Presa din Australia: Ferentari, raiul drogurilor şi al infracţionalităţii

În a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, în zona de sud a capitalei Bucureşti, se află o colecţie de străzi labirintice care formează cea mai temută suburbie a oraşului, relatează ziarul australian Herald Sun, care dedică un articol cartierului Ferentari.

‘Oamenii fac ochii mari la simpla menţionare a acestui cartier, deşi, pe hartă, arată exact la fel ca celelalte locuri’, adaugă publicaţia.

‘Românii – în special cei care şi-au petrecut mare parte din viaţă în periferiile agitate ale Bucureştiului, oraş din estul Europei – au obiceiul de a-i atenţiona pe potenţialii vizitatori să stea departe de aceste străzi’, subliniază Herald Sun.

‘De fapt, a fost vorba de o reţea de străzi aproape perfect paralele din apropierea acestui cartier temut care mi-a captat prima dată atenţia, şiruri aranjate ca beţele de chibrit care par să spună că aici se află ceva diferit, aproape cu siguranţă o relicvă din timpul regimului comunist din România’, notează autorul articolului.

‘Astfel de dovezi sunt peste tot în Bucureşti; în clădirile sale de un gri monoton care conferă oraşului un aer sumbru în zilele înnorate, în şirurile de blocuri de apartamente neînfrumuseţate construite rapid, dar sărăcăcios, sub doctrina socialistă conform căreia fiecare trebuie să primească o locuinţă identică, dar cărora acum le cade tencuiala şi se dezintegrează în jurul locuitorilor lor’, mai scrie publicaţia.

‘Schelete de clădiri uriaşe finalizate parţial, proiecte abandonate după căderea comunismului în 1989 şi care acum ajung încet ruine sunt ca cicatrici în alte zone ale oraşului’, notează Herald Sun.

‘Nu am stat la Bucureşti decât câteva zile, dar sărăcia, pe alocuri extremă, şi-a arătat în mod repetat faţa’, scrie jurnalistul. Sărăcie care este într-un ‘contrast dezagreabil cu opulenţa scandaloasă a Palatului Parlamentului, clădirea enormă din marmură şi suflată cu aur construită de despoticul lider comunist Nicolae Ceauşescu, a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, eclipsată numai de Pentagon’, adaugă el.

Revenind la Ferentari, ‘cel mai sărac cartier al Bucureştiului şi aparent un rai al drogurilor şi al infracţionalităţii’, jurnalistul se întreabă, după ce, ‘într-o dimineaţă însorită de sâmbătă’, l-a vizitat cu maşina, alături de doi prieteni români de circa 20 de ani, educaţi şi din clasa de mijloc, de ce este considerat în totalitate periculos, chiar dacă l-a găsit pe alocuri ‘mizerabil’.

‘Poate părea sigur numai ziua; nu ne-am aventurat şi noaptea. Însă m-am întrebat dacă nu cumva îngrijorarea legată de această suburbie este mai puţin o realitate, cât mai ales un simbol al prejudecăţilor înrădăcinate faţă de ţigani, populaţia romă, acea secţiune marginalizată a societăţii învinovăţită în mod repetat pentru infracţiunile din oraş. O prejudecată transmisă atât de puternic de la o generaţie la alta, încât tinerii din Bucureşti evită acum pe deplin o suburbie a oraşului lor’, mai scrie jurnalistul.