Cu trei zile în urmă, la Curtea de Apel București, s-a cântat prohodul dosarului Rompetrol. Odată cu Dinu Patriciu a fost înmormântat și primul caz modern de delapidare și spălare de bani.

După opt ani de judecată, dosarul aproape s-a închis după ce faptele comise de cei învinuiți s-au prescris. Au rămas ”în picioare” câteva acuzații la adresa funcționarilor de la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare care, în 2004, vedeau în Patriciu un zeu al finanțelor.

Unii dintre cei care au pus la cale manipularea pieței de capital, beneficiarii respectivei scheme, câștigătorii direcți ai tranzacției, au răsuflat ușurați în urmă cu trei zile. Acuzațiile s-au prescris.

Ridicând din umeri, procurorul de caz a cerut instanței să înceteze procesul față de Dinu Patriciu ca urmare a decesului acestuia. Au mai scăpat de piatra de moară numită Rompetrol senatorul Sorin Roșca Stănescu și fostul ministru Sorin Pantiș.

Suspendat la Curtea Constituțională, purtat între instanțe, pasat între judecători, dosarul a fost judecat cel mai mult de Tribunalul București. În august 2012 a venit și o primă soluție: achitare pentru toți cei 12 inculpați. Motivul? Fapta nu există. Prin acestă decizie, peste noapte, s-au evaporat 85 milioane de dolari, așa numita ”creanță Libia”.

În zadar s-a încercat a se explica că acești bani, în urma cumpărării Rompetrol, trebuiau să revină statului și nu în buzunarul lui Patriciu. Judecătorul Marin Marino Constantin, fratele celebrului Stelică Barna Constantin de la Garda Financiară București a gândit pe dos în timp ce anchetatorii cereau 20 de ani închisoare pentru Patriciu.

În urmă cu un deceniu, în aprilie 2004, câțiva prieteni dintr-un cerc restrâns s-au îmbogățit în câteva zile. Cu o rafinărie la butonieră făcută cadou de bezmeticul stat român pentru șapte ani, Patriciu poza în investitor de geniu. Împreună cu un prieten politician, senatorul UDMR Verestoy Atilla, au pus bazele unei societăți de brokeraj. Verestoy l-a selectat pe Claudiu Simulescu (inculpat în cauză) și l-a numit director peste firmă.

Pe 7 aprilie 2004, sistemul de tranzacțioare al bursei s-a blocat din cauza unui volum foarte mare de tranzacții, peste limita acceptabilă a programului de calculator.
Cele mai comentate:

Pe atunci, Sorin Pantiș era consilierul financiar al Cameliei Voiculescu, fiica mai mare a mogulului Dan Voiculescu. A spus-o chiar el, în urmă cu trei zile, din boxa condamnaților. Nu poate fi vinovat deoarece nu a cumpărat nicio acțiune de-a lui Patriciu, în schimb a sfătuit-o pe Camelia să cumpere. A cumpărat și Roșca Stănescu, cu 120.000 de dolari bani trimiți dintr-un offshore înregistrat în Insulele Virgine Britanice. Nașul său de cununie, Dinu Patriciu, nu i-a spus că listează acțiunile Rompetrol pe piață. A declarat că s-a consultat cu directorul economic al ziarului la care lucra, după ce a văzut un anunț în aceiași publicație.

Când o funcționară de la CNVM a raportat anomalia înregistrată pe bursă directoarei Gabriela Anghelache, cea din urmă a trimis-o la munca de jos și i-a transmits că Dinu Patriciu este o personalitate, că habar nu are de tranzacțiile pe bursă dacă își închipuie că magnatul liberal ar greși.

Mai departe, funcționara spășită întocmește un raport dar incidentul cu blocarea sistemului de tranzacționare este trecut cu vederea. Pe atunci Paul Miclăuș viza postul de șef al CNVM și a tăcut strategic, deși putea alerta autoritățile, susține, cu oftică, procurorul de ședință.

Toate acestea s-au spus în sala de judecată și au fost recunoscute de inculpații ușurați de povara unui proces extrem de complicat și încheiat, rușinos, înainte de termen.

Peste 12 zile, două judecătoare de la Curtea de Apel București vor da o decizie finală în acest caz. Blazați, procurorii au cerut măcar recuperarea celor 85 milioane de dolari – vestita creanță Libia – de la actualul proprietar al afacerii, Rompetrol.

Încerc un sentiment straniu. Fără, sau cu acești bani, statul meu rămâne același prost administrator batjocorit ori de câte ori se ivește ocazia.