Război ruso-american | LUKOIL – cel mai important proces din istoria României

Știrea că ieri, dosarul în care Lukoil şi reprezentanţi ai săi sunt suspectaţi de spălare de bani şi folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii a fost trimis în judecată, a făcut, ce-i drept turul întregii prese. Prea puțin sau deloc s-a comentat, însă, faptul că ne aflăm în fața celui mai spectaculos proces din istoria țării, cu implicații greu imaginabile în acest moment.

Odată cu dosarul Lukoil începe, cu adevărat, un război cu Rusia, chiar dacă nici pe departe în forma în care unii se tem și azi, de la izbucnirea conflictului din Ucraina. E vorba de un război purtat în tribunal, dar care poate schimba pe termen scurt și mediu soarta României – și chiar o va face, în opinia noastră.

Să reamintim, pe scurt: procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au trimis ieri în judecată dosarul în care compania Lukoil şi reprezentanţi ai acesteia sunt suspectaţi de spălare de bani şi folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii. Printre inculpaţi se numără SC Petrotel Lukoil SA Ploieşti, Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda, dar şi mai mulţi cetăţeni ruşi, români şi moldoveni cu funcţii de conducere în cadrul rafinăriei din Ploieşti. Astfel, anchetatorii l-au trimis în judecată pe Andrey Iurevici Bogdanov, cetăţean rus, director general şi membru în CA al S.C.Petrotel Lukoil S.A. Ploieşti, acesta fiind acuzat de infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a capitalului societăţii şi spălare de bani.
Prejudiciul cauzat prin săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor reţinute în sarcina lor este in cuantum de 7.597.094.338,10 lei echivalent a 1.766.766.125,10 euro.

Ați reținut bine, e vorba de aproape două miliarde de euro prejudiciu!

În forma sa inițială, cu 300 de milioane de dolari prejudiciu, dosarul Flota apare drept o glumă, prin comparație.

Dacă Lukoil ar fi doar o companie – cea mai mare din Rusia din domeniul petrolier – cu tendințe evazioniste și tot am avea un scandal-mamut în justiție, care ar putea zgudui întreaga economie, nu doar națională, ci chiar regională.

Lukoil nu e o ”doar” o companie, însă.

Anul trecut, bomba cădea chiar înaintea campaniei pentru prezidențiale, aceiași procurori ploieșteni punînd sechestru pe conturile Lukoil, în cadrul unei prime ofensive contra colosului rusesc. Cînd rușii au mîrîit, amenințînd cu închiderea rafinăriei, președintele Traian Băsescu le-a replicat dur, invitîndu-i să plece la Moscova dacă nu le convine.
După intervenția premierului Ponta, speriat, probabil, de grozăvia acțiunii, sechestrul a fost ridicat, dar acțiunea a continuat pînă la deznodămîntul de ieri.

La vremea campaniei, atacul procurorilor a fost interpretat într-o cheie mult mai măruntă decît era de fapt, ca fiind o minge ridicată la fileu lui Ponta și PSD, ca să-și arate grija față de angajații companiei, că se vrea abaterea atenției de la dosarul Microsoft etc.

Oricum, au fost suficiente evenimente majore, pe atunci, ca să acopere un material exploziv, avîndu-l în epicentru pe același Lucian Isar, care a făcut recent una dintre cele mai incendiare dezvăluiri post-decembriste, mai precis cum au ajuns banii din tăierile de salarii din 2010 în buzunarele escrocilor din mafia retrocedărilor.

În acel material, fostul ministru și bancher – probabil una dintre noile portavoci ale serviciilor – demonta ceea ce, pentru presă era un fel de secret al lui Polichinelle, dar nu și pentru opinia publică.

Anume că firma Lukoil funcționează, de ani de zile, pe piața autohtonă nu pentru a face bani, ci pentru a asigura finanțarea agenților ruși de influență de pe teritoriul României, inclusiv partide politice.
Din acest motiv, Lukoil, deși activează în cel mai bănos domeniu, e pe pierdere constantă, de sute de milioane de euro anual, chiar, în favoarea anumitor clienți ”strategici”, care, la rîndul lor, susțin diverse forțe politice.

“Va pot spune ca daca un grup are o prezenta in interiorul Uniunii Europene, e putin probabil sa vrea sa faca un ”exit” doar pentru ca va pierde 230 de milioane de euro. Mai ales ca acesta este un grup care a primit de curand si dreptul de explorare si exploatare in doua perimetre majore din Marea Neagra, este un grup care are o prezenta importanta pe piata romaneasca, un grup care vinde benzina si catre o alta companie de pe teritoriul Romaniei, prin urmare este putin probabil ca amenintarea cu inchiderea sa fie credibila. Este un lucru credibil doar in masura in care aceasta companie confirma prietenia pe care o are cu diferiti potenti si decidenti ai vremii, in conditii de campanie electorala”, declara Isar.

Prețul prieteniei cu respectivii decidenți este uriaș:

“In ultimii zece ani, dupa estimarile mele, s-au strans cam 800 de milioane (de euro n.n.), nu 200. Eu sunt sigur ca aceasta companie a fost ”prietenoasa” cu mai multe generatii de politicieni(…) N-as merge mai departe de acest termen pe care l-am folosit, dar dupa cum veti vedea in datele care sunt deja publice, aceasta companie pierdea bani pe alte companii din afara grupului, avea operatiuni de marketing cu anumite companii, avea operatiuni de distributie cu alte companii, care nu tineau de grup. In masura in care aceste companii, care au facut profit (un numar de ani!) de pe urma uneia care in mod sistematic era pe minus, au legaturi cu diferitii potenti ai vremii, gasiti o explicatie clara, concreta a ceea ce inteleg eu prin ”prietenie””, mai spunea Isar.

Cu doar cîteva luni înainte, o poziție asemănătoare avusese și George Friedman, șeful Stratfor, într-o analiză: ”Rusii isi extind influenta in regiune, dar mai ales in Romania. Ei fac asta prin mijloacele traditionale ale utilizarii serviciilor lor secrete pentru a incerca sa manipuleze procesul politic in Romania(…)In mod special, rusii sunt adeptii folosirii Gazpromului, a subsidiarelor sale si a altor companii rusesti energetice pentru a investi si cumpara in Romania si in companii regionale. Intelegerile nu sunt neatractive pentru niciuna dintre parti din punctul de vedere al afacerilor, dar, totodata, acestea servesc in a-i pune pe rusi in pozitia de a desena atat politica de energie, cat si dinamicile politice”.

Adevărul e că Lukoil avusese o strategie dubioasă încă de la înșurubarea în România, în 1998: primul șef al filialei românești era agronomul Victor Surdu, a cărui singură legătură cu petrolul era că acesta se scoate din pămînt, la fel ca și cartofii. În schimb, Surdu avea conexiuni puternice la vîrful politicii, începînd cu Ion Iliescu, și era bănuit și de legături vechi cu KGB.

În România, rușii nu au reușit să-și dezvolte propriile structuri bancare, dar se pot descurca de minune cu alte tipuri de companii.

Lukoil figurează în acte, oricum, drept unul dintre marii sponsori ai PSD, spre exemplu, dar acelea sunt doar donații legale, cu valoare de mărunțiș. E foarte probabil că sechestrul instituit pe conturi chiar înaintea campaniei de anul trecut să fi avut rolul de avertisment, în sensul opririi adevăratelor sponsorizări, cele nevăzute.

Prin trimiterea în judecată a companiei, însă, avem dovada că se joacă tare de tot. Și că se încearcă anihilarea completă a influenței rusești la noi, derulată prin colosul răsăritean, înaintea crucialelor alegeri de anul viitor. În ultimul an, reamintim, Lukoil a fost nevoit să iasă de pe piețele din Cehia, Slovacia, Ungaria şi Ucraina.

Să nu uităm, de asemenea, că însuși directorul rus al Lukoil e pus sub acuzare și riscă închisoarea pentru ani buni, ori, ținînd cont de statutul ”strategic” al companiei, e greu de crezut că Andrey Bogdanov nu e un apropiat al serviciilor secrete rusești, ori chiar al Kremlinului. Care va fi reacția în cazul încarcerării lui, e greu de estimat în prezent.

De cealaltă parte, e greu, spre imposibil, de crezut că procurorii ploieșteni s-ar fi aventurat la un asemenea nivel fără să aibă structuri grele în spate, inclusiv americane.

Mai ales că o altă știre bombă vine chiar azi, via Bloomberg: Procuratura generala a SUA a decis sa inceapa o ancheta penala in ceea ce priveste afacerile celei mai mari banci germane, Deutsche Bank, în Federatia Rusa. Deutsche Bank este suspectata de spalare de bani – peste 6 miliarde de euro – si incalcarea regimului sanctiunilor internationale impuse Moscovei dupa anexarea Crimeei si razboiul din estul Ucrainei.

Pînă – și dacă! – vor ajunge tancurile americane să se ciocnească cu cele rusești, războiul pentru influența în Europa se poartă, iată, prin mijloace mai subtile, dar la fel de costisitoare. Iar faptul că România e un teritoriu al acestor mega-bătălii merită toată atenția din partea noastră.

sursa: inpolitics.ro