Nu sunteţi singur în durerea dvs, domnul preşedinte. Vă sunt alături mulţi. Şi vă înţeleg. Vă e alături şi vă înţelege o ţară-ntreagă. Ţara Antenelor. Dar ce spun? O lume întreagă vă este aproape. Căci aţi vorbit.
Şi aţi fost auzit. Chiar şi pe Facebook. Iar Facebook este pretutindeni. Facebook vede şi aude tot. Şi nu iartă nimic. Vi s-au retras câteva mii de like-uri într-un răstimp mai scurt decât ar zice peşte un ins volubil, nu un taciturn ca dvs. Ce bine vă şedea când insistaţi să rămâneţi filosof! Şi ce s-au mai rugat de dvs. oamenii! Cum care? I-aţi putut oare uita pe cei care cu mic cu mare au ieşit să împiedice în toamna anului 2014 un cataclism? V-a cuprins amnezia? Aţi refulat flegmele pe care vi le lipea sistematic de obraz Antena 3?
Vi s-a şters din memorie că n-aţi mai îndrăznit să vă confruntaţi cu rivalul politic în studioul voiculescian? Cu toate acestea, s-a evitat acapararea de către Victor Ponta a funcţiei supreme graţie celor care au înfruntat şicanele şi ostilitatea birocraţiei de la ambasadele şi consulatele terţetului Meleşcanu-Marga-Corlăţean. Au ieşit, au stat, pe ger, pe ploaie, la cozi interminabile, au revoluţionat faţa politică a României, alegându-vă. Acum regretă.
Regretă şi că au insistat să nu mai tăceţi aşarnat. Fiindcă tăceaţi, au mai ieşit odată, colectiv, în stradă, după incendiul de la Colectiv, spre a pune capăt orgiei de fărădelegi, corupţie, injustiţie, a unei clase politice încremenite în desconsiderarea neamului. Cu greu aţi înţeles că trebuie să vă arătaţi între ei. Aţi urmărit „cu mare atenţie şi preocupare”. Căci ei vă debarcaseră adversarul, şef de guvern.
Apoi, în fine, aţi vorbit. Mai întâi cu faptele. Aţi semnalizat suflării politice resuscitarea USL. Ca semn al învierii sinistrei formaţiuni v-aţi trimis „consiglierul”, cum deloc întâmplător i se spune fostului om de casă PSD-ist al lui Adrian Năstase, apoi PNL-ist, al lui Crin Antonescu, pe faimosul Dan Mihalache, să vă reprezinte alături de figura de proră a antenelor voiculesciene. Pe lângă neinvitatul predicator Gâdea, directorul televiziunii lui Felix, infractorul securist aflat acuma după gratii, conul Mihalache Dan, ce vă conduce cabinetul şi deci vă reprezintă, s-a afişat la München, la o întrunire a conaţionalilor dvs. saşi. Apoi în SUA, la o întâlnire cu Donald Rumsfeld.
Or, „birds of a feather flock together”, domnule preşedinte. Nu vă pot bănui că n-aţi cunoaşte varianta germană sau românească a acestui proverb. „Gleich und gleich gesellt sich gern!” Sau, pentru că sunteţi preşedinte al României, să-i dăm o mână de ajutor memoriei dvs. poate amorţite ori aflate sub stare de asediu şi să precizăm: „Spune-mi cu cine te-nsoţeşti ca să să-ţi spun cine eşti”.
Da, chiar aşa, acum că v-a revenit graiul, spuneţi deschis: Cine sunteţi dvs, până la urmă, domnule preşedinte? Căci nu vă recunosc! Nu sunteţi cel care promitea „un alt fel de politică?” Nu sunteţi omul care se angaja să respecte, ca preşedinte, independenţa justiţiei, neamestecându-se în treburile ei, cum e firesc în orice stat de drept?
Nu sunteţi. Căci aţi vorbit. Aţi spus textual, spre marea, eterna ruşine a lui Kaus Werner Johannis: “…că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. …(Iar)abordare(a) heirupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă. Prin discuţii aşezate şi calme, până la urmă se găsesc soluţii convenabile.”
V-aţi permis deci, din poziţia de şef de stat, să atacaţi justiţia. O putere care ar trebui să fie şi să rămână deopotrivă independentă şi respectată. Or, dvs. aţi sugerat că este negociabilă. Că legea nu e aceiaşi pentru insul de rând şi atotputernicii Antenelor. Aţi criticat justiţia însăşi cu o ferocitate demnă de o cauză mai bună, desfiinţându-i sentinţa definitivă. Pe care aţi apreciat-o, vai, ca fiind un „banal motiv administrativ”. Apoi aţi ras, verbal, şi instituţia care a încercat în fine, într-un târziu, să o impună, prin recuperarea, ce-i drept impardonabil tergiversată, a unei părţi a averii furate de la toţi românii de oligarhul securist Dan Voiculescu.
Operaţiunea de recuperare a bunurilor statului şi neamului a devenit în gura dvs., brusc locvace, un „heirupism”. Expresie ce aminteşte fatal de stalinism, de represiunea de la Canal, de stahanovismul gen Bumbeşti-Livezeni, impus de securiştii regimului comunist. Cel servit cândva cu abnegaţie nu de actuala justiţie, ci de poliţia politică, şi-anume de aceeaşi care l-a recrutat cândva pe Voiculescu Dan, stăpânul infractor al televiziunilor în cauză.
Nu vă cunosc, dar bănuiesc, domnule preşedinte, că n-aţi roşit pesemne nici acum. Citind aceste rânduri. Nu cred că-i genul dvs. să vă ruşinaţi, deşi vă este clar că n-am abordat încă partea cea mai rea a intervenţiei dvs. Care se-ascunde în josnicia şi în laşitatea pretenţiei dvs. de a apăra chipurile presa şi libertatea ei, deşi ştiaţi bine că o evacuare dintr-un sediu nu închide gura nici unei televiziuni.
Încât e clar că nu de dragul democraţiei liberale şi statului de drept s-a produs ingerinţa dvs în treburile administraţiei publice şi ale justiţiei. Ci doar din poftă de putere, în speranţa de a vă da bine pe lângă o voce televizată, care, ostilă fiind, v-ar putea greva în viitorul apropiat efortul de a obţine o majoritate politică agreabilă şi de a fi reales. Aşa credeţi că se articulează „un altfel de politică”? Prin returul la stupiditatea mizatului pe antireformism? La politici clientelare prin care să redeveniţi ostatecul celor ce vă detestă ca „neamţ”, ne-ortodox şi pro-occidental?
Întrucât ar trebui să fie la mintea cocoşului că în era societăţii informaţionale nu se mai poate ascunde nimeni după deget şi că vă discreditaţi grav, compromiţându-vă şansa de a fi reales, e clar că nu sunteţi un machiavelic, domnule preşedinte. Ci pur şi simplu nu pare să vă ducă, politic, mintea. Ceea ce e chiar fatal pentru un şef de stat.
Şi întrucât nu sunteţi la prima gafă mă întreb cine mai poate să vă ierte. Eu nu, domnul preşedinte. Dar eu contez? Contează cei poate 0,5 % care v-au retras like-urile de pe Facebook instantaneu după prestaţia dvs jalnică din „miercurea neagră”, ce va rămâne ca atare în analale politichiei româneşti?
Adepţii dvs antenişti, cu Mihalache-n frunte, vă vor încuraja, probabil, considerându-i cantitate neglijabilă şi lesne de substituit. Aveţi motive să vă temeţi că n-au dreptate iar. Căci v-a retras like-ul elita formatoare de opinie. Degeaba vă e aproape Ţara Antenelor. Ea nu e România. Nu vă văd bine. Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis. De-acum încolo v-aş dori să le aveţi la dvs, dacă aş crede că le-aţi mai putea rosti şi cu folos.
Sursa: www.dw.com
