Sunt român şi de la străbuni ştiu că sunt frate cu codrul.
Iar fratele meu este asasinat şi este cărat în abatoare, pe o cărare de sânge deschisă de zeci şi sute de camioane în fiecare zi.
Frate! Ajută-mă!
Nu aude nimeni strigătul durerii?
Fratele meu măcelărit arde în centralele termice din Austria şi toată Europa.
Bunicul şi străbunicul au avut şi ei o generaţie de fraţi care au căzut în mâna austriecilor, a nemţilor şi, mai apoi, a ruşilor.
Înainte de bunicul şi de străbunicul au fost alte generaţii care au pecetluită legătura de sânge cu fratele meu prin hrisoave domneşti şi necontenite prigoniri pentru hotarele ţării şi neamului.
Oare ce ar câştiga omul de ar dobândi lumea întreagă, dar şi-ar pierde fratele?
Ce va da omul în schimb pentru fratele său?
Nu rămâne mut în faţa fărădelegii!
Hai, nu pe crestele munţilor, ci în centrul oraşului, rugă vie pentru codru, ca să rămână nepieritor prin lanţul strămoşilor şi lanţul copiilor de lângă el!
Proprietarii de păduri, prin Nostra Silva, îţi propun:
Stop tăierilor ilegale!
Stop falimentării şi înstrăinarii pădurilor!
Stop concentrării economice! Pentru măsuri de sprijinire a prelucrării locale a masei lemnoase!
Pentru o alocare financiară echitabilă în PNDR – împăduriri, funcţii de protecţie şi accesibilizare pentru domeniul pădurilor!
SUMAL – Radarul Pădurilor şi Codul Silvic pentru salvarea pădurilor României!
Opreşte legea vânătorii – legea masacrării dreptului de proprietate şi a faunei!
Ieşi în stradă pe 9 mai, de la ora 16:00, să-l aperi pe fratele meu!
E şi fratele tău!
FEDERAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI DIN ROMÂNIA – NOSTRA SILVA
Fratele meu nu-i din lemn. Nici eu. Ce-i cu tine?
Cand moare devine ,,lemn” iar oamenii cadavre!Cat este viu lucreaza pentru tine ,noi…Trebuie sa-ti spun beneficiul padurii vii, in favoarea ta ori a noastra!?Lemnul este folositor si dupa taiere ,cadavrele se ingroapa!Codru-i frate cu Romanul nu cu strainii!Ficare cum se considera,mie-mi este frate bun!
Era pntru cei care inteleg!
REVEDERE
� Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.
� Iar, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.
� Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.
� Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(1879, 1 octombrie)
Doamne cat adevar uitam ca toti mai marii neamului nostru tot de paduri si tara ne spuneau si compuneau dar dupa ce se taie padurile oare unde vom ajunge………….va spun eu vom muriii de boli unu cate unu pt ca aerul nu va putea fii purificat si at ne vom plange de mila
Codru-frate cu Romanul-
De secure se tot pleaca
Si isvoarele ii seaca. (M. Eminescu-Doina)
Comentariile sunt închise.