Predica unui preot din secolul XVIII este apreciat pe internet pentru stilul direct, arhaic și amuzant în care vorbește despre femei, scrie b1.ro.
Predica a fost postată de siteul Tipărituri Românești, care la rândul ei a preluat-o din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, apărută la Brașov în 1844.
Iată ce spunea preotul Sp. la 1720 despre femei: „Natura mă trage ca să iubesc pe femeile, care sânt frumoase, galante, blănde, cinstite, de Dumnezeu temătoare și îmbrăcate curat și cu gust, ca și un cal frumos. Însușiri ca acestea știu eu cum trebue a fi respectate; asemenea știu iubi pe femeile care se pricep bine la iconomia casei, care cunosc din căutătura bărbatului voința lui; ei! atunci ne râde inima, când bărbatul venind acasă află asfeliu de ănger amabil, care pe el îl netezește cu albele sale măni, îl sărută, îl drăgostește și-i zice: Scumpul meu, unde ai ămblat, ce ai făcut, ce ai isprăvit? – și alte cuvinte dulci ca zăharul.
Dacă însă el are acasă o durduită mornăitoare, o vechitură ca și un armariu rămas de la străbuni, o ursoaică bursucată, o măță sgărietoare și certareță, o pele de vezure, ce tot bombăie, mum, mum, mum, care trăntește ușile una în sus, alta în jos, care și cănd ese afară ia vătraiu ori clește în mănă și iar se aruncă în ungheț pe vatră, care-ți face o fizionomie de buhe însuflătoare de spaimă, carea scoate supele și zămile tot din oala iadului, și căte toate de acestea unelte drăcești, eu nu le iubesc, iubească-le dracu, apoi le și ducă”.
