul ei incapeau si doua-trei doctorate.
Dar nu asta-i lucrul cel mai grav, ci faptul ca multe preotese ale Justitiei au doctorate ca al lui Ponta. Totusi, amanuntul nu le impiedica sa se dea intransigente – “cinci ani, zece ani cu executare!” Intelectualelor, chiar nu va e rusine? Ca mila n-aveti.
Dar nu asta-i lucrul cel mai grav, ci faptul ca unii membri ai Academiei Romane au acceptat, pentru anumite foloase, sa fie si membri ai academiei lui Oprea! Academia Romana si Academia de mici si bere – nicio diferenta.
Doctoratul inseamna sa schimbi lumea. Va dau un exemplu in care comertul si industria ajung arta si ating geniul. In 1900, a aparut primul numar din ghidul Michelin. „Era distribuit de fratii Michelin proprietarilor de voitures, voiturettes si velocipedes. Ei inventasera anvelopa pneumatica sanjabila in 1891, iar ghidul era felul lor de a-i incuraja pe automobilisti sa consume cat mai mult cauciuc prin extinderea calatoriilor lor prin Franta” (Peter Mayle, „Lectii de franceza”).Formidable! Ca sa-si vanda cauciucurile, acesti frati geniali au facut „Le Guide Rouge”, profitand de chemarea francezilor spre auberge si gourmanderie. Si fratii Michelin nu erau doctori sau academicieni! Dupa 115 ani, ghidul Michelin si anvelopele Michelin sunt tot pe primul loc in lume. Mai adaug ceva din Mayle. „Pe langa Michelin exista multe ghiduri gastronomice. Niciunul dintre ele nu e pe masura retetei Michelin: impartialitate, arie de acoperire, profesionalism cu precadere in notarea detaliilor si acuratete. Hartile oraselor prezente in ghidul din 1939 erau atat de precise, incat au fost folosite de fortele aliatilor in 1944 in timpul eliberarii Frantei”. Daca vad stelele Michelin, absolventii academiei lui Oprea si le pun pe umeri.
Sursa: enational.ro
