„130 km/h”, se aud rostite cu greu cuvintele lui Vasile Adamescu, într-o filmare, care îşi dă seama cu ce viteză circulă maşina în care se află doar după ce a scos mâna pe geam. Bărbatul surd şi orb, în vârstă de 71 ani, a reuşit să uimească întreaga ţară, asta pentru că şi-a depăşit condiţia, deşi nimeni nu i-a dat nicio şansă.Timişorenii au aflat povestea acestui om de-a dreptul special, aseară. Ca el sunt în lume 20, iar în România este unic. Profesorul Vasile Adamescu este din Cluj-Napoca și a lansat cartea autobiografică „Înfruntând viaţa” şi în capitala Banatului. Din cauza unei meningite netratate corespunzător pe când avea doar doi ani, Vasile Adamescu a fost condamnat la o viaţă cumplită: în câteva luni nu a mai văzut, nu a mai auzit şi nici n-a mai putut să vorbească. Nimeni nu i-a dat nicio şansă că va fi vreodată om, ci va rămâne un sălbatic. Dar acesta a impresionat întreaga ţară, fiind singurul român orb şi surdo-mut care a învins muţenia, astfel că acum i se spune şi supraomul.
Vasile Adamescu a învăţat să comunice cu cei din jur cu ajutorul unui sistem tactil, prin intermediul căruia i se scriu în palmă litere de tipar. Mai mult, supraomul a reuşit să termine liceul şi facultatea, iar timp de aproape 30 ani le-a predat copiilor nevăzători de la o şcoală specială din Cluj-Napoca. În urmă cu doi ani, Vasile Adamescu a lansat şi prima carte autobiografică în care prezintă întregul parcurs al vieţii sale, de la naştere şi până la admiterea la facultate.
Acest volum reprezintă, de fapt, cartea unui om care şi-a depăşit condiţia, a reuşit să învingă obstacolele vieţii învăţând să vorbească, să scrie şi să citească, ieşind astfel din întuneric şi tăcere. Vorbim despre o carte unicat în România, în lume fiind a treia carte autobiografică scrisă de o persoană cu astfel de dizabilităţi. „Sper ca această carte să-i motiveze pe cei aflaţi în dificultate şi pe cei care şi-au pierdut un simţ şi pe familiile acestora să treacă mai uşor peste impas şi să înţeleagă că nimic nu este imposibil dacă ai voinţă. De asemenea, îmi doresc ca prin exemplul meu şi prin al altor persoane cu dizabilităţi care şi-au depăşit condiţia să-i convingem pe cei fără probleme că putem fi şi noi utili, avem şi noi locul nostru în societate”, le-a spus Vasile Adamescu celor prezenţi la lansarea cărţii sale, la Bastionul Theresia din Timişoara.
„Vasile Adamescu a învăţat cinci limbi străine, asta deşi trăieşte într-o lume fără sunete şi culori. Vede cu simţurile lumea aceasta. În fiecare duminică merge la biserică, îţi dă seama că este în lăcaşul de cult după mirosul de tămâie. Iubeşte mirosul de trandafiri, dacă trecem pe lângă un parc, chiar dacă sunt mai multe mirosuri, imediat recunoaşte mirosul de trandafiri”. povesteşte Viorel Micu, persoana care îi este alături lui Vasile Adamescu. Acesta explică faptul că românul surd şi orb a stat acasă până la vârsta de 11 ani, timp în care fratele său l-a învăţat câteva semne elementare. Astfel, când îi era foame, Vasile îşi punea mâna la gură şi pe burtă, iar când îi era sete, ducea degetul mare în sus spre gură.
La 11 ani, tatăl acestuia l-a dus la şcoala specială din Cluj-Napoca, astfel că, în doar câteva luni, a învăţat să se încalţe singur, să se îmbrace, să-şi facă patul, să ţină în mână o farfurie cu supă. Un an mai târziu, o profesoară a reuşit să facă un miracol, iar Vasile a scos primul sunet, iar apoi primul cuvânt, „apa”. Doi ani mai târziu, acesta a învăţat să vorbească, să scrie şi să citească în Braille.
„A învăţat unele sunete accidental. Acum, a ajuns să cunoască magazinele după miros, frizeria, tutungeria. Îi place foarte mult viteza, să se plimbe cu maşinile care merg mai repede. Când e plecat în străinătate, îşi doreşte să meargă pe autostradă, cu trenurile de mare viteză, să simtă curentul puternic şi vibraţiile. După ce a terminat liceul, ştia cinci meserii, dar a ales să meargă la facultate. A dat admitere alături de candidaţi perfecţi sănătoşi, şi a fost admis printre primii. A reuşit să-şi dezvolte mult simţul tactil şi vibratil. Simte că cineva este într-o încăpere de la vibraţiile paşilor pe podea, dacă cineva bate în uşă. Dacă pune mâna pe masă, simte dacă un om vorbeşte foarte tare într-o încăpere”, a mai povestit Viorel Micu.
Întrebat de către un timişorean prezent la lansarea de carte cum a reuşit să-şi stimuleze voinţa, Vasile Adamescu a răspuns că „am avut mereu încredere în Dumnezeu”. De altfel, bărbatul merge în fiecare duminică la biserică, iar liturghia o ştie pe de rost. Astfel, atunci când începe slujba, primeşte un semn, iar Vasile Adamescu o rosteşte în gând, ştie când să-şi facă cruce sau să se pună în genunchi. De 11 ani, acesta a ieşit la pensie, dar nu a renunţat să îi înveţe pe copiii nevăzători să-şi folosească simţurile pe care le au pentru a se descurca, totul gratis.
sursa:pressalert.ro
sursa:pressalert.ro
