New York Times Cerşetorii români, atacaţi în Stockholm | „De fiecare dată când vin aici, încep să tremur de frică”

Cerşetorii români de etnie romă fac din nou titluri în presa de peste Ocean. Cotidianul american New York Times a publicat, atât în ediţia online, cât şi în cea printată, un articol despre problemele cauzate de cerşetorii români în Suedia. Pentru că politicienii nu reacţionează pe cât de ferm ar vrea unii, cerşetorii devin victime ale agresiunilor fizice, mergând până la atacuri cu acid.

Ţara scandinavă este asaltată de grupuri de romi veniţi din România, care îşi organizează tabere în păduri, unde locuiesc în condiţii mizere, iar timpul şi-l petrec cerşind în locuri aglomerate din oraşe. În lispa unei reacţii ferme a autorităţilor, suedezii încep să ia ei măsuri, semn că se consideră sub asediu. Partidul de extremă dreapta câştigă procente mari în alegeri, iar cazurile de cerşetori atacaţi cu acid sau tabere atacate noaptea au căpătat proporţii îngrijorătoare.

Jurnaliştii de la New York Times au stat de vorbă cu Gheorghe Râncu, imigrant fără adăpost din România, care a fost victima unui atac din partea unui necunoscut. Într-o dimineaţă, după o noapte de cerşit prin baruri şi cluburi, Râncu dormea pe o bancă într-un parc central din Stockholm, capitala Suediei. Un individ a trecut pe lângă el şi i-a vărsat peste faţă o soluţie acidă, care i-a provocat dureri intense. Gheorghe Râncu (27 de ani) a primit îngrijiri la spital şi nu a avut mult de suferit, însă acidul i-a lăsat urme nu numai pe faţă, ci şi psihice: „De fiecare dată când vin aici, în parc, încep să tremur de frică”, le-a povestit el reporterilor NYT.

Povestea lui Râncu nu este singulară. Atacuri de genul celui pe care l-a suferit el s-au înmulţit. Victime le cad atât cerşetorii izolaţi, în diverse puncte din oraşe, cât şi taberele pe care şi le organizează în pădure, la marginea aglomerărilor urbane.

Doi imigranţi aflaţi într-o tabără din Gothenburg, în vestul Suediei, au fost răniţi într-o noapte, după ce un individ necunoscut i-a atacat cu o macetă. Înainte de a fugi, atacatorul a aruncat o substanţă inflamabilă peste un cort şi i-a dat foc. 11 persoane se aflau în tabără în acel moment. Presa locală a relatat cazul altor doi imigranţi, asupra cărora s-au tras focuri de armă în timp ce dormeau într-o maşină. Un alt cerşetor a fost lovit intenţionat cu motocicleta.

În ultimele 18 luni, în Suedia au fost înregistrate 77 de atacuri asupa imigranţilor, însă organizaţiile locale, care monitorizează acest fenomen, afirmă că numărul incidentelor este mult mai mare, dar acestea nu sunt raportate. Multe dintre ele au motivaţii rasiale, mai afirmă autorii articolelelor apărute, şi sunt îndreptate împotriva cerşetorilor români de etnie romă.

Fără să acuze direct autorităţile că nu-şi dau silinţa să-i prindă pe agresorii imigranţilor, presa scandinavă arată că, din 25 cele mai grave atacuri comise, poliţia a reuşit să prindă autorii a doar cinci atacuri. Iar autorităţile trebuie să ţină sub control un fenomen din ce în ce mai vizibil: în doar un an, numărul imigranţilor care s-au stabilit în Suedia s-a dublat, ajungând la 4.000. Majoritatea lor sunt de etnie romă şi au ajuns în Suedia ca cetăţeni europeni, liberi să se mişte pe teritoriul Uniunii Europene.

New York Times face distincţia între acest tip de imigranţi, care se stabilesc în Suedia pe baza libertăţii de mişcare, şi imigranţii/refugiaţii din Africa, Orientul Mijlociu, de unde fug de foamete, sărăcie sau războaie. Aceştia din urmă sunt preluaţi de statul suedez în „aziluri”, primesc mâncare, îngrijiri etc. Într-un fel, au traiul asigurat de statul suedez, pe când ceilalţi, care se mişcă liber prin toată Europa, nu au nimic asigurat, ei trebuie să-şi găsească surse de venit. Or, cea mai la îndemână este cerşitul.

Chestiunea imigranţilor romi a ajuns cel mai fierbinte punct de dezbatere în Suedia. „Oriunde pe teritoriul Suediei unde există un magazin alimentar există şi un cerşetor la intrare”, a afirmat Sven Hovmoller, profesor dfe chimie la Universitatea din Stockholm şi vicepreşedinte al unei organizaţii pentru ajutorarea imigranţilor fără adăpost.

Cei mai mulţi dintre ei provin din România, arată NYT, şi sunt de etnie romă, sau ţigani (“gypsies”). De ce migrează? Publicaţia americană face trimitere la datele Eurostat, care arată că România este una din ţările cu cel mai scăzut nivel de trai din blocul comunitar.

Această dinamică a născut şi un răspuns: partidul de extremă dreapta Democraţii Suedezi (anti-imigraţionist) a câştigat 13 procente la alegerile generale de anul trecut. Reacţii politice similare au avut loc şi în Danemarca, Franţa sau Marea Britanie, în cazul celei din urmă se pune chiar problema unui referendum pentru ieşirea din UE, ca măsură de stopare a imigraţiei.

Lucrurile se schimbă major. Pentru Suedia, lipsa unui partid cu politică anti-imigraţie era o etichetă a toleranţei. Însă numărul cerşetorilor a crescut foarte mult, iar societatea, în mod firesc, s-a polarizat: unii care nu mai vor să primească imigranţi şi alţii care spun că cerşetorii sunt oameni care au nevoie de ajutor.

Cerşetorii de etnie romă s-au înmulţit atât de mult, încât nu mai poţi să faci abstracţie de ei. Într-o singură tabără, stabilită în pădure, la vreo 20 de minute cu metroul de centrul Sotckholm-ului, trăiesc 50-60 de romi. Nu au apă, curent, instalaţii sanitare, nimic. Trăiesc din cerşit şi din vânzarea de ambalaje de platic. Ei spun că stau câteva luni şi se confruntă mereu cu riscul de a fi evacuaţi, însă, dacă se întâmplă, se mută câteva sute de metri mai încolo.

Un semnal clar că problema cerşetorilor a atins un prag critic este că guvernul a înfiinţat postul de “coordonator naţional pentru cetăţeni vulnerabili din Uniunea Europeană“, post ocupat acum de Martin Valfridsson.

Valfridsson le-a spus celor de la New York Times că ţine legătura cu guvernul român în problema imigranţilor şi că încurajează adoptarea unei legislaţii care să-i pedepsească pe cei care organizează reţele de cerşetorie şi fac profit din asta. El vrea, de asemenea, ca procedurile de evacuare a taberelor ilegale să fie mai uşoare. “Nu poţi să trăieşti în pădure. Dacă vii în Suedia, trebuie să câştigi măcar atât cât să-ţi poţi permite să trăieşti într-un camping, în condiţii minime”, a spus el pentru NYT.

De asemenea, el a mai spus că Suedia nu poate asigura servicii sociale pentru aceşti oameni, pentru că asta ar însemna practic să asigure servicii de sănătate pentru toţi cei 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene. “Soluţia trebuie găsită în ţara lor”, a punctat Martin Valfridsson.

Nu toată lumea împărtăşeşte însă această viziune. Josh Levy, absolvent al Universităţii din Stockholm şi lucrător într-o organizaţie care se ocupă de imigranţii de etnie romă, este de părere că această abordare a autorităţilor este doar o încercare de “a muta problema în altă parte”.

“Răspunsul liderilor politici în această chestiune nu a fost convingător. Au sperat că problema se va rezolva de la sine, dar nu se va rezolva”, a spus şi Johansson Heino de la Institutul de cercetări politice Timbro.

sursa: obiectiv.info