Nivelul de cerșetotrai

Am revenit în București și trebuie să recunosc că mă încearcă un profund sentiment de compasiune. Ba chiar milă. Mă gîndesc la aleșii neamului din Parlament, aceste mirifice făpturi ce și-au jertfit concediul pe altarul democrației, și mai că-mi vine să plîng. Sărmanii oameni au fost nevoiți ba să-și întrerupă concediul, ba să-l scurteze. Totul din cauză că șefii lor pe linie de partid și-au împărțit pumni în ringul politic, cu ocazia meciului suspendării. Cît de greu trebuie să fie ca tu, ditamai posesor de imunitate, să-ți miști fizicul dezordonat din provincie și pînă în Casa Poporului, să dormi în Parlament, cînd puteai să dormi undeva în vreo stațiune de lux, doar pentru că meciul Ponta-Crin vs Băsescu trebuie declarat înschis în mod oficial. Mi-e și greu să îmi închipui. Ei bine, dacă tot au revenit în București, parlamentarii ar trebui să știe că lucrurile s-au mai schimbat în timpul verii, mai ales că am avut parte de o vară politică fierbinte. Și, pentru că sînt sigur că prin geamurile fumurii ale gipanelor și merțanelor cu care au venit sau vin din teritoriu, lucrurile se văd altfel, am să încerc eu să enumăr cîteva prime impresii, avute la revenirea mea în București, la bordul unui autocar destul de ponosit. Nici nu am coborît bine în stație, că un homeless mi-a cerut bani de-o pîine. L-am refuzat politicos, așa că ceilalți doi ce-l urmau nu s-au mai obosit să-mi ceară nimic. Am făcut vreo doi, trei pași și un domn destul de bine îmbrăcat m-a oprit și mi-a cerut o țigară. I-am zis că nu e bine să fumeze la vîrsta lui, și pe banii mei, apoi mi-am văzut de drum. Alți zece metri și un alt domn în etate mi-a cerut niște bani. La intrarea la metrou alți doi kinderi cu mîna întinsă și, chiar la casa de bilete, un tînăr cu rucsac în spate voia să-i cumpăr o cartelă. Spre uimirea mea, în metrou nu mi-a sărit nimeni în pachetul de țigări sau în portofel. Probabil că am ajuns și cam devreme iar majoritatea cerșetorilor încă erau la somn. Acum, desigur că printre sutele și miile de români ieșiți la întins mîna există și unii pierde-vară, unii bețivi sau drogați care pur și simplu nu vor să muncească. Mi-e greu însă să cred că cei mai mulți dintre acei bătrîni ieșiți în căutarea mărinimiei trecătorilor sînt bețivi ori drogați. Sînt, cred, oameni normali, pe care disperarea i-a împins în stradă. Și acum, de ce am ținut eu să zic toate astea? Pentru că, sincer, nivelul de cerșetotrai din România a atins un nivel prea mare. Faptul că străzile colcăie de oameni cu mîna întinsă, ajunși acolo fie din cauza propriilor vicii ori greșeli, fie din cauza viiciilor și greșelilor unei clase de guvernanți care de peste 20 de ani își dă examenul de incapacitate, e un lucru destul de grav. E semnul că avem guverne bolnave, conduse de guvernanți incapabili. Așa că, stimați aleși ai neamului, dacă tot v-ați dat întîlnire la un picnic cu citirea deciziei CCR, nu ați vrea să vă rugați colegii din Guvern (cei mai mulți sînt acolo, cu voi, în Parlament), să lase puțin deoparte mănușile de box și să-și ia mănușile de muncă? Nu de alta, dar dacă o mai țineți mult langa și veți continua să pretindeți că faceți, numărul celor ieșiți cu mîna întinsă are să fie tot mai mare. Iar cerșetorii nu plătesc taxe, din care să vă continuați voi huzurul.