Într-un interviu publicat de Realitatea TV la două zile după ce Înalta Curte a dat undă verde pentru redeschiderea dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990, fiul fostului mare lider ţărănist Ion Raţiu, Nicolae Raţiu, rememorează urgia dezlănţuită de minerii chemaţi de Iliescu în Bucureşti, urgie căreia a fost cât pe ce să îi cadă pradă şi tatăl său.
Deşi Nicolae Raţiu era plecat din ţară când hoardele de mineri invadau Capitala, umplând de sânge Piaţa Universităţii, bastion al luptei anti-comunism, tatăl sau i-a povestit cele întâmplate şi momentele de cumpănă prin care a trecut:
„Mi-a spus că a fost avertizat că vor veni şi că e în pericol. Aşa că a plecat de acasă, a stat la Câmpulung, iar minerii au venit acasă, dar nu era acolo. Nu, mă înşel! Minerii au devastat sediul PNŢCD, casa sa nu păţise nimic şi mi-a povestit că l-a sunat pe Petre Roman şi l-a întrebat dacă e în siguranţă să se întoarcă. Iar Roman i-a spus: „Sigur, sigur!”. Aşa că tata s-a întors şi la puţin după asta, minerii au apărut la casa lui şi l-au luat, au distrus casa, au furat multe lucruri, bani şi vroiau să-l ducă la Tîrgu-Jiu să-l spânzure, asta i-au spus, dar din fericire, forţele de ordine erau şi ele acolo. A intervenit Dan Iosif, aşa că tata a fost dus la Palatul Victoria, acolo unde a fost ţinut vreme de opt ore, iar apoi eliberat. Au fost vreo 12 ore în care nu am ştiut ce se întâmpla cu el. (…) Dar tata era foarte sangvin în legătură cu soarta sa. Obişnuia să-l citeze pe Spinoza, unul din filozofii săi favoriţi: „Ceea ce se va întâmpla este inevitabil, ceea ce nu se va întâmpla este imposibil”. Spunea: „Sunt mereu gata să-l întâlnesc pe Creator”. Era împăcat cu viaţa sa. Dacă urma sa moară, atunci avea să moară.” , a relatat Nicolae Raţiu pentru Realitatea TV.
Întrebat despre Ion Iliescu, resonsabil pentru sângele vărsat la mineriadă, Nicolae Raţiu a descris „epoca Iliescu” drept „o epocă a mimării”.
Sub Ion Iliescu (cel care, reamintim, le-a mulţumit „pentru tot ce-au făcut” minerilor care îi snopiseră pe studenţi în bătăi şi devastaseră sediile partidelor istorice) nu s-a produs niciuna din schimbările fundamentale de sistem pentru care tinerii au murit la Revoluţie. „Vechile structuri, vechiul sistem al corupţiei în business, în media, în guvern, în structurile locale, totul avea binecuvântarea sa. Pentru că nu avea de gând să facă nimic, pentru că de acolo provenea. Toţi cei din jurul său erau parte din acel sistem.”, a declarat Nicolae Raţiu.
Interviul integral acordat de Nicolae Raţiu poate fi citit aici.
În încheiere, redăm câteva fragmente din discursurile susţinute în iunie 1990 de artizanul „mimării”, Ion Iliescu, către mineri:
Ion Iliescu, 13 iunie 1990: „Dragi mineri, mă adresez dvs. mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă-dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu dl Cosma, se va deplasa către Piaţa Universităţii, pe care vreau să o reocupaţi dvs. Avem de a face cu elemente de-a dreptul fasciste, elemente incitate, multe din ele drogate…”
Ion Iliescu, 15 iunie 1990: „Vă mulţumesc pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde, şi la bine, dar mai ales la greu”.
Între cele două declaraţii ale lui Ion Iliescu au fost înregistraţi oficial 746 de răniţi şi şase morţi. Reprezentanţii „Asociaţiei Victimelor Mineriadelor“ susţin însă că au documente şi mărturii potrivit cărora „trecerea” minerilor prin Capitală s-a soldat cu peste 100 de morţi.
sursa: epochtimes-romania.com
Comentariile sunt închise.