Omagiu Conducatorului care ar fi putut salva Romania!

In aceste zile conduse de o guvernare haotica, in care romanii au inceput in sfarsit sa se revolte impotriva clasei politice, in aceste dimineti, dupa-amieze si seri in care nuca tare se rascoala impotriva prospectiunilor – devenite pe neasteptate febrile in toata tara – impotriva proiectelor economice contrare bunului simt si unei dezvoltari durabile (si aici ma refer la Rosia Montana), impotriva punerii pe butuci a scolilor si spitalelor, exista o rumoare tot mai evidenta a nemultumitilor care cresc si care nu se vor opri aici.

11 noiembrie este o zi trista, nu pentru ca Ponta ne mai pregateste ceva – poate o taxa pe vorbit, ca pe trotuar, canal sau stalp a pus-o deja –  ci pentru ca in urma cu 18 ani s-a stins ca o lumanare singurul om vertical, care ar fi putut sa transforme Romania, dintr-un gulag comunist si apoi socialist, intr-o tara pusa pe traiectorii corecte.

Din pacate, in urma cu 23 de ani urmasii lui Ceausescu indemnau multimea sa scandeze “Coposu roade osul!” sau “Voi n-ati mancat salam cu soia!”. Pe undeva, pana si sloganurile celor de la IMGB “care faceau ordine” erau cumva corecte: in 17 ani de temnita grea, in cele mai cumplite puscarii din Romania – care au produs cei mai cruzi tortionari cu putinta –  era greu sa si capeti un os de ros, nemaivorbind de o feliuta invizibila de salam cu soia.

Seniorul Corneliu Coposu s-a stins prea repede, fara a lasa “un mostenitor” politic calificat pentru vremurile care au venit. Dimensiunea politica, bunul simt elementar, vorba buna, educatia, suferinta si puterea de a ierta erau la ele acasa cand vorbeai cu Seniorul. Fuma tigari Kent clasice si aprindea tigara de la tigara. Poate pentru ca ii lipsisera in puscarie. Cand il intrebai prin ce-a trecut avea o seninatate anume, niciodata nu vorbea despre razbunare, ci numai despre iertare. Nu a acceptat un fotoliu caldut in primul guvern fesenist al lui Iliescu, desi i s-a propus asta, dupa mitingul din 28 ianuarie 1990. Piata Victoriei era plina de contestatari, iar Mazilu striga urcat pe un TAB: “Il vreti pe Iliescu jos?”.

Chiar si dupa Revolutie, Seniorul Coposu era infierat dupa ce venise o lume noua, o transformare a sistemului! Cum sa accepte un om, care a fost condamnat la munca silnica pe viata de un regim inuman si care a avut apoi domiciliu fortat, sa stea la dreapta lui Iliescu pentru a-l legitima? Omul asta, care a fost secretarul principal al lui Iuliu Maniu si care dupa ce a fost eliberat din puscarie a fost angajat ca muncitor  necalificat la Intreprinderea de Constructii-Montaj Bucuresti, atelierul de tamplarie mecanica, nu putea sta la aceeasi masa cu delatorii si ucigasii de la Revolutie.

A ales sa faca Opozitie spre deosebire de Radu Campeanu, presedintele liberal, care a negociat cateva locuri in Guvern. Seniorul nu a acceptat niciun compromis, chiar daca huiduielile in manifestarile publice au continuat. A facut ceea ce facea si in puscarie: s-a opus. Tortionarilor, sistemului, neocomunismului lansat si pus in practica de Iliescu, cunoscut ca si „capitalism de cumetrie”.

Singurul OM POLITIC care ar fi meritat sa conduca Romania s-a stins. Multimea care s-a strans la funeraliile lui a fost comparabila cu cea de la funeraliile Mariei Tanase, ori cu aceea de la Patriarhul Miron Cristea. Daca astazi ar iesi in strada cati oameni au fost acolo si l-au condus pe Corneliu Coposu pe ultimul drum poate ca am arata guvernantilor ca mai avem inca un cuvant de spus, in ciuda eforturilor de a fi redusi la tacere.

Eu il vreau pe Corneliu Coposu la conducerea Romaniei. Vreau un om ca o stanca pentru interesul romanesc. Vreau un om care sa nu se manjeasca pentru o functie oarecare si temporara. Vreau ca politicianul care va urma sa fie ca troita sfanta, neindoita de urgii si intotdeauna acolo cand avem nevoie de ajutor.

„Mandatul lasat de Iuliu Maniu – sa nu lasi partidul sa moara – a fost indeplinit. In fond nu e importanta persoana mea, e importanta ideea legata de activitatea mea. Daca aceasta idee triumfa si daca ea este imbratisata de prietenii mei si de opinia publica, aparitia sau disparitia mea sunt secundare. Totul este sa supravietuiasca o atitudine. Daca aceasta triumfa, disparitia mea nu mai e semnificativa ”, cam asta spunea Senioriul numai cu 2 luni inainte sa moara.

Din pacate, disparitia SA a fost semnificativa si de neinlocuit pentru sanatatea Romaniei. Eu, acest OM as fi vrut sa conduca tara. Dormi in pace, Corneliu Coposu! Candva Romania te va razbuna. Si nu peste prea mult timp.