Papa is a rolling stone! Ce nu s-a vazut la vizita de la Vatican

O dimineata mohorata, dupa o noapte ploioasa si rece. Este ora 7 fix si trecem cuminti, unul dupa altul, prin filtrul de securitate de la Salonul Oficial de la Otopeni. Suntem jurnalisti din toata mass media – televiziuni, presa scrisa si oficiali ai Administratiei Prezidentiale. Asteptam sa ne imbarcam. Laptop-urile sunt pregatite, camere, trepiede, sute de kilograme de echipamente pentru transmisii profesioniste din deplasare. Primim programul zilei. Este infernal. Stim deja ca nu vom avea nici noi, nici Presedintele vreun minut liber, in schimb ne facem planuri cum sa transmitem informatiile cat mai repede in redactii. Ne imbarcam, soseste si seful statului impreuna cu sotia sa. Decolam la 8 si jumatate fix. Aflam in avion ca Presedintele ii va darui Papei Benedict al XVI-lea un tetraevangheliar, tiparit in 2008, legat in piele. Un asemenea exemplar editat de Editura Padeida costa cam 4.000 de euro, insa Administratia Prezidentiala l-a achizitionat pe cel destinat Inaltului Pontif cu doar 3.000 de lei. Zborul dureaza o ora si 40 de minute, aterizam pe Aeroportul militar “Ciampino” de langa Roma. Vremea e frumoasa. Sunt 8 grade si se prefigureaza 12 grade la pranz. Ne urcam in autocarul destinat presei, compartimentul pentru bagaje este umplut cu echipamente si pornim spre Vatican. Primim acreditarile necesare accesului la Sfantul Scaun si suntem rugati sa le purtam la vedere. Regulile sunt foarte stricte si trebuie respectate, asa cum trebuie respectat si codul vestimentar: barbatii – costume si cravate negre si camasi albe, femeile rochii sau deux piece-uri negre sau bleumarin si pentru un plus de curtoazie un val negru de pus pe cap.

Statul Vatican ne intampina – dupa ce trecem de filtrele de securitate, cu o mare de turisti in Piata San Pietro, multi dintre ei asiatici. Nimeni nu este zorit, lumea zambeste. Doar noi suntem concentrati pe ceea ce avem de facut. Nu avem timp sa filmam nimic inca, dar vom lua ilustratie mai tarziu, la finalul vizitei oficiale. Suntem indrumati catre curtea “San Damaso”, acolo unde seful statului, sotia sa si consilierii prezidentiali urmeaza sa fie intampinati de Prefectul Casei Pontificale si gentilomii Papei.
Este forfota, Garda Elvetiana este pe pozitii pregatita sa dea onorul, oficialii de la Vatican sunt gata pentru primirea oficiala, iar mormanul nostru de bagaje se transforma in camere aliniate una langa alta pe trepiede. Soseste Presedintele, camerele filmeaza, se aude declicul in cascada al aparatelor de fotografiat, Garda Elvetiana saluta si incepe vizita oficiala. Seful statului este intampinat de Sanctitatea Sa in Sala del Tronetto. Au acces la intalnire doar cameramanul si fotografii oficiali si jurnalistii institutiilor de stat.

[rev_slider Papa1]

Noi, cei ramasi in curtea “San Damaso”, incepem sa transmitem informatiile catre redactii. Telefoanele zbarnaie, se inregistreaza corespondentele pentru televiziuni, degetele zboara pe tastaturile laptop-urilor. Primim informatii prin sms de la colegii care sunt inauntru. Intampinam totusi o problema: conexiunea wirelles. Dar – ca prin miracol, obtinem parola. Toata lumea e fericita. Timpul scurt care ne-a mai ramas este folosit pentru ilustratie, mai obtinem cateva informatii neoficiale. Cea mai importanta dintre ele este aceea ca Papa nu se retrage din cauza problemelor de sanatate sau a varstei, ci pentru a da un semnal catre Colegiul Cardinalilor ca acesta trebuie intinerit, ca lucrurile ar trebui schimbate in aceasta privinta.

Vizita s-a terminat. Garda Elvetiana se pregateste sa dea onorul, protocolul se repeta. Presedintele si sotia sa isi iau ramas bun de la oficialii de la Vatican si pleaca spre urmatoarea destinatie: Roma, Palazzo Brancaccio, unde Ambasada Romaniei la Vatican ofera o receptie la care sunt invitati toti cei care colaboreaza cu misiunea noastra la Sfantul Scaun.

[rev_slider Papa2]

Bagajele sunt stranse in timp record. Ne indreptam in viteza spre Piata San Pietro unde ne asteapta autocarul. Nu putem lua imagini in Piata, in schimb trecem bariera care delimiteaza Statul Vatican de Roma, si incep filmarile contra cronometru. Cei mai norocosi dintre noi au cateva minute la dispozitie sa cumpere de la tarabe cativa magneti sau cateva brelocuri pentru prietenii de acasa. Soarele arde, suntem in plina primavara romana. Ne urcam in autocar si pornim catre Palazzo Brancaccio. Telefoanele suna, redactiile primesc ultimele informatii, vestigiile Romei antice ne intampina strajuite de pinii-umbrela care impanzesc orasul. Portocalele atarna grele pe ramuri si parca iti vine sa intinzi mana si sa culegi una sa-i mirosi parfumul proaspat.

[rev_slider Papa3]

Palatul Brancaccio este un vis. Aceeasi rutina: jos echipamentele. Daca la Vatican aveam trepte cat pentru o sedinta de fitness, aici ne intampina o alee ingusta, serpuita pe care o urcam cu grija. Este aproape ora 14, ora Romei si inca nu am baut nici macar un pahar de apa din avion. Scoatem tigarile si apucam sa tragem doua fumuri in gradina pana ce suntem invitati sa intram in Palat. Suntem indrumati catre o sala spledida, de langa cea unde Presedintele isi va tine alocutiunea, iar gazdele au grija de noi sa ne hidrateze: ne ofera sucuri si apa. Cameramanii sunt deja pe pozitii. Au acumulat deja de dimineata peste o suta de kilograme de echipamente carate si instalate. Este o binecuvantare sa te asezi, macar si numai pentru cateva minute.

[rev_slider Papa4]

Suntem anuntati ca soseste Presedintele.Toata lumea este pregatita in prima linie, iar Traian Basescu tine cel mai frumos discurs pe care l-a rostit vreodata. Vorbeste liber, cu caldura despre intalnirea cu Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea. Spune ca a fost un moment unic, irepetabil, cu un om care transmite un singur lucru: sa fii bun. Vorbeste despre faptul ca dupa retragere, Inaltul Pontif va face istorie, fiind primul Papa care isi va scrie memoriile Pontificatului inca din timpul vietii. Presedintele vorbeste despre faptul ca a intalnit un alt om fata de cel din 2008, care l-a primit la Castelul Gandolfo: astazi a intalnit un om puternic, bun, un carturar care abia de acum inainte isi va transmite mesajul. O piatra care se rostololeste in istorie. Finalul nu-i aici.

[rev_slider Papa5]

Autocarul ne asteapta. Ne imbarcam, incep corespondentele prin telefon, in timp ce ne indreptam spre Ambasada Romaniei de la Roma. Traim cu speranta ca acolo vom fi ca acasa si vom putea transmite imaginile si materiale scrise prin internet, ca vom reusi sa mancam ceva si vom gasi o toaleta pentru urgente, inainte ca Presedintele sa soseasca pentru intalnirea cu membrii comunitatii romanesti din Italia. Autocarul ne lasa pe o strada principala si incepem optimisti sa traversam sutele de metri, cu echipamentele in spate, pe stradutele intortocheate pana la Ambasada. Ajungem, stam aliniati frumos la poarta, unii dintre noi mai aprind cate o tigara, este deja trecut de 4, s-a facut un pic racoare, iar hainele groase le-am lasat in autocar.

Supriza! Ni se spune ca inca nu avem acces si sa asteptam. Ni se maresc ochii de uimire si comentariile nu intarzie sa apara. Deja au trecut 10 minute si inca nu am intrat in Ambasada. Intre timp aflam ca acreditarile nu sunt suficiente pentru acces, ne trebuie actele de identitate.Unii dintre noi si le-au lasat in autocar. Mai trec 5 minute si in sfarsit apare o doamna din personalul Ambasadei care ne roaga sa mai avem putina rabdare. Revolta e in toi. Suntem obositi. Vrem un pahar cu apa. Un scaun pe care se ne asezam, un sandwich, o toaleta, o retea wireless ca sa ne facem treaba. Intelegem acum cum sunt tratati romanii care nu beneficiaza de o acreditare la aceasta ambasada a statului roman. Si ne mai plangem ca avem o imagine proasta in Italia. Se formeaza un nou filtru de control. Impresia generala este ca i-am prins pe acesti oameni total nepregatiti, iar vestea cea mai rea este ca nu avem acces la internet. Internetul din ambasada este securizat, iar presa nu are acces la el. Ne impartim in doua tabere. Unii raman aici, iar altii pleaca in cautarea “wireless-ului pierdut”. La Vatican s-a putut, statul roman este securizat suta la suta.

Trecem intr-un final de filtrul de securitate. Toaleta este unul dintre primele locuri de oprire. Parca si apa ne joaca feste, e impotriva noastra, nu are presiune. Ni se pun la dispozitie doua sali, unde acum se aduc scaune si incercam sa folosim prizele. Din trei, una singura functioneaza. La cate laptop-uri? Primim si niste apa. Apar si colegii plecati dupa wireless. Au pus mana de la mana si au cumparat un stick de internet. A costat 55 de euro, dar il vom folosi toti. Prioritate au televiziunile pentru transferul de imagini. Toti sunt nervosi, presati de sefii din redactii nemultumiti ca nu au primit inca nimic de la fata locului. Primim si cateva cafele mici. Le impartim intre noi. Dupa nenumarate incercari, realizam ca nu putem sa folosim nici stick-ul. E un dezastru.

Suntem anuntati ca soseste Presedintele. Uitam ca avem picioarele grele, uitam ca n-am mancat nimic. Intra zambeste si incepe sa vorbeasca asa cum face intre prieteni. Incalzeste atmosfera, mai glumeste, oamenii ii raspund, le promite ca va sta mai mult cu ei de vorba cand va face vizita oficiala in Italia peste cateva luni. Unul dintre cei prezenti ii daruieste o nava manufacturata din marmura de Carrara. Chiar daca este grabit, zambeste, ii saluta pe cei care vor sa-i stranga mana si schimba cateva vorbe cu ei.

[rev_slider Papa6]

Noi ne grabim. Trebuie sa ajungem la ultima destinatie a zilei: Villa Magistrale, pe colina Aventino, unde Presedintele se va intalni cu Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfantului Ioan de Ierusalim, de Rodos si de Malta. S-a inserat deja. Trebuie sa traversam toata Roma si avem emotii ca nu vom ajunge la timp. Traficul este infernal. Avem totusi o consolare. Un cameraman a reusit sa faca rost de o sticla de apa minerala de la Ambasada Romaniei. O plimbam de la unul la altul in autocar si bem din ea cu parcimonie. Privirile lacome ne sunt atintite pe geamuri spre pizzerii si alte locuri de unde se poate cumpara mancare. Glumele nu intarzie sa apara. Mai ales cele despre wireless. Facem haz de necaz. Ajungem la timp sa filmam sosirea delegatiei oficiale prin geamurile autocarului. Intrarea in Villa Magistrale este impresionanta. Covorul rosu asternut intr-un tunel de chiparosi care-si unesc coroanele, luminat de reflectoare amplasate la sol. Suntem indrumati catre Biserica din incinta Villei unde urmeaza sa aiba loc vernisajul unei expozitii de documente si unde Presedintele si Alteta Sa Eminentisima Principele Fra’ Matthew Festing vor tine alocutiuni cu prilejul celebrarii a 80 de ani de relatii bilaterale. Biserica este fascinanta, iar de pe terasa putem admira Roma in toata spendoarea noptii.

[rev_slider Papa7]

Expozitia este pe masura vizitei, exista chiar si o macheta a unui vas cu panze. La vedere este asezat Ordinul National “Steaua Romaniei” in Grad de Colan conferit de Presedinte Principelui Fra’ Matthew Festing in 2008.

[rev_slider Papa8]

Ceremonia se sfarseste, ne strangem bagajele si plecam spre autocar. In drum spre aeroport visam mancare. Suntem obositi, la capatul unei zile lungi. Unul dintre noi zareste pe geam un gratar pe o terasa. Incep pariurile. Ajungem la concluzia ca proprietarul gratarului este roman. In sfarsit, la aeroport. Odata cu inserarea s-a lasat si frigul. Mai trecem de un filtru de securitate si ne vedem imbarcati in avion. Echipajul ne intampina cu caldura. Se lasa linistea. Mancam. Presedintele soseste, avionul decoleaza si parca intr-o clipa auzim mesajul binecuvantat: Domnule Presedinte, stimati oaspeti in 65 de secunde vom ateriza la Bucuresti.
Suntem deja in ziua de sambata, ultimul efort cu echipamentele, ne luam la revedere de la echipaj si coboram spre parcare. Suntem acasa.

Un singur gand ma incearca: Papa nu si-a spus ultimul cuvant. Papa is a rolling stone.