Nu-l mai victimizați: Adrian Năstase nu este singurul politician european condamnat pentru corupție

Politrucii PSD-iști, cot la cot cu „sateliții” lor propagandistici, au preschimbat cea de a doua condamnare lui Adrian Năstase, urmată de retrimiterea lui după gratii, într-o telenovelă ieftină, „condimentată” cu declarații pe cât de isterice pe atât de penibile. La scurt timp după pronunțarea sentinței, corul bocitoarelor și-a început văicăreala peste tot și pe toate vocile. Printre acestea, s-a remarcat Marian Vanghelie, vicepreşedintele PSD care, abia scăpat cu bine din ultimul „Vanghelion” s-a apucat și el să-și dea cu părerea despre „cestiune”: „Nu cred că aşa se poate trata politica într-o ţară civilizată. Dacă ar fi să vorbim din punct de vedere uman, e dezastru! E dezastruos ce se întâmplă! (…) Cred că tot ce se întâmplă în clipa de faţă este crearea unui precedent foarte periculos. În UE nu se întâmplă cu niciun fost prim-ministru şi cu niciun om politic de calibrul lui Adrian Năstase aşa ceva. Cred că este prea mult, indiferent de faptele pe care le-a făcut el, fie bune, fie rele. Indiferent dacă este vinovat şi trebuie să plătească.” Bineânțeles că, în scurt timp, „teoria” lui a și fost preluată, mai mult sau mai puțin explicit de alți politruci dâmbovițeni. Nimic mai fals: nici măcar în această privință, cazul lui Adrian Năstase nu este o premieră politico-judiciară. În Europa, și nu numai, există o mulțime de alți politicieni care, după ce au deținut funcții de conducere, au ajuns după gratii, condamnați tot pentru fapte de corupție.

În Balcani…

În noiembrie 2012, Ivo Sanader, fost Prim-ministru al Croației între anii 2003 și 2009, a fost anchetat și condamnat, în primă instanță, la zece ani de pușcărie. El a fost acuzat că a primit, în mod ilegal, echivalentul a 480.000 de euro de la banca austriacă Hypo Group Alpe Adria (HGAA), care a acordat cândva Guvernului croat un credit de 9,6 milioane de euro, care ar fi urmat să fie utilizat pentru construcția unor sedii de ambasade. Iar asta nu a fost tot: Sanader a mai fost acuzat și că a primit o mită de zece milioane de euro de la grupul petrolier ungar MOL. În cursul anchetei el a fugit din țară, dar a fost prins și extradat din Austria. Mda, ăla om serios, nu ca penibilul nostru „Bombonel” care s-a mulțumit doar cu niște termopane și bideuri chinezești.
Janez Jansa, fost șef al Executivului din Slovenia între anii 2004-2008, dar și între 2012 și 2013, a fost condamnat, în iunie 2013, la doi ani de pușcărie, cu executarea pedepsei, într-un dosar de corupție legat de un contract de armament, în valoare de 278 de milioane de euro, semnat în 2006, pe când conducea Guvernul sloven, cu firma finlandeză Patria.
Iar în Grecia, fostul ministru al Apărării Akis Tsochatzopoulos a fost condamnat, în octombrie 2013, la 20 de ani închisoare, unde a ajuns după ce a fost acuzat de spălare de bani și constituirea unei organizații infracționale, în domeniul unor tranzacții cu armament.

Și la „case mai mari”

Dar fenomenul corupției nu este specific doar zonei balcanice. De fapt, Adrian Năstase ar trebui să se simtă oarecum flatat pentru că noua lui condamnare l-a reintrodus în clubul „select” al politicienilor corupți ajunși după gratii, unde este „coleg” cu o serie de personaje cu mult mai celebre decât el. În Italia, după niște procese aparent interminabile, fostul premier Silvio Berlusconi a primit, la sfârșitul anului trecut, o condamnare definitivă, pentru fraudă fiscală. Totuși, din cauza vârstei înaintate, „Il Cavaliere” nu a ajuns în spatele gratiilor. Totuși, acolo, nimeni nu s-a gândit să-i păstreze un loc cald în cadrul partidului, astfel că Berlusconi a fost exclus din Senat. De asemenea, tot el a mai fost condamnat la șapte ani de pușcărie, într-un dosar de prostituție cu minore, și abuz de putere, dar în acest caz sentința nu este, încă, definitivă.
În Franța, fostul președinte Jacques Chirac a primit, în 2011, o condamnare la doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, într-un dosar privitor la niște locuri de muncă fictive în cadrul Municipalității, în perioada în care el era primar al Parisului. În același dosar, cu puțin înaintea Președinte francez, fostul Premier francez Alain Juppe a fost condamnat la 14 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei și un an de interzicere a dreptului de a candida.
În ianuarie anul trecut, Ernst Strasser, fost ministru de Interne și eurodeputat austriac, a fost condamnat la patru ani de închisoare, cu executarea pedepsei, pentru corupție și luare de mită. Este vorba despre scandalul „Mită pentru amendamente” în care a fost implicat și europarlamentarul român Adrian Severin. Din păcate, acesta din urmă, a îngroșat obrazul și a făcut tot ceea ce i-a stat în putință ca să întârzie momentul în care va da ochii cu legea.
În Europa, nici măcar capetele încoronate nu sunt deasupra legii. De curând, Casa Regală din Spania a fost zguduită de un scandal deosebit de grav: Infanta Cristina, cea de a doua fiică a regelui Juan Carlos, a fost implicată într-un scandal care-l are în prim-plan pe soțul său, Inaki Urdangarin. Concret, Prințesa Cristina este bănuită că și-ar fi ajutat soțul să deturneze bani publici, printr-o fundație condusă chiar de ginerele Regelui Juan Carlos. De asemenea, mai mulți membri ai Partidului Popular sunt implicați în acest scandal de corupție în care suspiciunile ajung până la premierul Mariano Rajoy. Fostul trezorier al partidului, un apropiat al premierului spaniol, este, deja în arest de aproape un an, acuzat că ar fi ținut o contabilitate paralelă în ceea ce privește donațiile primite de partid.
Ceva mai departe de noi, în Marea Britanie, opt membri ai Parlamentului au fost condamnați la închisoare într-un dosar privitor la niște deconturi ilegale. Dar, nici în Franța și nici în Anglia sau Spania, nimeni nu a sărit până în tavan urlând ca din gură de șarpe, că toți acești politicieni, care și-au avut și ei vremurile lor de glorie, ar fi fost condamnați în cine știe ce „dosare politice”.
Iar ca să ne uităm și într-o zonă a lumii foarte dragă Premierului Victor Ponta, trebuie să reamintim și cazul lui Bo Xilai, fostul lider al Partidului Comunist din China, care a fost condamnat la închisoare pe viață, pentru corupție. În plus, fostul lider chinez a mai primit și alți 15 ani de închisoare pentru deturnare de fonduri și 7 ani pentru abuz de putere.

Năstase, egalul lui Timoșenko

Dar poate că, în acest caz, cel care a atins cele mai înalte cote ale penibilului este Premierul Victor Viorel Ponta. Printre multele bazaconii pe care acesta le-a rostit, nonșalant în ultimele două zile, una este cu adevărat greu de înțeles. Grăbit să-i sară în apărare fostului său profesor și mentor politic, Premierul României a declarat, clar, că: „din punct de vedere politic, cazul Adrian Năstase este perfect comparabil cu cazul Iulia Timoșenko.” Adică, Adrian Năstase este, și de astă dată, un deținut politic. Jurnaliștii de la Hotnews au demonstrat că nu există absolut nici o asemănare între Iulia Timoșenko și „Bombonel”, nici în ceea ce privește faptele de care sunt acuzați cei doi, și nici în ceea ce privește, modul în care au fost judecați și trimiși după gratii. Printre nenumăratele deosebiri, jurnaliștii au menționat că în cazul fostului Premier al Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, în aprilie 2013 că, în cazul său, procedurile judiciare au fost arbitrare și ilegale. În plus, au existat și o serii de reacții oficiale internaționale care au criticat procedurile judiciare în cazul Timoșenko, reacții care au venit de la cele mai înalte nivele: de la Comisia Europeană până la Guvernele Marii Britanii, Germaniei, Suediei, Statele Unite, Poloniei, Canadei, ba chiar și al Rusiei. În plus, în favoarea fostului Premier ucrainean au mai intervenit și o serie de personalități ale lumii de la Vaclav Havel la Dalai Lama și Desmond Tutu, care criticat gravele nereguli care s-au înregistrat în timpul anchetei și a procesului încheiat prin condamnarea Iuliei Timoșenko. În schimb, după prima arestare a lui Adrian Năstase, absolut nici un for internațional și nici o personalitate marcantă a lumii nu au protestat în vreun fel.
Totuși, jurnaliștii de la Hotnews au găsit și niște puncte comune între Iulia Timoșenko și Adrian Năstase. „Iulia Timoșenko este nora unui oficial sovietic de rangul trei. Adrian Năstase este ginerele unui ministru comunist din România. Ambii au fost prim-miniștri în țările lor. Familia Timoșenko deține o fermă care produce ouă. Familia Năstase deține o ferma care produce ouă”. Da, așa este. Dar de un lucru putem fi siguri: fostul Premier ucrainean nu și-a îndemnat niciodată colegii să-i „numere ouăle” așa cum a făcut-o cândva „Bombonelul” nostru.

– opinie publicata de ziarul Curentul –