Nu exista nimic care sa-i placa mai mult presedintelui rus Vladimir Putin decat sa surprinda pe toata lumea. In afara, poate, de un singur lucru: sa demonstreze ca tara sa este un jucator independent pe scena globala, care trebuie luat in serios.
Asadar, anuntul de la Kremlin, din 14 martie, ca Rusia isi retrage fortele din Siria a fost epic pentru Putin, scrie The Economist.
Mesajul sau a fost ca obiectivele militare ale Rusiei au fost indeplinite, iar acum este timpul sa sprijine negocierile pentru pace de la Geneva, care au inceput in aceeasi zi. Mai mult, din punctul de vedere al lui Putin, a facut intreaga lume sa isi puna intrebari in legatura cu adevaratele sale intentii si ce ar putea pune la cale in continuare.
Totusi, din demersul lui Putin pot fi trase cateva concluzii, sustine sursa citata. Prima este ca Rusia nu isi retrage fortele din Siria in intregime. Navele sale vor ramane in portul Tartus; cel putin cateva zeci de avioane de lupta vor decola din baza aeriana din Latakia; vor ramane si aproximativ 1.000 de consilieri militari si forte speciale; va fi pastrat si sistemul S-400 pentru aparare aeriana, care acopera nord-vestul tarii.
Daca acordul de incetare a ostilitatilor in Siria, intermediat de SUA si Rusia luna trecuta, esueaza, Moscova poate raspunde foarte rapid. Insa, pentru moment, Rusia poate economisi cele trei milioane de dolari pe zi alocate pentru operatiunea militara in Siria.
In al doilea rand, declaratia lui Putin ca fortele sale „si-au indeplinit principala misiune in Siria” a fost revelatoare. A disparut incercarea Moscovei de a se mai agata de fictiunea ca interventia in Siria a avut ca obiectiv principal lovirea Statului Islamic si abia apoi sprijinirea regimului „dictatorului sirian” Bashar al-Assad.
Cele 9.000 de zboruri efectuate de aviatia rusa, din octombrie anul trecut pana in prezent, au inclinat balanta militara in favoarea regimului de la Damasc.
Ministrul rus al Apararii Serghei Soigu s-a laudat ca fortele sale au ajutat guvernul sirian sa recapete controlul asupra a peste 400 de „zone populate” si 4.000 de kilometri patrati de teritoriu.
Asadar, in timp ce supravietuirea regimului de la Damasc a fost principalul obiectiv al Rusiei, acum este clar si ca Putin nu a intentionat niciodata sa-i de-a lui Assad „cecul in alb militar” de care acesta avea nevoie pentru a pune din nou stapanire pe intreaga tara.
Avertisment pentru Assad
Declaratiile indraznete ale lui Assad din ultimele saptamani si refuzul de a participa in adevaratul sens al cuvantului la negocierile de pace organizate de ONU in Elvetia nu au fost vazute prea bine la Kremlin.
Totusi, ramane de vazut daca asta inseamna, dupa cum au sugerat unii, ca Putin este pregatit sa il abandoneze pe Assad – cate vreme are si el un cuvant de spus in ceea ce il priveste pe succesorul liderului sirian.
Dar, cu siguranta, Assad a fost avertizat sa nu incerce sa se comporte de parca ar fi buricul pamantului.
Asta duce la o a treia concluzie. Secretarul american de stat John Kerry si ministrul rus de Externe Serghei Lavrov au discutat despre posibilitatea formarii unei structuri federale in Siria, ca unica modalitate de a aduce pacea in tara ravasita de razboi de mai bine de cinci ani.
Conturarea unor partitii acceptabile pentru Rusia este deja vizibila. Sustinuta de Rusia si Iran, secta minoritara Alawite – din care face parte Assad – ar controla teritoriile din vest, de la Latakia pana la Damasc; in nord-est, va fi formata o regiune autonoma siriano-kurda, sub numele de Rojava; restul tarii va fi lasat Opozitiei sunite, care va fi ajutata de fortele aeriene ruse si occidentale sa inlature Statului Islamic din fortareata Raqqa.
Din pacate, realitatile de pe teren nu sunt in favoarea unei solutii atat de simple. Unul dintre multele obstacole in calea unei astfel de diviziuni este ca mai multe orase mari, cum ar fi Alep si Homs, sunt inca intens disputate.
In ultimele saptamani, fortele pro-guvernamentale au incercuit orasul Alep. Dar aici intervine a patra concluzie, si anume ca consilierii militari rusi si iranieni s-ar putea sa nu aiba incredere prea mare in capacitatea armatei siriene – decimata in cei cinci ani de conflict – si a catorva militii siite de a lansa o ofensiva de succes asupra orasului bine pazit. Si Iranul si-a retras, in liniste insa, o parte din personalul militar, pe masura ce infrangerile de pe front s-au indesit.
Este prea devreme de spus ce inseamna toate astea pentru negocierile de la Geneva intermediate de emisarul special pentru Siria al ONU, Staffan de Mistura. Iranul si Arabia Saudita sunt la cutite; conflictul dintre Turcia si kurzi se adanceste.
Si mai presus de orice – in ciuda mesajului transmis de Putin atat lui Assad, cat si Opozitiei, ca niciuna dintre tabere nu poate obtine tot ce isi doreste -, nu exista semnale clare de la niciuna dintre parti ca ar fi dispuse sa faca un compromis.
