Politico: Am fost pionul lui Putin

Ştiam că trebuie să demisionez. Am fost corespondent pentru Russia Today timp de aproape doi ani şi jumătate. M-am făcut că nu văd cum agenţia de presă menţionată denigra America pentru a face Kremlinul să pară mai bun prin comparaţie, în timp ce acoperea atrocităţile săvârşite de dictatorii brutali. Mă gândeam să plec de mai mult timp, dar am încercat să rezist suficient pentru a-mi plănui următoarea mişcare.

Apoi, Rusia a invadat Ucraina şi am văzut cât de periculoasă era reţeaua în calitatea ei de unealtă de propagandă. Nu mai puteam să iau parte la aşa ceva. Am decis, oarecum arbitrar, că ziua de 5 martie va fi ultima mea zi acolo. Iar când acea zi a sosit, după câteva reportaje neverosimile despre criza din Ucraina, am ştiut că demisia mea trebuia să fie publică; Nu era suficient să dispar în tăcere. În acea după-amiază, am mers la toaletă pentru a schiţa nişte gânduri înainte de ieşirea dramatic[. În timpul programului de la ora 17, după ce s-a terminat partea dedicată Ucrainei, am făcut declaraţia de încheiere:

„Nu pot face parte dintr-o reţea subvenţionată de guvernul rus care acoperă acţiunile lui Putin”, am spus. „Sunt mândră că sunt americancă şi cred în diseminarea adevărului. De aceea, după acest program, îmi dau demisia.”

Cu pulsul crescut, am scos casca şi m-am ridicat de pe scaunul de prezentator. În timp ce îmi adunam lucrurile, directorul de ştiri a spus că vrea să vorbim la el în birou. M-a întrebat de ce am făcut ce am făcut, de parcă aş fi avut alt motiv decât cel exprimat în direct la TV. I-am explicat că motivul acţiunii mele chiar a fost proapaganda pe care RT o făcea în privinţa Ucrainei. Apoi, am părăsit clădirea şi am parcurs câteva străzi către un restaurant unde am stat jos pentru a conştientiza realitatea faptelor mele.

15 minute mai târziu, a început să îmi sune telefonul.

***

Prima oară am ajuns la serviciu la biroul din Washington DC în septembrie 2011. Am venit pregătită să abordez „poveştile pe care presa de masă le ignoră” şi să lucrez la ştirile dure care chiar contează. Pentru această slujbă am semnat, oricum.

Când RT m-a contactat prima dată, lucram ca reporter şi prezentator la 8000 de mile depărtare, pe Insula Saipan, parte a Insulelor Marinara de Nord, la 40 de minute de zbor de Guam. Lucram acolo de doi ani, ocupându-mă de ştiri privitoare la imigraţie şi corupţia politică din zonă. Înainte de a mă muta pe partea cealaltă a globului, am lucrat ca freelancer la un program de ştiri din statul natal (Connecticut) şi am făcut câteva stagii în domeniu, inclusiv la NBC şi Fox.

Viaţa pe insulă a fost o plăcere, dar în perioada când am decis că eram pregătită să mă mut înapoi pe continent, RT mi-au trimis brusc un e-mail. Directorul de ştiri îmi văzuse un reportaj pe YouTube şi a considerat că aş fi o adiţie bună la RT.

Directorul de ştiri, care era rus, a prezentat agenţia drept o sursă alternativă de ştiri care îndrăznea să pună la îndoială convenţiile. „Îndoieşte-te mai mult” era sloganul reţelei. În timpul interviului pe Skype şi în mai multe e-mailuri, s-a pomenit foarte puţin despre Rusia sau despre vreun semn care să fi arătat că ştirile ar fi fost influenţate de politica rusească. Aveam anumite dubii şi l-am întrebat despre independenţa editorială. El a râs şi a susţinut că reţeaua oferă informaţii alternative pe care cele de masă nu vor să le audă. M-am întrebat de ce agenţia era interesată de mine de vreme ce nu sunt rusoaică şi nu aveam nicio legătură cu ţara, dar am verificat filmările RT America şi am observat că majoritatea corespondenţilor în direct erau din SUA.

Am fost puţin sceptică în ceea ce priveşte întreaga situaţie, dar nu am putut găsi destule informaţii concrete pe Internet despre agenţie şi misiunea acesteia şi nu ştiam pe nimeni care să fi lucrat acolo. M-am gândit că mai sunt şi alte reţele care fac jurnalism serios în timp ce primesc subvenţii de la guvern. De asemenea, Războiul Rece era încheiat. Se presupune că trebuia să îmbunătăţim relaţiile, nu? Nu e ca şi cum vorbim de Coreea de Nord.

Aceasta era o oportunitate de a mă muta în Washington şi de a lucra la ştiri de importanţă naţională şi internaţională. Ştiam că celalalte opţiuni pe care le aveam constau în mutarea în oraşul Podunk pentru a mă ocupa de pisoi salvaţi şi de parada de 4 iulie.

Probabil am ignorat nişte semne. Probabil că trebuia să pun întrebări mai dure. Dar de unde eram, din Pacific, RT părea o oportunitate bună.

Am acceptat slujba.

***

Primele câteva zile au fost…interesante. Şefii erau toţi ruşi, dar majoritatea colegilor erau americani. Câţiva dintre ei m-au avertizat că trebuie să renunţ la idei preconcepute şi principii jurnalistice. Nu eram sigură ce voiau să zică.

Acestea se întâmplau in timpul primei săptămâni în care mişcarea Occupy Wall Street a început cu un grup de protestatari din Parcul Zuccotti din New York. În ziua în care demonstraţiile au început, directorul de ştiri rus a anunţat la întâlnirea de dimineaţă că aceasta era ştirea de top, iar noi o vom aborda cu toate forţele. Occupy toată ziua, de pe o coastă pe alta.

Am petrecut mult timp invervievând protestatarii Occupy în piaţa McPherson din Washington. Unii dintre aceştia aveau plângeri legitime: rolul crescând al banilor în politică, frustrarea plătitorilor de taxe care au plătit preţul salvării marilor bănci şi paralizarea împrumuturilor studenţeşti. Dar alţii erau niste hipioţi care veneau în tabără, desculţi, cu tobe, şi au profitat de ocazia de a se uni împotriva lui „The Man”.

Desigur că reprotajele au făcut SUA să arate groaznic. Videourile cu protestatari furioşi, poliţia dură şi corturile din parcuri au făcut SUA să pară o ţară aflată în mijlocul unei revoluţii populare- începutul decliniului unei puteri mondiale capitaliste.

Occupy a fost principalul nostru subiect timp de luni întregi, chiar şi când protestatarii s-au împuţinat şi corturile au fost strânse. Am secat acel subiect.

Într-un final, s-a căzut de acord că nu urma o revoluţie.

Între timp, mii de manifestanţi au luat cu asalt Moscova pentru a protesta împotriva fraudei electorale şi a corupţiei, cea mai mare parte a furiei lor fiind îndreptată împotriva lui Vladimir Putin care şi-a anunţat intenţia de a candida pentru un al treilea mandat de preşedinte. Abia s-a vorbit la agenţia noastră despre nemulţumirea din Rusia.

Acest articol este semnat de Elizabeth Wahl.

Traducere de UVT.