Putin şi-a încercat forţele în Siria! Atacul chimic a avut loc cu știința Moscovei, care avea trupe speciale la baza Shayrat | Kremlinul își asumă riscul unei confruntări cu SUA

Președintele rus Vladimir Putin a declarat că-și asumă riscul unei confruntări cu SUA, „decât să accepte umilința de a sta deoparte când aliatul său este bombardat”. Premierul Dmitri Medvedev a scris pe Facebook că rușii au fost „la un inch” să răspundă atacului american.

Imaginile prin satelit și informațiile de la sol demonstrează că rușii aveau trupe speciale și elicoptere la baza aeriană Shayrat din Siria, de unde a plecat avionul SU-22 care a efectuat atacul cu gaz sarin asupra orașului Khan Sheikhoun, din provincia Idlib, soldat cu peste 100 de morți.

Siria – un El Dorado pentru sărăcime

Moscova nu numai că știa de ce urma să se întâmple, dar se pare că fusese „creierul” acestei „diversiuni”. Serviciile secrete militare transmiseseră că Vladimir Putin are un singur scop în Siria, acela de a înăbuși revoluția poporului definitiv și de a-l face pe Bashar al-Assad stăpân pe fâșia de coastă de unde rușii plănuiau în viitor acces absolut la gazele din Mediterana, plus eliminarea din regiunile adiacente a riscului existenței unor „focare de revoluție”. Pentru asta trebuia să-i elimine pe toți comandanții brigăzilor Armatei Siriene Libere, apărătorii revoluției siriene, susținuți de Turcia. Cu ajutorul grupărilor teroriste ISIS și Jabhat al-Nusra, au reușit să elimine mulți dintre comandanții ASL. Au reușit să scoată populația sunnită afară din Alep și din Homs, în majoritate, și să bage în locul acesteia familiile milițiilor șiite pro-Bashar, susținute de Iran. Această epurare etnico-religioasă mergea ca „la carte”, cu ONU monitorizând-o, pentru că nu se găsise altă cale la nivel internațional de a proteja populația civilă, decât evacuînd-o. Bombardamentele rușilor și ale regimului Assad asupra școlilor, spitalelor, piețelor aveau același scop, de a determina populația să plece, să lase „liber” pentru milițiile șiite. În aceste miliții s-au înrolat oameni săraci din multe țări din Orientul Mijlociu și Asia, pentru că li s-au promis salarii, case, o nouă viață în „El Dorado” Siria. Doar că aurul era negru! Iar populația siriană sunnită, periculoasă prin revoluția continuă împotriva regimului Assad, urma să fie dislocată, refugiată prin toate colțurile lumii. Absolut nimic nu a stat în calea acestui plan conceput de Moscova-Teheran-Damasc.

O diversiune de groază

Și a apărut Donald Trump. „Prietenul” lui Putin, cu oamenii lui anchetați pentru relațiile cu Moscova, cu multe probleme de ordin interior. Cine să se mai ocupe de Siria, care „nu mai era o prioritate a Adminstrației” americane, după cum se afirmase la modul oficial în urmă cu o săptămână? De Siria se ocupa Pentagonul autorizat de Trump să ia deciziile necesare în teren. Și Pentagonul întărea efectivele din Siria, împreună cu aliații kurzi. Ținta era Raqqa, fieful ISIS. Și al petrolului. Putin a acceptat cooperarea împotriva terorismului, doar ca să blocheze înaintarea trupelor turcești, singurele dotate cu tancuri, a căror țintă era tot Raqqa. Până la acest punct, a existat cooperare între Pentagon și Putin. Dar liderul de la Kremlin era și el informat că lupta împotriva ISIS ar fi fost urmată de un ultimatum pentru milițiile șiite iraniene și pentru Hezbollah, de a părăsi Siria. Asta ar fi adus grave prejudicii planului Moscovei, aceste miliții fiind singurele care țin la putere regimul Assad, de la sol. Și care ar fi trebuit să rămână în Siria, să-și aducă și familiile. Concomitent cu atacul chimic de marți, au fost și bombardamentele asupra spitalelor, înainte și după atac, și ridicarea de bariere, de către Jabhat al-Nusra, pe drumul spre Turcia, pe unde ar fi putut scoși răniții. De aceea s-a avansat ipoteza că Moscova a încercat să elimine probele că a fost folosit gaz sarin. În mass media s-a acordat puțină importanță faptului că organizarea convoiul de răniți spre Turcia revenea Armatei Siriene Libere. Jabhat al-Nusra a reușit să ucidă un comandant ASL foarte important din provincia Idlib, restul au scăpat din ambuscadă. Această „diversiune” de groază a Moscovei, pentru eliminarea celor mai importanți comandanți ai ASL, nu se preconiza a avea urmări notabile pe plan internațional. Alte „îngrijorări”, alte lamentări, alte Consilii ONU împiedicate în dreptul de veto al Rusiei. Doar că președintele SUA, Donald Trump, nu se putea lăsa culpabilizat într-o asemenea crimă împotriva umanității, în virtutea unei cooperări împotriva terorismului.

Pentagonul a evitat să-i lovească pe ruși și elicopterele lor

Pentagonul, ca și toți actorii din zonă, cu acces la sateliți militari, știau pozițiile grupărilor Jabhat al-Nusra, știau că o dronă rusească a survolat orașul Khan Sheikhoun, știau că SU-22 care a efectuat atacul chimic s-a ridicat de la baza Shayrat, unde rușii aveau trupe de elită și elicoptere militare, știau că altă dronă rusească a survolat orașul după atac, apoi a fost bombardat spitalul unde erau duși răniții, știau de ambuscadele pregătite de Jabhat al-Nusra pentru brigăzile ASL și comandanții ce urmau să sosească. Nici aviația rusească, nici aviația lui Assad, nu a atacat brigăzile Jabhat al-Nusra.

În momentul în care Donald Trump a declarat că acest atac chimic nu va fi lăsat nepedepsit, s-a încins firul roșu între Rex Tillerson, secretarul american de Stat, și Ministerul rus al Apărării și cel al Afacerilor Externe. Rușii cereau timp, anchete la fața locului, Tillerson număra orele și le spunea că pierd timp prețios. Li s-a comunicat exact unde urmau să lovească rachetele americane și li s-a dat timp să-și retragă oamenii. De aceea s-a și comunicat, după atacul american, că „niciun militar rus nu a fost rănit sau ucis, ei neaflându-se în incinta aeroportului la acea oră”.

Citiți mai mult pe romanialibera.ro