Nota 10 la purtare

Motto: „Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat” (Mihai Eminescu)

Zilele trecute, o adolescentă, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Economic Costin Kirițescu din București , a avut curajul să o înregistreze pe o profesoară care le cerea bani elevilor pentru „fondul clasei” și îi amenința că nu le va mai motiva absențele dacă nu „cotizează”. Fata nu s-a lăsat intimidată și a făcut publică înregistrarea, sperând că astfel va putea stopa (sau măcar diminua) un fenomen care pare să se perpetueze la infinit în școala românească.

Această tânără, aflată încă pe băncile școlii, a demonstrat că știe ce vrea de la viață. A învățat o lecție care nu i-a fost predată la școală – accea că tăcerea nu e întotdeauna de aur. Tăcerea poate însemna, de foarte multe ori, tăinure sau chiar complicitate. Ambele sunt pedepsite de lege, atât în România cât și în restul lumii civilizate. Acestă elevă de clasa a XI-a este, poate, un erou necunoscut al luptei anti-corupție. Poate deveni un bun jurnalist de investigații sau, cine știe, chiar un viitor procuror în DNA, care să-i aducă în fața legii pe cei care consideră că șpaga este un drept, nu o infracțiune. Ca cetățean, nu ai voie să întorci capul atunci când vezi o fărădelege, fie ea cât de mică. Dacă toți am proceda la fel, ne-am putea alege cu o țară plină de infractori pușcăriabili, dar pe care nimeni să nu-i poată trage la răspundere.

În loc să profite de probele servite pe tavă, în văzul lumii, să-și pună cenușă în cap și să-și facă ordine și curățenie în propria ogradă, conducerea școlii s-a comportat precum un sistem mafiot care se simte amenințat și încearcă din răsputeri să-și apere capii și, astfel, să se conserve.

Profesorii de la Colegiul Economic Costin Kirițescu au discutat, în Consiliul de Administrație, despre sancționarea elevei care a făcut publică înregistrarea cu profesoara ce îi amenința pe elevii claselor a XI-a că nu le va motiva absențele decât dacă dau bani la fondul clasei. Acest lucru extrem de grav este dovedit tot de o nouă înregistrare ajunsă în spațiul public. „Dar pe ăla care a înregistrat la clasă îl pedepsește cineva? Întreb și eu , așa..”, spunea în ședință unul dintre profesori. Răspunsul directoarei a fost unul halucinat: „Știam că domnișoara a fost anul trecut în Consiliul Profesoral, unde a venit cu o aroganță”. O afirmație care dovedește că tânăra era deja „anchetată” și i se cerceta amănunțit trecutul. Un alt profesor a simțit nevoia să o completeze pe directoare: „Cineva a intervenit să nu i se scadă nota la purtare la 3. A jignit întregul corp profesoral în consiliul acela. Nu știu de ce nu i s-a scăzut nota la 3, 4 pentru toata lipsa de respect, nu doar față de dirigintă, ci de întregul corp profesoral, ceea ce mi se pare inadmisibil. A primit nota 6 sau 7 la purtare”, a răbufnit profesorul cerând o pedeapsă mult mai aspră pentru „aroganța” tinerei de a da în vileag circuitul șpăgii din școală.

Această atitudine dovedește – fără tăgadă – că în ședința la care au luat parte directoarea școlii și profesorii, cel mai important punct a fost sancționarea tinerei care a făcut înregistrarea cu nota 3 la purtare. Nu la fel de importantă a fost și sancționarea profesorului care a cerut bani de la elevi. Din discuțiile purtate în Consiliul de Administrație între directoarea institutiei și profesori, reiese faptul că încearcau să mușamalizeze scandalul și să-l îngroape prin crearea unei noi comisii, care să fie în favoarea profesorului care a cerut bani elevilor. „Haideți să facem o comisie, o altă comisie, evident diferită de…”, a răbufnit o profesoară, sărind în apărarea colegului cercetat. „Faceti comisie și scrieți ce trebuie!”, a completat-o un coleg de catedră, ca nu cumva să fie înțeles greșit. Dar, oare, cine hotărăște „ce trebuie”??? Oare, nu ar trebui aplicată legea?

Prin acest demers, deloc academic, conducerea școlii nu a reușit altceva decât să-și tragă o imensă palmă peste față. Practic, a recunoscut tacit că „fondul clasei” este un soi de taxă de protecție, iar care cei care nu o plătesc trebuie să fie aspru pedepsiți. Niște angajați ai sistemului de învățământ, care mânjeșc titulatura de dascăl, n-au făcut decât să se comporte precum mafioții care își simt sistemul amenințat și caută șă-i elimine pe denunțători.

Profesoara incriminată în înregistrările făcue de eleva de clasa a XI-a era chiar diriginta clasei.

„Fac banci doar pentru cine vrea. Iar pentru cine nu vrea, pe cuvântul meu, aduc toate jegurile și vă așez în ele”, le-a spus profesoara elevilor.

Mai mult, elevii au povestit că diriginta i-a amenințat cu scăderea notei la purtare sau că nu li se vor motiva absențele dacă nu vor da bani pentru înlocuirea băncilor din clasă. „Nu cumpărati bănci, nu e problemă, dar nici de bunavoință nu veți mai beneficia”, le-a mai spus aceasta. Diriginta le-a explicat elevilor că, de fapt, nu ea le cere bani, ci doar execută ordinele pe care le primește:

„– Mie nu mi se pare normal să ne stoarceți de bani și să ne amenințați, doamnă!
– Va storc eu de bani?
– Da!
– Dar, îi iau eu acasă?
– Nu e vorba despre asta. Ne amenințați că dacă nu dăm fondul (clasei – n.r.), nu ne motivați…(absențele – n.r.).
– Dragă, asta ni se spune, asta facem!”

Un dialog de-a dreptul halucinant, care a fost filmat și ajuns pe ecranele televizoarelor, pe internet și în presă. De asta considerau colegii dirigintei, și mai ales directoarea, că fata care a filmat discuția trebuie aspru pedepsită, așa încât să nu-i mai vină vreunui elev ideea să procedeze la fel.

Nimeni nu poate nega subfinanțarea cronică a sistemului educațional de stat din ultimii 24 de ani, care s-a resimțit în salariile extrem de mici ale dascălilor, condițiie precare din foarte multe școli și lipsa investițiilor. Dar acest aspect nu poate fi invocat drept scuză pentru tolerarea corupției în sistemul de învățământ. Banii plătiți „la negru” de părinți și copii nu pot compensa fondurile pe care statul ar fi trebuit să le aloce, pe care politicienii i-au promis în mai toate campaniile electorale și pe care au uitat să-i mai dea odată ajunși la putere. Nu putem legaliza șpaga, atențiile și „fondul clasei” ca să acoperim prostul management de la vârful sistemului. Procedând astfel sau închizând ochii, nu facem decât să se perpetuăm o boală acută și să o transformăm într-una incurabilă, care poate afecta multe generații de acum înainte.

Poate că sistemul ticăloșit care pare să facă legea în învățământul de stat și-ar mai fi pierdut din putere dacă directorii de școli și inspectorii ar fi fost puși în funcție pe competență, prin concursuri „pe bune”, și nu prin numiri pe criterii politice. Dar asta nu se poate face atâta timp cât lipsește voința la vârf. Iar câtă vreme clientelismul guvernează sistemul, banii negrii se plimbă prin circuit de la bază spre vârf, creând o adevărată „famiglie” care își apără interesele, libertatea și existența atunci când cineva încearcă să-i scoată la lumină afacerile necurate.

Poate că e momentul ca, măcar acum în ceasul al 12-lea, Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației să reacționeze și să facă ceea ce trebuia să facă de multă vreme. Controale adevărate, audieri de martori, colectare de probe și sesizarea instituțiilor abilitate – Poliția și Parchetul. Iar cei vinovați să ajungă acolo unde le este locul – adică în fața instanței. Și, mai apoi, dacă se dovedește că au încălcat legea, să fie excluși pe viață din învățământ și să fie „cazați” într-unul din penitenciarele patriei, unde să mediteze la răul pe care l-au putut face unor tineri care în loc să învețe un comportament normal în viață, au fost învățați să plătească taxe de protecție, să întoarcă capul și, mai ales, să tacă. Pentru că un astfel de rău nu însemnă decât perpetuarea unui sistem ticăloșit, care își va pune amprenta și pe generațiile viitoare.

Iar dacă Ministerul Educației, în frunte cu Remus Pricopie, nu e în stare să facă ordine în sistemul pe care îl păstorește, unde șpaga este la ea acasă, atunci nu mai rămâne decât o soluție: DEMISIA! A ministrului și a celor din subordine, care se fac că nu văd corupția care colcăie în ograda lor. Sau, poate, beneficiază de pe urma ei.

În loc să fie pedepsită, eleva care a avut curajul să dea în vileag șpaga și șantajul practicat în învâțământ ar trebuie să fie premiată. Curajul ei de a denunța, public, o faptă penală merită tot respectul. E semnul că tânăra generație, în care mulți nu-și mai pun vreo speranță, s-a săturat de corupție și nu mai vrea să întoarcă capul și să se pretindă că nu vede putregaiul din jur. Aceast fată este o eroină, demnă de tot respectul, într-un sistem mult prea orupt, care a dovedit că nu se mai poate autoreglementa și că poate fi curățat doar din exterior, atunci când Poliția și Parchetul intră pe fir. Până una-alta, pentru comportamentul ei, în loc să fie sancționată prin scăderea notei la purtare, eleva merită nota 10 (zece) la purtare. Cu felicitări!