Pagina de politica | Vladimir Putin: de la derbedeu bătăuş la ţarul Rusiei

Preşedintele Rusiei Vladimir Putin este de câteva săptămâni, cel mai mediatizat om al lumii. Criza din Crimeea l-a adus în lumina reflectoarelor şi atât presa internaţională cât şi liderii mondiali sunt atenţi la fiecare declaraţie a sa. Puţini cunosc însă detaliile vieţii sale. …

Liderul de la Kremlin s-a născut pe 7 otcombrie 1952, în oraşul Leningrad (actualul Sankt Petersburg).

Înaintea sa, părinţii lui, Vladimir şi Maria, au mai avut doi băieţi care au murit însă înainte de vreme.

Unul a încetat din viaţă imediat după naştere iar cel de-al doiela s-a îmbolnăvit în cel de-al doiela Război Mondial, în timpul asediului de la Leningrad şi a fost răpus de maladie.

Naştere misterioasă

Tatăl lui Putin a fost înrolat în marina rusă şi a luptat în cea de-a doua conflagraţie mondială.

El s-a întors acasă după încheierea conflcitului dar vecinii şi rudele spun că era într-o stare fizică şi pshincă deplorabilă.

Din acest motiv, toată lumea a fost şocată când cuplul a a anunţat că are un alt copil. Unii apropiaţi ai familiei spun că în acea perioadă au circulat numeroase zvonuri referitoare la venirea bebeluşului pe lume. Cele mai multe susţineau că micul Vladimir ar fi fost un orfan de război pe care familia Putin a decis să-l înfieze.

Aceste informaţii nu au fost însă niciodată confirmate iar preşedintele Rusiei a vorbit mereu despre soţii Putin ca despre părinţii săi adevăraţi.

Origini neclare

Un alt element care a ridicat întotdeauna numeroase semne de întrebare a fost faptul că arborele genealogic al lui Putin pare să începă cu bunicii.

Dincolo de părinţii tatălui său, nu exiată niciun document care să ateste existenţa vreunui alt predecesor cu numele de Putin. Singurul indiciu pe care l-a dat însuşi liderul de la Krmelin într-o biografie autorizată publicat în urmă cu câţiva ani a fost faprul că provine “dintr-o familie cu origini modeste”.

Poate cel mai cunoscut înaintaş al său este bunicul din partea tatălui, Spiridon Ivanovich Putin (1879–1965) care a lucrat ca bucătar pentru Lenin şi soţia sa şi a gătit şi pentru Stalin cu ocazia unor vizite speciale.

Mai degrabă derbedeu decât pionier

Liderul de la Kremlin spune că îşi aminteşte cu plăcere de copilăria sa. Locuia într-un apartament sărăcăcios din Sankt Petersburg împreună cu părinţii săi şi ducea o viaţă liniştită. Şi-a descris întoteaduna familia ca pe o familie normală şi modestă.

În anii 60, el a început să meargă la şcoală unde spune că era “mai degrabă un derbedeu decât un pionier”. Putin se lua adesea la bătaie cu alţi băieţi atât la ore cât şi pe stradă sau în curtea blocului. Spune însă că o făcea doar ca să sară în apărarea unor copii mici şi singuratici, care erau mereu hărţuiţi şi agresaţi de grupurile mai mari.

Una dintre fostele sale profesoare din şcoala generală, Vera Gurevich a spus despre Putin că avea un talent aparte pentru învăţarea limbilor străine dar, la acea vreme, „încă încerca să se găsească pe el însuşi.”

În primii ani de adolescenţă, preşedintele rus şi-a descoperit pasiunea pentru arte marţiale şi s-a apucat de judo.

Decizia nu a fost însă pe placul mamei sale care credea că nu ar trebui să practice un sport atât de violent. “De câte ori plecam la antrenamente, mama începea să bombăne şi spunea: ” a povestit liderul de la Kremlin.

El a spus însă antrenamentele de judo l-au ajutat să-şi dezvolte capacitatea de auto-control şi alte abilităţi care i-au fost utile în viaţă.

În clasa a şasea şi-a dat seama că are nevoie de mai mult decât sport pentru a avea succes. Aşa că şi-a schimbat atitudinea faţă de şcoală şi a început să înveţe mai bine. Într-un intrviu recent, Putin a explicat această schimbare astfel:
“Mi-am dat seama că şcoala străzii nu mai era de ajuns aşa că m-am apucat de sport. Am realizat însă repede că nici sportul nu era suficient pe termen lung aşa că m-am apucat de învăţat”

KGB: Nu vii tu la noi, trebuie să te căutăm noi pe tine

Pe când era în liceu, Vladimir Putin a decis că vrea să devină agent secret şi s-a dus la un birou public al KGB ca să întrebe ce are de făcut. Ofiţerul de la ghişeu i-a spus că recrutările nu se fac pe bază de voluntariat. „Nu vii tu la noi. Dacă avem nevoie de tine, te găsim noi”, i-a explicat agentul.

Totuşi, omul i-a dat câteva sfaturi care l-au ajutat să-şi maximizeze şansele. I-a spus că, dacă vrea să fie interesant pentru KGB, trebuie să intre fie în armată fie la o facultate de drept. „De atunci, am început să mă pregătesc pentru admiterea la facultatea de Drept a Universităţii din Leningrad”, a afirmat Putin.

El a fost acceptat ca student în 1970, imediat după terminarea liceului şi a absolvit în 1975. După absolvire, şi-a văzut visul cu ochii. A intrat în rândul serviciilor de securitate unde fost a repartizat să lucreze mai întâi la Secretariatul General iar apoi la diviza de contra-informaţii.

La începutul anilor 80, plecat la Moscova la cursuri de specializare iar în 1985, a fost trimis să lucreze în Germania de Est.

Căsătorie cu o stewardesă

În aceeaşi perioadă, în viaţa lui Putin s-a petrecut un alt eveniment important: s-a îndrăgostit şi s-a căsătorit. Soţia sa se numeşte Ludmila şi a cunoscut-o prin intermediul unui prieten comun.

“Un amic m-a sunat într-o zi să mă invite la teatru. Mi-a spus că are deja patru bilete şi vor veni şi două fete cu noi. Am ieşit toţi patru iar a doua zi a spus să repetăm figura, doar că acum trebuia să cumpăr eu biletele. Aşa am început să ies cu una dintre fete, Ludmila. Ne-am împrietenit şi ea avea să fie viitoarea mea soţie”, a povestit Putin.

Ludmila era stweardesă la compania Aeroflot şi lucra pe cursele interne. „Mi-am dat seamă că Vladimir era genul de bărbat de care aveam nevoie la doar două-trei luni după ce l-am cunoscut”, a povestit ea ulterior. Totuşi, căsătoria nu a venit imediat.

Cei doi au fost împreună timp de trei ani – din 1980 până în 1983- înainte de a-şi uni destinele. “Ştiam că dacă nu mă căsătoresc în următorii doi-trei ani nu o voi mai face niciodată. Mă obişnuisem cu viaţa de burlac dar Ludmila a schimbat asta”, a afirmat preşedintele Rusiei.

Nunta sa cu Ludmila avut loc în Sankt Petersburg, pe 28 iulie 1983 iar cei doi au împreună două fiice: Maria, născută în 1985 şi Ecaterina, născută în 1986. Fetele au fost botezate după cele două bunici ale lor: Maria Putina şi Ekaterina Shkrebneva. Soţii Putin, împreună cu micuţa Maria s-au mutat în 1985 în Germania, unde actualul lider de la Kremlin fusese trimis de KGB.

Ecaterina a venit pe lume un an mai târziu, la Dresda. Întreaga familie a trăit acolo până la căderea comunismului, în 1990. Din acel moment, viaţa preşedintelui rus a devenit ceva mai agitată.

De la taximetrist la consilier de primărie

După dezmembrarea blocului comunist, Putin s-a întors în Rusia unde a găsit un haos total. Deşi era încă membru KGB, i-a fost extrem de greu să-şi găsească o slujbă deoarece intreaga instituţie trecea printr-un adevărat cutremur. Astfel, unii apropiaţi spun că Putin a fost nevoit să lucreze o vreme ca taximetrist ca să supravieţuiască şi să-şi poată întreţine familia.

După scurt timp, el a găsit un post de asistent însărcinat cu relaţiile internaţionale, la Universitatea din Sankt Petersburg. Aici s-a reîntâlnit cu fosul său profesor, Anatoli Sobciak, care era atunci primarul oraşului şi care avea să-l ajute mult în carieră. În 1991, Putin a devenit consilierul lui Sobciak şi Preşedintele Comitetului local însărcinat cu relaţiile Internaţionale.

În acelaşi an, s-a retras, oficial ,din KGB cu gradul de locotenent ca să se implice în politică. A recunoscut ulterior că a fost una dintre cele mai grele decizii pe care le-a luat vreoadată deoarece îşi petrecuse cei mai frumoşi ani în rândurile serviciilor de spionaj.

Acuzat de corupţie

Comitetul pe care îl conducea Putin la primărie avea responsabilităţi în domeniul promovării investiţiilor străine şi a înregistrării anumitor companii.

Astfel, la mai puţin de un an după ce a preluat postul, liderul de la Kremlin a fost anchetat pentru corupţie.

Investigatorii au concluzionat că Putin a subestimat valoarea unor mărfuri şi a permis exportul unor metale estimate la 93 de milioane de dolari, în schimbul unor ajutoare umanitare care nu au mai venit niciodată.

Autorii anchetei au recomandat concedierea sa, însă Vladimir Putin a rămas în funcţie până în 1996.

Atunci el s-a mutat la Moscova împreună cu familia şi a început să lucreze în adminsitraţia prezidenţială.

Prim ministru cu perspective

Ascensiunea sa în capitală a fost foarte rapidă. Imediat după sosire, în 1996, a fost angajat ca adjunct al Biroului de Manageriere a Proprietăţilor Prezidenţiale. În această calitate s-a ocupat de trasferarea bunurilor aflate în posesia Uniunii Sovietice către Federaţia Rusă. Un an mai târziu, a fost promovat Şef de Personal la Bioul Executiv al Preşedinţiei şi s-a apropiat tot mai mult de liderul de la Mosocva din acea perioadă Boris Ielţîn.

Pe 25 iulie 1998, acesta l-a numit Director al FSB (Serviciile Federale de Securitate), o agenţie urmaşă a vechiului KGB. Gestul a luat pe toată lumea prin surprindere deoarece pe atunci Vladimir Putin era un cvasi-necunoscut.

O supriză şi mai mare a venit pe 9 august 1999 când Ielţîn l-a numit pe Putin premier al Rusiei şi a anunţat că îl consideră succesorul său la preşedinţie.

“Domnul Ielţîn m-a chemat în biroul lui şi mi-a spus că vrea să-mi ofere postul de prim-ministru. Întâmplător, el nu a folosit atunci termenul de dar a spus că aş putea deveni . Dacă totul mergea bine, aveam şansa să ajung preşedinte” a povestit Putin ulterior.

Sistemul ţarist

În aceeaşi zi, pe 9 august, noul prim ministru a acceptat să candideze pentu funcţia supremă în stat. Gestul său a instaurat la Moscova un sistem ţarist de predare şi preluare a puterii, care persistă până în ziua de astăzi. Acesta presupune ca preşedintele ţării să “lase moştenire” funcţia sa unui succesor ales de el în loc să mizeze pe votul democratic al populaţiei.

Putin şi-a început mandatul de prim ministru în forţă. În 1999 a trimis trupele ruse în Cecenia ca să înăbuşe ceea ce el numea o insurgenţă islamistă şi separatistă. Operaţiunea a fost văzută ca un imens succes militar, ceea ce i-a sporit popularitatea pentru alegerile prezidenţiale din 2000. Totuşi, Putin a devenit şef de stat mai devreme decât s-ar fi aşteptat cineva.

Pe 31 decembrie 1999, Boris Ielţîn a demisionat pe nepusă masă şi l-a numit pe acutalul lider de la Kremlin, preşedinte interimar.

Analiştii spun că mişcarea a fost rezultatul unei înţelegeri între Ielţîn, care era înconjurat de oligarhi corupţi şi era suspectat că ar fi făcut o avere imensă în perioada petrecută la Kremlin şi apropiaţii lui Putin, care proveneau în marea lor majoritate din serviciile secrete.

Agenţiile de spionaj au fost de acord să-i ofere lui Ielţîn şi familiei sale protecţie şi imunitate, în schimbul retragerii de la putere.

Astfel, Putin era deja preşedinte în exerciţiu când a câştigat alegerile din marite 2000.

Război împotriva oligarhilor

Venirea sa la Kremlin a adus schimbări radicale. Vladimir Putin a acuzat Guvernele din anii 90, în special pe cel condus de Egor Gaidar (foto alăturat), că au dus ţara la faliment şi ruină. Imediat după căderea comunismului, executivul lui Gaidar a aplicat Rusiei o aşa-numită “terapie de şoc”, prin care a închis comapniile şi întreprinderile neperformante, a privatizat mult din sectorul public şi a liberalizat preţurile. Măsurile au destabilizat grav economia, au dus al hiper-inflaţie şi au aruncat marea majoritate a populaţiei în sărăcie.

Unii economişti de dreapta susţin însă că acea terapie de şoc a fost necesară pentru dezvoltarea economiei pe termen lung.

Acea perioadă de haos a fost extrem de profitabilă pentru o mână de oameni apropiaţi lui Boris Ielţîn cunoscuţi drept “oligarhi”. Aceştia au aplicat o formă brută de capitalism sălbatic în Rusia anilor 90, au schimbat regulile după bunul lor plac şi s-au îmbogăţit peste măsură de pe urma unor privatizări şi a altor activităţi considerate cel puţin dubioase.

Bunuri care erau estimate la 20 de miliarde de dolari, au fost acaparate de oligarhi la o zecime din preţul lor real. La doar câţiva ani după căderea comunismului, 80% din bogăţiile Rusiei se aflau în câteva mâini private în vreme ce marea majoritate a populaţiei se zbătea în sărăcie.
Astfel, după preluarea puterii, Vladimir Putin a declarat război oligarhilor şi a promis să facă din nou Rusia, o ţară măreaţă.

El a înlocuit oamenii cu vederi prea liberale din guvern cu executanţi lipsiţi de ambiţie care acceptau fără comentarii ordinele de la Kremlin. De asemenea, a recentralizat economia introducând un sistem de trimişi prezidenţial speciali care îi supervizau pe guvernatorii regionali.

În aceste condiţii, unii dintre cei mai celebri oligarhi din perioada lui Ielţîn, precum Boris Berezovsky, Vladimir Gusinsky sau Roman Abramovici au ajuns să trăiască în exil deoarece în Rusia ar fi fost arestaţi.

Alţii, precum fostul patron Lukoil, Mihail Hodorkovski (foto stânga), au rămas în ţară şi au fost trimişi după gratii pentru fraudă. Hodorkovski a făcut 10 ani de puşcărie şi a fost graţiat în decembrie 2013.

Stat mafiot condus de KGB

În paralel cu lupta contra oligarhilor, administraţia lui Putin a început să folosească imensele resurse de gaze ale ţării, ca sursă de venit. Economia a intrat astfel într-o perioadă de stabilitate iar nivelul de trai al cetăţenilor a crescut uşor. Asta a dus la o explozie a popularităţii lui Vladimir Putin care a fost reales cu o majoritate civârşitoare în scurtinul din 2004.

Totuşi, corupţia din sistemul de stat nu a dispărut odată cu oligarhii. Vechii bogătaşi au fost doar înlocuiţi cu oamenii serviciilor secrete care conduc acum adevărate reţele de sifonat bani. Potrivit unor diplomaţi americani din Moscova, sub aparenţa unei economii stabile şi prospere se ascunde “un adevărat stat mafiot” condus de foşti agenţi KGB, în frunte cu Putin.

De altfel, numeroase ziare străine spun că preşedintele rus ar fi adunat o avere considerabilă în perioada petrecută la Kremlin, la fel ca şi predecesorul său, Boris Ielţîn.

Campanie de macho-man

În cel de-al doilea mandat prezidenţial, Putin a dus o amplă campanie de imagine care îl prezenta ca pe un bărbat puternic, capabil să readucă ţara la vechea ei măreţie.

Pentru prima dată în carieră, el a acceptat să apară în faţa camerelor în ipostaze mai intime: în vacanţă, la vânătoare, înotând într-un râu, pilotând un aeroplan sau călare pe un cal.

Numeroase fotografii de acest tip au început să împînzească presa rusă şi au fost imediat preluate de publicaţiile din întreaga lume. Toate îl prezentau în mijlocul unor activităţi considerate bărbăteşti, ceea ce i-a întărit imaginea de macho-man cultivată de-a lungul anilor.

În plus, Kremlinul ajunsese deja să controleze presa rusă aproape în totalitate astfel că orice campanie de imagine era uşor de orchestrat.

Publicaţiile anti-putere erau cvasi-insexistente iar jurnaliştii care îndrăzneau să fie critici la adresa lui Putin erau adesea agresaţi sau chiar ucişi.

Cel mai celebru caz de acest fel a fost cel al ziaristei Anna Politkovskaia (foto alăturat) – o autoare cunoscută pentru articolele sale critice la adresa Kremlinului şi pentru opoziţia faţă de invazia din Cecenia, care a fost împuşcată mortal în octombrie 2006.

Medvedev, succesorul care i-a ţinut locul cald

În plus, Putin a păstrat şi sistemul ţarist de transmitere a puterii moştenit de la Ielţîn. După expirarea celui de-al doiela mandat prezidenţial în 2008, el nu mai avea voie, consitutţional, să candideze din nou. Astfel că şi-a ales un succesor care să-i ţină locul cald timp de patru ani: Dmitri Medvedev.

Înainte de a deveni cunoscut, acesta terminase dreptul la Universitatea din Sankt Petersburg la fel ca şi Putin şi lucrase ca director la Gazprom. În 2005, el a fost numit prim vicepremier al Rusiei iar în 2007, Vladimir Putin l-a anunţat oficial drept succesorul său la Kremlin.

Astfel, alegerile din 2008 au fost mai degrabă o formalitate. Medvedev a devenit preşedinte şi l-a numit imediat pe Putin premier. Analiştii spun însă că Medvedv era şeful statului doar de faţadă în vreme ce adevăratul lider al ţării a rămas, în continuare, Vladimir Putin.

În plus, după patru ani petrecuţi în fruntea Guvernului, Putin a decis să candideze din nou, la preşedinţie, în 2012, pentru un al treilea mandat. Constituţia îi interzicea să deţină mai mult de două mandate consecutive dar cu pauza dintre 2008 şi 2012, era din nou eligibil pentru Kremlin. Astfel el s-a înscris la alegerile din 2012 pe care le-a câştigat cu aproximativ 60% din voturi. Acum toată lumea se întreabă dacă va candida din nou, pentru un al patrulea mandat, în 2018.

Mână de fier şi în lupta anti-terorism

Vladimir Putin a adoptat o poziţie intransigentă şi în lupta împotriva terorismului. El s-a declarat un aliat al Washingtonului în acest război şi a afirmat că Rusia se confruntă în Caucaz cu acelaşi gen de extremism de tip Al Qaida, pe care SUA încearcă să-l combată de la atacurile din 11 septembrie încoace.

Astfel, el a dus campanii militare dure în republicile separatiste din Caucaz, campanii care au fost adesea criticate de militanţii pentru drepturile omului pentru numărul mare de victime în rândul civililor.

Totuşi, cele mai celebre crize din mandatele sale au fost asediul teatrului Dubrovka din Moscova din 2002 şi atacul de la şcoala din Beslan din 2004. În ambele cazuri, Putin a optat pentru intervenţii în forţă care au pus capăt crizelor dar cu un preţ imens: sute de morţi în rândul civililor nevinonvaţi prinşi la mijloc între terorişti şi echipele de intervenţie care ar fi trebuit să-i salveze.

Divorţ pentru o gimnastă cu 30 de ani mai tânără

În vara anului trecut, Vladimir Putin şi soţia sa, Ludmila, au anunţat că divorţează fără a oferi însă o explicaţie clară pentru acest gest.

Au spus doar că a fost o decizie luată de comun acord, deoarece preşedintele Rusiei e prea ocupat cu munca şi nu mai are timp pentru o viaţă de familie.

În realitate însă, divorţul a venit după o lungă perioadă de zvonuri cu privire la o legătură extra-conjugală între Putin şi tânăra gimnastă Alina Kabayeva.

Aceasta are doar 30 de ani şi se pare că a devenit partenera de viaţă a liderului de la Krmelin în ultimele luni. Mai mult chiar, în urmă cu câteva săptămâni presa străină a scris că cei doi s-ar fi căsătorit în secret după ce au fost văzuţi purtând verighete identice pe degete. Această informaţie nu a fost însă confirmată oficial.

Sursa: paginadepolitica.ro