Lansările s-au terminat, se dau la tipărit buletinele de vot, campania electorală începe oficial pe 3 octombrie, deși politicienii de pe la noi se află într-o campanie eternă. Marea agitație politică intră în linie dreaptă. Senatorii și-au suspendat activitatea de la București până la alegeri și merg în teritoriu, la strâns voturi pentru candidații pe care îi susțin partidele lor. Acum chiar o să muncească. „Pe ei, pe votul lor!”, pare să le fie sloganul. Cine spune că și-au luat vacanță, au dreptate doar dacă se referă la treburile țării, pentru că „în teritoriu” vor alerga cât nu au alergat de la ultimele alegeri (cele europarlamentare) până acum.

Nu ar mira pe nimeni ca după turul de forță dedicat strângerii de voturi să își ia concedii, atât de obosiți vor fi.

Lupta este pe viața și pe moartea regimurilor pe care le reprezintă, deși, cel puțin teoretic, funcția de președinte nu este una chiar atât de importantă. Continuăm să vorbim despre această poziție de vârf din stat ca de una care va face și va drege. Un „șef” executiv adică? De ce spun, atunci, toți că președintele trebuie să fie doar un mediator, unul care nu se implică politic, unul pentru toți românii, unul care nu este „jucător”, unul care nu intră peste atribuțiile Guvernului sau ale Parlamentului. Dacă este așa, atunci să li se spună mai clar alegătorilor momiți cu promisiuni cine le va îndeplini?

La fiecare alegeri prezidențiale se păstrează aceeași confuzie, benefică doar pentru candidați: că președintele României este un fel de Obama sau Putin, șef peste țară. Și nu e. Cel ce se va instala la Cotroceni va fi într-o poziție care, conform Constituției, nu îi permite să facă mare lucru. Sigur nu va da pensii și salarii mai mari. Sigur nu va da locuințe și nici manuale școlare. Nici nu va putea reduce accize, taxe și impozite. În schimb este o voce care poate să semnaleze aberațiile altora, ale celor din Guvern sau ale celor din Parlament.

Asta spune și Legea fundamentală a țării, că „veghează” să fie respectate prevederile ei și să funcționeze autoritățile publice. E mediator între puterile statului, dacă se iau la pumni între ele, dar și între stat și societate. Și când vine vorba despre societate, adică poporul pe care îl apără toți politicienii din jeep și din vile, el ar trebui să fie garantul că nu va fi călcată în picioare de înalții funcționari, dar și de ăia mai mici.

Partidele sunt gata să dea lupta, deja s-au bătut în semnături pentru candidați, în popor adunat la lansare, în baloane și slogane, în pancarte și stindarde, în discursuri și proiecte, în atacuri. Deocamdată, Ponta conduce de departe vizibilitatea în televiziune și presă, cu un număr aproape dublu de apariții față de următorul clasat, candidatul ACL Klaus Iohannis. Pe trei e Udrea, urmată de Tăriceanu și Monica Macovei. Dar a apărut și Meleșcanu, care a „bătut-o” deja pe Macovei.

Ascultați-i pe toți, nu doar pe unul, și, în lumina versurilor înălțătoare din noul imn al echipei naționale de fotbal, „pe ei, pe mama lor”, vă îndemn să nu stați pe gânduri. Mergeți la vot, să dați cu ștampila după ei. Dați un semn că vă interesează ce fac politicienii cu țara.

 

Sursa: puterea.ro

Comentariile sunt închise.