Opinia unui jurnalist ucrainean: Oamenii se luptă pentru drepturile lor, nu pentru apartenenţa la UE

Oamenii se luptă pentru drepturile lor, nu pentru apartenenţa la UE

Protestele din Ucraina nu sunt pro-UE (aşa cum scriu majoritatea agenţiilor internaţionale de presă). Refuzul înţelegerii cu UE din noiembrie a cauzat doar proteste locale. Dar, după ce o manifestaţie studenţească paşnică a fost dispersată violent de către Berkut în Kiev, în data de 30 noiembrie, un milion de oameni furioşi au protestat în piaţa centrală a capitalei. De atunci, rebeliunea nu a dispărut, ci s-a transformat într-o revoltă anti-guvernamentală care a cerut demisia Primului-ministru şi a Ministrului de Interne, ca şi cea a Preşedintelui Viktor Ianukovici. Majoritatea oamenilor s-au săturat de corupţia omniprezentă şi lipsa dreptăţii şi a securităţii caracteristice guvernării oficialilor care acţionează doar egoist. Clasa de mijloc a devenit un motor al protestelor din cauza faptului că a fost hărţuită de agenţiile de impozitare. Apoi, s-au unit cu grupările radicale, care au început confruntarea violentă de duminică, sătui să aştepte ca opoziţia liberală să acţioneze. Aceştia au susţinerea majorităţii protestatarilor.

Ţinta protestelor a fost Preşedintele Viktor Ianukovici, ales în mod democratic

Conform martorilor internaţionali, în timpul alegerilor prezidenţiale din 2010, Viktor Ianukovici şi-a învins în mod corect principalul oponent- fosta Premieră faimoasă la nivel mondial, Iulia Timoşenko. Apoi, în timpul conducerii Ianukovici, autorităţile au condamnat-o pe aceasta la şapte ani de închisoare pentru încheierea unui contract energetic dezavantajos cu Rusia. După acestea, Ianukovici  şi echipa sa nu au îndrăznit să li se opună ruşilor pentru a revizui contractul sau să soluţioneze problema în instanţă. Acest eveniment a stricat relaţiile Preşedintelui ucrainean cu liderii occidentali. Preşedintele Obama îl ignoră pe Ianukovici; iar Vladimir Putin- cu care Timoşenko a semnat contractele energetice- a declarat că era pregătit să o primească pe fosta Premieră în Rusia la tratament pentru problemele pe care aceasta le are la spate.

Mulţi ucraineni sunt deranjanţi de puterea „Familiei”

Aşa-numita „Familia” (o structură informală de putere alcătuită din apropiaţii lui Ianukovici) este o importantă parte a situaţiei dificile a ţării, ţinând cont că unele dintre cele mai profitabile sectoare economice ale Ucrainei sunt aflate sub controlul acesteia. Această structură urmăreşte expansiunea în domeniul presei prin cumpărarea de mari case de publicaţie. Cel mai mare holding media, care publică Forbes şi alte nume mari, a fost de curând cumpărată cu 300-400 de milioane de dolari. De asemenea, în condiţiile în care majoritatea canalelor au încercat să evite să fie criticate de autorităţi, ştiri mai mult sau mai puţin de încredere au fost publicate pe Internet.  Averea totală a fiului Preşedintelui, Alexandru Ianukovici, se presupune că s-a triplat în ultimii ani ajungând la 510 milioane de dolari, iar Preşedintele nu vrea să explice cum a fost posibil.

Altă problemă: Rezistenta verticală a puterii în Ucraina

În timpul conducerii sale, Ianukovici a transformat ţara dintr-o republică parlamentară într-un sistem prezindenţial. Acesta a stabilit un lanţ robust al conducerii, unde toate structurile de putere, agenţiile de impozitare, procurorii şi tribunalele sunt subordonate direct voinţei sale. Ianukovici nu a folost acestea doar pentru a-şi decima adversarii, ci şi pentru a-şi rezolva problemele din afaceri.

Oamenii consideră că adevărul este greu de scos la iveală

Ucraina nu are aproape niciun mediu independent în afară de Internet. Unele persoane din partea industrială a estului, de la graniţa cu Rusia, nu ştiu adevărul nici măcar despre ce se întâmplă în Kiev. Canalele principale de televiziune nu difuzează deloc sau o fac, dar distorsionează informaţiile. Presa scrisă este monopolizată sau deţinută de oligarhi. Până recent, singura oază de libertate era Internetul, dar Ianukovici a semnat o lege care permite oricui să blocheze orice pagină web pe baza celei mai nesimnificative plângeri, fără vreo decizie judecătorească sau avertisment. Jurnaliştii se află sub o presiune imensă şi sunt discreditaţi. O jurnalistă, Tatiana Chornovol, care a scris despre averea lui Ianukovici, a fost bătută de cinci atacatori.

Intimidarea a devenit o parte a vieţii cotidiene

În cadrul acestei puternice maşinării represive, tribunalele şi procurorii pot intimida activiştii sau figurile publice care nu sunt de acord cu regimul. Unele persoane au fost forţate să plece în străinătate, în vreme ce altele au fost deposedate de proprietăţi. Preşedintele a aruncat vina pe curţile de judecată, dar toată lumea înţelege că acestea îi sunt subordonate lui. De exemplu, Ianukovici a semnat un act care permite condamnarea unei persoane fără prezenţa acesteia în sală, aşa cum era pe vremea lui Stalin. Guvernul a angajat chiar luptători de la cluburile sportive pentru a face treaba „murdară” de a intimida oamenii care nu sunt de acord cu conducerea. Mulţi dintre foştii susţinători ai lui Ianukovici şi-au pierdut afacerile în timpul ultimilor ani din cauza expansiunii imperiului Familiei. Jurnaliştii au ajuns la concluzia că această structură, controlată de fiul Preşedintelui, a început să absoarbă din ce în ce mai multe dintre bunurile altor persoane.

Opoziţia este slabă

Opoziţia ucraineană trece prin vremuri grele. Aceasta este reprezentată de cel puţin trei forţe politice. Unul dintre partide, care a fost condus de Timoşenko, a fost ales în mod repetat în Parlament şi, cu toate că încrederea în el s-a cam pierdut, a fost totuşi reales. Al doilea partid este condus de campionul mondial la box Vitali Klitschko şi a atras mulţi susţinători în ultima vreme, fiind considerat cel mai potrivit partid pentru a da noul Preşedinte. A treia forţă este reprezentată de naţionalişti, sloganele lor radicale câştigându-le popularitate în rândul electoratului dezamăgit. După două luni de proteste, niciunul dintre aceste partide nu a găsit un compromis cu Guvernul şi niciunul nu a oferit un plan clar de acţiune. Liderii acestor trei formaţiuni s-au luptat tacit între ei pentru postul de candidat unic al opoziţiei la alegeri. Acţiunile lor lipsite de coordonare i-au dezamăgit pe radicali, care s-au ciocnit cu poliţia în 19 ianuarie. După patru zile însângerate, aceşti lideri politici nu au reuşit să găsească o soluţie. Ei nu aumai avut putere în aceste proteste.

Tupele Berkut au ridicat o problemă specială

Sprijinul cel mai temeic al regimului Ianukovici îl reprezintă trupele speciale Berkut care fac parte din Ministerul de Afaceri Interne. Deşi acestea nu au un statut oficial, ele sunt formate din ofiţeri de poliţie antrenaţi special pentru a suprima protestele. Numărul lor este mic- de aproximativ 4000-, dar sunt foarte duri şi bine plătiţi. În ultimele zile au circulat pe Internet poze ale acestor trupe bătând jurnalişti şi protestatari paşnici. Berkut au capturat manifestanţi, i-au dezbrăcat şi i-au udat cu apă, temperatura fiind de -10 grade Celsius. În plus, aceste trupe au tras fără discernământ asupra protestatarilor- acţiune contrară legii.

Protestele au fost inovatoare

Dacă treci prin centrul Kievului, vei fi uimit de faptul că în inima revoltei, în Piaţa Independenţei, se munceşte: oameni din toată Ucraina vin către Maidan, aducând toate cele necesare unui trai în condiţii militare. Există o mulţime de corturi pentru odihnă, focuri, bucătării, o scenă, spital, forţe de ordine şi chiar o universitate făcută spontan. Nu există alcool în acest loc, iar disciplina strictă este avantajul principal al protestatarilor. La marginea Pieţii s-au construit baricade în caz de atac. În pofida a ce susţine presa pro-Guvern, aceşti oameni nu se află aici pentru bani americani, ci pentru un viitor mai bun. O formă unică de protest a fost „Automaidan”. Şoferii şi-au luat maşinile şi au blocat autobuzele trupelor de intervenţie sau chiar clădiri ale poliţiei, pentru a preveni posibilele acţiuni ilegale împotriva oamenilor paşnici.

Acest articol a fost scris de Taras Ilkiv.

Traducere şi adaptare de UVT.