JP-RECONSTRUCT-master675În timp ce aliaţii îl părăseau, iar mulţimile de oameni strigau după sângele lui în apropierea biroului său, Preşedintele Viktor F. Ianukovici şi-a rezervat timp pentru a sărbători prima medalie de aur a Ucrainei la Jocurile Olimpice de la Soci. Într-un mesaj prin care felicita echipa feminină de biathlon, el a lăudat-o pentru „puterea şi dorinţa de a câştiga”.

La scurt timp după acest mesaj, Ianukovici, condus încă de „dorinţa de a câştiga” de unul singur ceea ce alte persoane din administraţia sa pe ducă au abandonat, a semnat o înţelegere cu trei lideri ai opoziţiei prin care spera să rămână la putere până în luna decembrie, poate chiar mai mult.

„Se lupta încrâncenat să păstreze tot ce putea şi să cedeze cât mai puţin”, a spus Radoslaw Sikorski, Ministrul de Externe al Poloniei, care a petrecut ore întregi cu Ianukovici ca parte a echipei de diplomaţi europeni ce au mediat acordul. „Marea sa greşeală, ca de obicei, a fost să amână lucrurile prea mult. Sincronizarea este totul.”

Până în după-amiaza zilei de vineri, timpul lui Ianukovici s-a scurs. Între ceremonia semnării acordului de pace- ţinut în clădirea vastă, cu coloane, ce găzduieşte administraţia prezidenţială ucraineană- şi răgazul în care a aclamat echipa olimpică, opţiunile preşedintelui au suferit o schimbare drastică spre mai rău: sute de jandarmi ce păzeau domeniile prezidenţiale şi clădirile guvernamentale au dispărut.

„A fost uimitor”, spune Sikorski; în timp ce părăsea clădirea prezidenţială, acesta a privit cu dezaprobare cum jandarmii săreau în autobuze şi plecau. „Acestea nu au fost parte din înţelegere. Uimitor.”

Plecarea poliţiei era iminentă, fiind rezultatul unei serii de evenmiente care au început la sfârşitul zilei de miercuri, odată cu ocuparea depozitului de arme al Ministerului de Afaceri Interne din Lviv şi transportarea acelor arme către periferiile capitalei Kiev. Confruntările violente de joi, care au dus la moartea a mai mult de 80 de protestatari şi mulţi poliţişti, au înfuriat opoziţia şi au slăbit determinarea păznicilor lui Ianukovici, dacă nu chiar şi pe a acestuia.

Până la sfârşitul zilei de vineri, înţelegerea în care Ianukovici îşi pusese speranţa de a mai rămâne câteva luni în funcţie a luat sfârşit, ieşind din discuţie odată ce protestatarii furioşi din Piaţa Independenţei au aflat de ea. Dar Ianukovici era într-un avion în oraşul estic Kharkiv, într-o călătorie plănuită despre care el credea că va fi o altă vizită oficială în timpul mandatului său de patru ani.

Criza politică a izbucnit în noiembrie, după ce Ianukovici a refuzat în ultimul moment o înţelegere comercială cu Uniunea Europeană a cărei semnare o promitea de luni de zile. În timpul acestor evenimente, Preşedintele a arătat o inconştienţă aproape delirantă faţă de forţele ce se strângeau împotriva sa, pe lângă încrederea greşit acordată în loialitatea susţinătorilor săi.

„A trăit o iluzie chiar până la capăt”, a spus un politician ucrainean apropiat al anturajului Preşedintelui; acesta ne-a rugat să nu îi publicăm numele, deoarece, ca multe persoane din tabăra lui Ianukovici, se tem de posibila antenţie nedorită. „Acesta (Ianukovici) nu credea că s-a terminat.”

La fel ca Nicolae Cauşescu- brutalul şi sinsitrul lider român ce, deşi luat prizonier în decembrie 1989, continua să creadă ca va câştiga- Ianukovici părea să persevereze în convingerea că va putea rezista. După ce a judecat greşit atmosfera din străzi în repetate rânduri, el a fost copleşit de realitate.

Într-un inverviu acordat sâmbătă în Kharkiv după ce protestatarii au ocupat birourile, palatul de lângă Kiev şi alte centre de putere odată inexpungabile ale sale, Ianukovici s-a plâns indignat că evenimentele din Kiev l-au împiedicat să ajungă la un congres de tip sovietic din Kharkiv, unde urma să se întâlnească cu demnitari şi politicieni din estul şi sudul Ucrainei.

Îmbrăcat într-un costum albastru închis, de parcă ar participa la o întrevedere oficială, acesta a declarat: „Am vrut să particip la congresul de astăzi, dar se pare că nu am mai putut face asta. Nu am putut pierde vremea deoarece a trebuit să comunic tot timpul cu Kievul”.

Apoi, el a declarat că nu şi-a dat demisia şi că nici nu intenţionează să facă asta, acuzând prezenţa „trădătorilor” în tabăra sa şi numindu-i pe protestatari „huligani” şi „vandali” care au pus la cale o lovitură de stat. Amintindu-şi că a ieşit din situaţii grele şi înainte, după Revoluţia Portocalie, şi că şi-a reconstruit baza puterii, Partidul Regiunilor, el a jurat să rămână în ţară pentru a oferi un raport zilnic al planurilor sale de a-şi restabiliza poziţia ca Preşedinte.

De atunci, nu s-a mai auzit de Ianukovici. Chiar şi website-ul oficial al preşedinţiei a fost părăsit dumincă, deşi încă era sub controlul său sâmbătă, în timpul ocupării Kievului de către protestatari. În acelaşi timp, ultimii săi aliaţi au părăsit corabia, iar partidul său a făcut o declaraţie nimicitoare, numindu-l  laş, criminal şi corupt.

Evenimentele care au dus la înlăturarea sa au accelarat la începutul săptămânii trecute după o lună în care a fost relativ calm. Marţi, cu puterea crescută de un nou ajutor de la Rusia anunţat cu o zi înainte, Ianukovici a făcut presiuni pentru a îndepărta o tabără de activişti anti-guvernamentali din Piaţa Independenţei, unde Guvernul său a fost hulit din luna noiembrie.

Echipe de jandarmi au copleşit cercul exterior al apăririi protestatarilor şi au ajuns la 20 de metri de o scenă din centrul pieţei.

Râmaşi fără alternative, protestatarii au ridicat o ultimă apărare disperată, un cerc de foc din cauciucuri arse, lemne şi chiar proprii saci de dormit.

Dar Andrei Levus, liderul forţelor de auto-apărare ale Maidanului, organizaţia umbrelă a activiştilor militanţi care se luptau cu Guvernul, ştia că le vor veni întăriri. Protestatarii din Lviv au dărâmat o garizoană a Ministerului de Afaceri Interne şi erau pe drum către Kiev, aducând arme capturate.

„Sunt reţinut în a vorbi despre asta deoarece noi sunt protestatari, nu grupuri armate ilegale”, a spus Levus. „Dar piaţa urma să arate diferite. Urma să ni se alăture mai mulţi oameni care nu veneau cu mâna goală.”

În pofida focurilor de apărare firave, protestatarii au decis să nu renunţe la piaţă destul de mult pentru ca ambele tabere să cântărească semnificaţia prezenţei armelor în capitală.

Folosind un parlamentar ca intermedier, Levus a deschis o linie de comunicaţii cu un minstru adjunct de interne, al cărui nume nu a vrut să îl spună. Se părea că Ianukovici, simţind probabil că trupele de intervenţie erau reţinute să ducă la capăt represiunea, era tentat să apeleze pentru ajutor la armată. Luni, acesta l-a demis pe Col.Gen. Volodymyr Zamana, şeful personalului forţelor armate.

„Am înţeles că mai erau doar câteva sute de jandarmi fanatici, dar restul nu voiau să lupte”, a spus Levus.

Câţiva luptători care erau pe baricade în dimineaţa de joi au spus că s-au simţit îmbărbătaţi când au văzut cum unii poliţişti şi-au părăsit posturile. Câţiva protestatari au tras cu armele. Poliţişti au rupt rândurile.

Levus a declarat: „În vreme ce oamenii noştri erau motivaţi ideologic, ei erau demoralizaţi. Nu voiau bătălia asta. Iar el a înţeles că oamenii noştri erau gata să se opună atacurilor armate.”

Joi, în jurul prânzului, Andrei Levus a primit un apel pe telefonul mobil de la adjunctul Ministrului de Afaceri Interne. „I-am spus că vom garanta siguranţa poliţiştilor dacă vor părăsi oraşul”.

În primă fază, oficialul menţionat a acceptat încetarea focului până la ora 15, când era programată o întâlnire a Parlamentului. Susţinut de unii membri ai Partidului Regiunilor aflat în curs de dezintegrare, Parlamentul a votat să susţină solicitarea protestatarilor ca poliţia să fie demobilizată.

Ianukovici a început discuţiile cu mediatorii europeni. Conform lui Sikorski, Preşedintele ucrainean refuza să cedeze, spunându-le diplomaţilor francezi, germani şi polonezi că nu el a fost de vină pentru criză şi refuzând să ia în calcul alegerile anticipate.

Sikorski e declarat că i-a spus lui Ianukovici că singura cale de a încheia o înţelegere cu opoziţia era să precizeze o dată pentru alegerile anticipate. „Trebuie să spui o dată la care care vei demisiona”, i-a spus acesta.

Auzind acestea, Ianukovici „s-a albit”. Dar impasul a fost depăşit după ce liderul ucrainean a primit un telefon de la Vladimir Putin. „S-a întors, acceptând să îşi limiteze timpul în funcţie. Acesta fapt a făcut totul posibil.”

În acelaşi timp, poliţia şi Parlamentul duceau propriile dezbateri. Vineri dimineaţă, Parlamentul l-a demis pe infamul Ministru de Interne, Vitaly Zakharachenko pentru violenţă împotriva protestatarilor. Grupurile de protestatari luptători au discutat cu comandanţii poliţiei despre felul în care ofiţerii lor se vor retrage, în vederea împlinirii unrei rezoluţii parlamentare prin care jandarmii erau obligaţi să se retragă.

Levus a declarat: „Am negociat cu comandanţii diferitelor unităţi. Aceştia ne-au sunat şi au cerut să fă fie lăsaţi să părăsească oraşul. Am format un culoar, iar unele autobuze au fost escortate de maşinile noastre.”

Până vineri după-amiază, în timp ce diplomaţii europeni părăseau birourile prezidenţiale după semnarea păcii, poliţiştii aflaţi în punctele cele mai sensibile din jurul biroului lui Ianukovici şi al Cabinetului de Miniştrii se retrăgeau.

Când protestatarii din Piaţa Independenţei au aflat detaliile înţelegerii, au făcut clar faptul că nu era acceptabilă. Furioşi că lui Ianukovici îi era permis să stea în birou până în decembrie, oamenii a scandat „Afară, bandiţilor” şi „Moarte criminalului”.

Volodymyr Parasiuk, unul dintre liderii grupurilor luptătoare, s-a dus pe scenă şi a anunţat că oamenii săi vor efectua atacuri armate dacă Ianukovici nu va fi demisionat până dimineaţă.

Până la răsărit, grupuri bine organizate de protestatari înarmaţi cu bâte şi scuturi, dar nu cu arme, luau cu asalt birourile lui Ianukovici, clădirile Cabinetului de Miniştrii şi Parlamentul. Cu forţele de ordine plecate, nu au întâmpinat nicio rezistenţă.

Vadim Ovad, fost şofer şi bodyguard, susţine că a ajuns la clădirea Cabinetului de Miniştrii în jurul orei 6 dimineaţa şi s-a alăturat altor membri ai unităţii care o păzeau. Pe măsură ce soarele răsărea şi ştirile despre plecarea lui Ianukovici din Kiev se răspândeau, oamenii din tot oraşul au început să ia cu asalt zona pentru a se bucura de o victorie puţin aşteptată.

Ovad a declarat: „Niciodată nu am văzut atâţia oameni zâmbind. Toată lumea radia de încântare.”

Un articol semnat de , and

Sursa: www.nytimes.com

Traducere de UVT.