Postul Paștelui nu este altceva decât o perioadă de reafirmare a unor virtuți care păreau pierdute de poporul român, o națiune a cărei principală încercare este să se regăsească pe sine, afirmă părintele Constantin Necula, consilier misionar-pastoral și de imagine al Mitropoliei Ardealului, într-un interviu acordat AGERPRES.
Constantin Necula îi îndeamnă pe români să contribuie la cumpărarea operei lui Brîncuși pentru că, spune el, poate prin ‘Cumințenia Pământului’ ne cumpărăm înapoi ‘cumințenia ca popor’.
Profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, unul din cei mai iubiți preoți din România, părintele Necula îi îndeamnă pe români să nu-și piardă niciodată speranța. ”Poate oboseala arogantă este unul din cele mai mari păcate care ne paște (…) uneori suntem prea ușor dispuși să lăsăm armele jos, chiar împotriva propriei noastre demnități”, spune el.
Părintele susține că Biserica nu trebuie să fie vocală: ”Ea nu are nevoie de vocalize ca să fie ascultată. Gălăgia din jur chiar ar putea fi asanată de tăcerea Bisericii”.
Despre rugăciune, preotul spune că este un ”exercițiu” de simplificare a vieții cotidiene.
”Suntem prea complicați în ce facem. Și când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conținuturi, sfârșituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă și e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranța că vei câștiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanțe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în fața unui angajator, nu e ca în fața unui angajament”, spune Necula în interviu. (…)
AGERPRES: Pe pagina dumneavoastră de Facebook am văzut, spre exemplu, că nu postați poze cu ouă roșii, selfie, despre care ați spus că sunt semn de însingurare. Cum vedeți postările de pe social media din perioada sărbătorilor?
Constantin Necula: E semnul oamenilor că mai și mâncăm, nu trăim numai din spirit, că suntem și ascetici, nu doar mistici, pentru că a mânca de Paști e o formă de asceză. Există un canon care interzice să postim duminica după Înviere. Ne interzice. Asta arată că Biserica are această capacitate de a spune că există, așa cum există o asceză foarte strictă, și o asceză a bucuriei, un dar al bucuriei în postire. Postirea de după post, pentru că postul nu se încheie niciodată. E un echilibru dat de modul acesta de a mânca. Fiziologic vorbind, înseamnă că mergem mai departe. Deci, e sensul pe care îl au mesele de după înmormântări. Ceilalți care rămânem în viață mâncăm să dovedim că suntem vii.
AGERPRES: Părinte, le-ați promis tinerilor, încă de anul trecut, că veți merge în sutană la un concert rock. Se apropie data?
Constantin Necula: Probabil că da. Dar mă gândesc că am fost la o piesă de teatru și ai văzut comentariile unora. Eu am aflat în ianuarie că nu mai am voie să mă mai operez în spital, că nu au popii voie în spitale, că ei nu contribuie la bugetul de stat, deși o facem. Iar acum am aflat că nu am voie la piesă de teatru, că de ce dă bani Primăria ca să meargă popii la teatru. Eu m-am lămurit. Voi merge pentru tineri, nu voi merge pentru comentatorii de la articole.
AGERPRES: Când se va întâmpla?
Constantin Necula: Va ști, rânduie Dumnezeu. Cu prima ocazie serioasă.
AGERPRES: Ați primit invitație?
Constantin Necula: Nu. În schimb am văzut reacția multora dintre rockerii sibieni la momentul acesta și sunt foarte bucuros că ne-am împrietenit. E un mod de a fi, e modul lor de a fi și eu îl respect, le întind mâna.
AGERPRES: O să mergeți doar să zâmbiți sau o să și fredonați?
Constantin Necula: Depinde ce vor cânta, dacă voi ști. Eu nu pot să fredonez ce nu știu.
AGERPRES: Dar ați fi de acord să apăreți, spre exemplu, într-un videoclip sau într-o piesă?
Constantin Necula: Nu, asta mi se pare prea mult.
AGERPRES: Spre exemplu, într-o piesă despre smerenie?
Constantin Necula: Nicidecum. Eu cred că a construi discursurile în care nu mă regăsesc mi se pare a-mi trăda identitatea. Aș face un videoclip în care să cer să contribuie lumea neapărat la „Cumințenia Pământului”. Acolo merită.
AGERPRES: Și la Catedrala Mântuirii Neamului, nu?
Constantin Necula: „Cumințenia Pământului”. La Catedrală sunt alte forme de a face bani, de a construi, de a recupera niște structuri financiare. Dar cred că acum e important, inclusiv creștinii ortodocși din România să înțeleagă că dacă vom construi o catedrală, putem să cumpărăm și o statuie. Altfel, suntem nemernici. Adică, identitatea noastră este ortodoxă. Brâncuși, în „Cumințenia Pământului”, unde o Evă nevinovată își cere iertare pentru cădere … este important să o recuperăm așa cum este ea. O Evă nevinovată, feciorelnică ce își cere iertare pentru cădere. Nu degeaba are cucuie pe cap, nu degeaba este așezată într-o poziție de părere de rău. Poate prin „Cumințenia Pământului” ne cumpărăm și noi înapoi cumințenia ca popor.
AGERPRES: Totuși, am amintit de Catedrala Mântuirii Neamului. A revenit subiectul Arsenie Boca. Credeți că va fi dus părintele de la Prislop în Catedrală?
Constantin Necula: Eu cred că va trebui să înțelegem foarte bine că în primul rând canonizarea părintelui nu este un fast-food spiritual, ci este o muncă foarte îndelungată. Trebuie să înțelegem foarte bine că în momentul canonizării, chiar dacă vor fi mutate în Catedrală sau într-o biserică oarecare, moaștele sale, o parte, vor rămâne în continuare la Prislop, dar acestea sunt scenarii. Deocamdată noi suntem foarte departe să avem o catedrală.
AGERPRES: Ce relație aveți cu Arsenie Boca? Vă rugați?
Constantin Necula: Mă rog și meditez. Mai ales la multe din spusele lui. Ca predicator îl socotesc unul dintre marii omileți ai Bisericii și mă impresionează foarte mult că în ciuda faptului că în spații mici a fost obligat să își desfășoare activitatea, cuvântul său a intrat extraordinar de puternic în chiar construcția sufletului unor oameni. El nu predica în piețe, nu predica pe ecrane, el predica în spații mici, cuminți, cățărat pe schele într-o vreme, iar oamenii au memorat, au recuperat și au redat textele lui cu mare, mare acrivie. Asta spune foarte multe despre iubirea ucenicilor lui despre el.
AGERPRES: Părinte, cum ar trebui noi să ne rugăm la Dumnezeu?
Constantin Necula: Cu simplitate. Cred că rugăciunea este un exercițiu de simplificare a vieții noastre cotidiene. Suntem prea complicați în ce facem. Și când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conținuturi, sfârșituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă și e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranța că vei câștiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanțe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în fața unui angajator, nu e ca în fața unui angajament. (…)
AGERPRES: Un ultim gând, înainte de Paști?
Constantin Necula: Să le spunem oamenilor că va conta foarte mult Învierea, de fiecare dată. Că în ciuda tuturor aparențelor, Hristos a înviat. Chiar dacă îl ascundem sub zgura zilelor care vin și îl punem în preocupări care nu au întotdeauna relație cu Dumnezeu. Cred fundamental că Hristos a înviat!
Citiți mai mult pe agerpres.ro
