Radu Golban, economist | „Soţiile politicienilor sunt bune de cucerit şi nu de ştampilat“

Acum vreo trei ani, un timișorean stabilit în Germania a descoperit că nemții ne-ar fi datori cu 19 miliarde de euro. Pentru că istorie. Acesta este dr. ec. Radu Golban, care, din cauza supărării germanilor, a trebuit să se mute în Elveția și să-și dea doctoratul în România. Anul acesta a vrut să candideze pe listele PRM (aripa Funar) la europarlamentare deși nu-i nici xenofob, nici naționalist. Numai din cele povestite mai sus trebuie să vă dați seama de ce o discuție cu acest domn nu ar putea să nu fie interesantă.

Reporter: Ați vrut să candidați la alegerile europarlamentare, dar ați avut ghinion de neșansă juridică. De ce ați ales, dintre toate partidele din țara noastră, fix Partidul România Mare, o formațiune politică cu care nu prea vă înțelegeți din punct de vedere ideologic?

Radu Golban: Am vrut să străpung zările cu ochiul minţii şi m-am trezit cu un cucui, adică am vrut să candidez ca independent. În naivitatea mea, după douăzeci şi şase de ani de diasporă nu prea mai ştiu cum a evoluat gândirea pe la noi şi am avut contacte şi cu partide. Când m-am văzut mort şi îngropat şi vroiam să sun la pompe funebre, m-a sunat Gheorghe Funar. Nu am semnat cu PRM nici o adeziune.

Cum i-ați convins pe peremiștii din aripa lui Funar să susțină ideea unui stat multi-etnic în România? Sau nu i-ați convins?

Fiind vorba de europarlamentare am vorbit de Europa. Eu nu i-am convins pentru că nu de bucătăria politică dâmboviţeană era vorba. Urma să le explic. În loc să-i frigem pe unguri şi săi-i mâncăm, mai bine construim un stat după model elveţian. Decât să ne ucrainenizeze marile puteri sau vecinii, mai bine ne redefinim noi.

De ce ar fi bun pentru România modelul unui stat multi-etnic ca în Elveția?

Modelul elveţian nu înseamnă separatism etnic. Piatra noastră de moară legată de gât este tocmai teama de stafia separatismului. Cât am stat în Germania am învăţat două lucruri: 1. Că mare dreptate avea Martin Bormann când spunea că prin politica minorităţilor faci ciur oricare ţară. 2. Că atunci când ai o problemă o rezolvi. Trebuie să lăsăm jos piatra de moară, numită autonomie şi protecţie a minorităţilor şi să le înlocuim cu altceva. În Elveţia nu există noţiunea de minoritate etnică. Toţi cetăţenii țării şi punctum cum ar fi zis Eminescu. La Geneva nu se cânta „Marseilleza“ pentru că nu este un fetiş. Iar Klaus din Zürich nu e neamţ. Nemţi nu există nici în Austria şi nici în Elveţia. În schimb, Klaus există ca neamţ doar la Sibiu. Veţi citi în noua mea carte „Elveţia – un model pentru România“ care va fi publicată în următoarele săptămâni cum se fabrică ciocolata cu alune sărate.

Chiar dacă nu v-a ieșit asta cu europarlamentarele, țintiți altă funcție politică în viitor? De ce credeți că v-ar vrea românii în locul unor patrioți adevărați ca Victor Ponta sau Traian Băsescu?

Sunt miop, dar nu orb ca o cârtiţă. Fiind oricum în trend să te dai cu avionul de vânătoare pe lângă casă, aştept ca elita politică să-şi ia zborul. Nu am asociat niciodată numele lui Ponta cu patriotismul. Aş putea spune aşa şi despre o noptieră că îşi iubeşte ţara. Iar Domnul Preşedinte Băsescu confundă patriotismul cu o anumită formă de masculinitate. Să nu uităm de parabola licuriciului.

Dacă nu sunt prea indiscret, pe ce listă de candidați ați pus ștampila de vot pe 25 mai?

Soţiile politicienilor sunt bune de cucerit şi nu de ştampilat. Prea mare oferta şi nu mă pot decide între ele. Nu mă bag în casa omului. Mircea Diaconu are şi el o soţie la dosar. Iulian Capşali are cât de mulţi copii se poate şi nu vrea alţii din flori.

L-ați numit pe guvernatorul BNR „Mugur I-sărăcescu“, criticându-l pe tema datoriilor externe ale țării. Nu prea auzim voci anti-Isărescu atât de des în viața publică românească. Oare de ce?

L-am scris fonetic cu „I“. În succesiunea conceptelor de E-banking, E-Commerce, E-Finance, E-Learning, E-Mail, E-Trade, ce ar putea la noi să descrie moţul de pe mormanul de sărăcie? A se pronunţa în americană că doar e vorba de Banca Naţională a României. Nu se vorbeşte atât de des pentru că puţini analişti înţeleg alchimia BNR. Noi toţi ştim că Domnia sa este o hologramă nemuritoare. Lumina înţelepciunii se măsoară la fel ca şi sclipirea Guvernatorului în unităţi Lux.

Până la urmă cum a rămas afacerea cu datoria Germaniei față de România – primim și noi măcar niște wurști drept compensație?

Nu că ar cere statul român ceva de la ei. Poate dacă am cere, ne-ar da doar pielea wurştului şi noi ne-am lua nu doar o zi ci toată prima săptămână din mai liber, căci bănuiesc că la o Conchita vă referiţi. Datoria Germaniei a fost contorizată tot dintr-un avânt pentru unificarea Europei, la Casa de Compensaţie de la Berlin. Noi am prestat servicii ca într-o casă de toleranţă unde însă se plăteşte. A renunţa la creanţe ar face din prostituţie un act nobil de generozitate faţă de un aliat alături de care în secolul douăzeci am pierdut mereu.

Sunteți doctor în științe economice. Hai, ziceți sincer, de la cine ați plagiat – Adam Smith sau John Maynard Keynes?

Dacă Ponta scria până în 2003 Traviata, Faust sau Biblia, justiţia din România îl scotea nevinovat. Adam Smith este o maşină cu aburi în zilele noastre. Foarte mulţi îl vor plagia pe John Maynard Keynes în viitor dacă nu vor ca „mâna invizibilă“ a lui Adam Smith sa-i bată la fund.

Sursa: academiacatavencu.info