Război pe cadavrul USL

Cine câştigă şi cine pierde din moartea USL? Greu de spus deocamdată, pentru că jocul e în desfăşurare pe tot terenul.

E moartă, deja miroase, neamurile stau cu batista la nas şi cu ochii pe argintăria din bufet. Peste cadavru se aruncă vorbe gre­le. Nimeni nu cutează să cheme medicul legist pentru a oficializa de­cesul. E însă chestie de zi­le. USL va fi îmbălsămată şi îmbrăcată în hainele de mireasă spre a fi expusă în piaţa publică pentru un ultim adio. Au mai rămas doar de redactat ferparele. Ele vor fi, până la urmă, chestia cea mai in­te­re­san­tă.

Până la deschiderea tes­ta­mentului, vedem că Ponta şi Antonescu se şantajează reciproc şi se ţin tari pe poziţie, sperând ca celălalt să fie acuzat de crimă. Deocamdată, premierul e în avantaj: are partidul unit în spatele lui, pixul cu care poate întârzia semnarea demisiilor mi­niş­trilor liberali, noua construcţie USD şi, ex­trem de important, uzina de linşaj şi ma­nipulare Antena a lui Voiculescu. Noua ma­joritate parlamentară nu este încă bine asam­blată, dar Ponta, Hrebenciuc şi tata socru discută de zor cu minorităţile, cu resturile de la PP-DD şi UDMR. În câteva zile, o altă maşinărie de vot, mai fragilă, mai flămândă, mai fiţoasă şi cu pretenţii se va alinia la start. Până la urmă, deşi e clar că nici PSD, nici lui Ponta nu le con­vine momentul – ar fi preferat ca des­păr­ţirea să se producă după europarlamentare -, au hotărât să ia taurul de coarne. An­to­nescu le-a forţat mâna: ori Johannis, ori Voi­culescu – alegere care nu intra în dis­cuţie. Compromisul, la care Ponta părea dis­pus, nu putea depăşi anumite limite. Ponta ştia prea bine că Antonescu nu va fi candidatul USL, care oricum urma să se ducă de râpă, iar el va rămâne cu Voi­cu­lescu, fără de care nu are şanse reale în alegeri. În plus, cum să lase or­ga­ni­zarea scrutinului pe mâna lui Johannis, pe care nu-l poate controla ca pe Stroe? Cum să-i lase pe mână STS şi „Doi şi-un sfert“? Aşa că zarurile au fost aruncate, poate şi în ideea că An­to­nescu va ceda, aşa cum a fă­cut până acum, doar în spe­ranţa, alimentată mereu cu grijă de Pon­ta, că totuşi va fi candidatul USL la pre­zidenţiale. Sau că va fi obligat să ce­deze de către propriul partid.

Aici ajungem la adevărata problemă a lui Antonescu. Evident că, din punct de ve­dere politic, rămânerea PNL în USL în­seamnă sinucidere, în perspectiva euro­parlamentarelor şi a noii construcţii USD, confiscarea parţială a siglei fiind o mişcare bună şi neaşteptată făcută de PSD. Li­be­ralii ar fi fost între ciocan şi nicovală, par­te a unui USL inexistent şi în im­po­si­bi­litatea de a-şi afirma identitatea şi a face opoziţie. Ar fi ieşit subţiaţi rău din aceste alegeri şi ar fi fost trimişi la plimbare cu coa­da între picioare. Acesta era planul PSD. Există însă în PNL baronii şi gru­parea Chiţoiu-Ruşanu, cărora nu le pasă de strategii politice, dependenţi de accesul la resurse şi care se opun ferm ieşirii de la guvernare. Mircea Ionescu Quintus, ve­ne­rabilul liberal-turnător, a dat glas acestui curent: „USL e mai importantă decât can­didatura lui Antonescu“. Câtă influenţă şi putere în PNL au aceştia rămâne să vedem în zilele următoare, dar Antonescu pare să-şi asume riscul, împingând lucrurile înainte. Antonescu i-a transmis lui Ponta că e „responsabilitatea“ lui, că n-are de­cât să facă alt Cabinet fără miniştrii PNL, să pună acolo „oameni din PSD, din PC, din oraş“. În replică, Ponta s-a înţeles cu Pambuccian să ia STS sub înalta oblăduire a parlamentului şi le-a zburat liberalilor de sub nas Transelectrica, Transgaz şi ASF (unde e concentrată camarila PNL) şi le-a mutat la SGG. Noua USD s-a grăbit să îmbrăţişeze decizia CCR, care a făcut praf proiectul de revizuire a Constituţiei marca Antonescu (26 de articole declarate ne­cons­tituţionale, alte 80 cu recomandări de modificare), declarând că le vor intro­duce pe toate. Până la ultimul. Cred şi eu. Printre articolele neconstituţionale este şi cel care îl obliga pe preşedinte să nu­meas­că premierul de la partidul sau alianţa cu cele mai multe mandate. Nebuni să fie pesediştii să-l lase candidat în condiţiile astea pe Antonescu!

Cine câştigă şi cine pierde din moartea USL? Greu de spus deocamdată, pentru că jocul e în desfăşurare pe tot terenul. PSD se reîntoarce parţial la combinaţia din 2004 (PSDR-PUR) şi intră, de pe poziţii mai bune decât atunci, în linie dreaptă în tentativa de a pune mâna pe toată pu­te­rea. Va avea însă în faţă o opoziţie sem­nificativă, va trebui să ofere şi să ne­go­cieze cu armata de strânsură şi este dis­cutabil dacă miza pe teleguvernarea de la Antena-Voiculescu şi RTV-Ghiţă îi vor fi suficiente. Oricum, un PSD singur este mult mai puţin periculos decât monstrul USL de 70%! Ponta şi-ar putea juca marea şansă la prezidenţiale, deşi nici pentru el nu vor lipsi problemele din partid, în cap cu presiunea baronilor pe eliberarea de do­sare. PNL este într-o poziţie mai com­pli­cată. Antonescu, dacă răzbeşte gruparea os­tilă din partid şi scoate PNL de la gu­ver­nare, poate deveni cea mai apăsată voce din opoziţie, în condiţiile în care dreapta este scindată şi fără candidat viabil. Par­tidul va fi însă detubat de la alimentarea cu bani bugetari şi contracte, lucru fatal în alegeri, ceea ce ar putea provoca sci­ziuni. Repoziţionarea pe dreapta nu va fi nici ea uşoară, până una-alta PNL este păr­taş la toate loviturile date justiţiei, statului de drept, la toate derapajele din aceşti ul­timi doi ani. Simpla dezicere de Voiculescu este şi ea tardivă şi ipocrită. E greu de spus dacă Antonescu va reuşi să re­cu­pe­reze electoratul de dreapta (în lipsa unei penitenţe publice, puţin probabil), deşi pre­­misele nu-i sunt ostile. PDL nu-şi gă­seşte suflul, liderul şi candidatul, Partidul Mişcarea Populară se conturează a fi o altă deziluzie, intrarea Elenei Udrea îşi pro­duce, după cum era de aşteptat, efectul. În­tre „ciumă şi holeră“, dreapta s-ar pu­tea orienta, în disperare de cauză, spre An­tonescu. Pe asta mizează şi el. Până atunci însă, cineva trebuie să cheme legistul şi să re­dacteze testamentul. Pe zi ce trece, ca­davrul USL miroase tot mai tare.

Editorial publicat de Revista 22