Vladimir Putin nu si-a trimis soldatii in Siria numai pentru a fi solidar cu Bashar al-Assad. Nici nu i-a plasat in bazele ruse din jurul orasului-port Tartus pentru a-l mentine pe Assad la putere. Si nu, Putin nu este nici ingrijorat ca va pierde singurul port la Marea Mediterana aflat inca sub controlul Moscovei.
In realitate, liderul de la Kremlin vrea o victorie, este teoria lui Robert Fisk – corespondent multi-premiat din Orientul Mijlociu al The Independent, care in prezent transmite din Beirut – exprimata intr-un editorial de pe site-ul publicatiei britanice.
Armata siriana – singura institutie de care depinde regimul lui Assad – este reinarmata si antrenata pentru o ampla ofensiva militara impotriva Statului Islamic, actiune menita sa aiba o valoare simbolica uriasa atat in Orientul Mijlociu, cat si in intreaga lume, sustine jurnalistul.
Acesta banuieste, si spune ca isi bazeaza presupunerea pe informatii bine documentate, ca armata siriana este pregatita in momentul de fata sa preia orasul antic Palmyra din mainile islamistilor.
Noi bombardiere rusesti, rachete anti-blindate, poate chiar noile tancuri T-90 ale Moscovei sunt pregatite acum pentru terenul desertic. Una dintre cele mai moderne baze aeriene ale Siriei se afla la doar cateva zeci de kilometri de Palmyra, iar armata siriana pune la cale de luni intregi un atac in jurul orasului.
In urma cu cateva saptamani, militarii sirieni au amanat o ofensiva de teama ca Statul Islamic va distruge si ce-a mai ramas din orasul roman. Insa aceste ingrijorari s-au diminuat acum, pentru ca ISIL s-a aratat destul de hotarat sa distruga templele antice chiar si in lipsa unui asalt militar asupra fortelor sale.
Fisk puncteaza si ca regimul lui Assad trebuie sa tina cu dintii de orasul Alep, care, odata cazut in mainile jihadistilor, va fi declarat imediat capitala califatului.
De asemenea, armata siriana trebuie sa pastreze libere drumul spre Liban si Muntii Qalamoun de-a lungul granitei libaneze. Nu poate risca sa lase Statul Islamic sa controleze si mai multe orase, insa Palmyra este in varful listei in ceea ce priveste eliberarea din mainile jihadistilor.
Batalia se va da probabil in urmatoarele trei saptamani, anticipeaza Robert Fisk, insa, cum nicio confruntare din Orientul Mijlociu nu respecta un program, data s-ar putea muta la inceputul lunii noiembrie.
Palmyra este o perla ce urmeaza sa fie recucerita, pentru ca lumea intreaga – total lipsita de sensibilitate, mult mai preocupata de soarta ruinelor romane decat de oameni – a catalogat caderea orasului in mainile ISIL drept un success major pentru „califat”, mai arata corespondentul de razboi.
O lectie umilitoare pentru Occident
Insa, pentru Putin, o ofensiva de succes ar reprezenta un simbol epic pentru noua influenta a Rusiei in Orientul Mijlociu. Pentru Obama, Cameron si restul liderilor occidentali, care au „bajbait” prin Siria timp de patru ani, insa nu au reusit nici sa il inlature de la putere pe Assad, nici sa infranga Statul Islamic, o recapturare a Palmyrei cu ajutorul Rusiei ar reprezenta o lectie umilitoare.
Increderea in Moscova ar putea parea o varianta mai buna pentru orice lider din Orientul Mijlociu decat sa se bazeze pe sprijinul Occidentului.
Desigur, din perspectiva politica, o victorie in Palmyra ar consolida puterea lui Assad in jumatatea lui din Siria.
Dar ce urmeaza dupa Palmyra? Recucerirea orasului Alep – un proiect mult mai riscant – sau chiar incercarea de a prelua controlul in „capitala” ISIL Raqqa? Cu siguranta, va urma o usurare, dar sa fim siguri ca si Statul Islamic are pregatiti asi in maneca pentru planurile Siriei si Rusiei, sustine Fisk, adaugand ca putem vorbi chiar despre o lovitura in centrul Damascului, de exemplu, asa cum au incercat rebelii in urma cu trei ani.
Rusia nu va fi capabila sa alunge fantomele Afganistanului din Siria, flota aeriana a Moscovei nu va putea invinge Statul Islamic pe cont propriu. Putin si Assad nu isi doresc niciun fel de democratie parlamentara in drumul spre Damasc, considera corespondentul din Beirut.
Insa daca Statului Islamic ii sunt frante aripile, atunci SUA si NATO vor fi nevoite sa negocieze cu Moscova in ceea ce priveste viitorul Siriei. Iar asta ar fi ca un blestem pentru sutele de mii de refugiati sirieni care au dat navala in Europa in cautarea unei vieti mai bune, conchide Robert Fisk.
sursa: ziare.com
