Nu e o noutate că iubirea să determine gesturi admirabile , dar acum, în cuvintele de mai jos, încape şi va fi vorba de iubirea specială. Una care vine şi se aşează în emblemă spirituală a neamului şi a ţării natale.
Se numeşte România. Iar tinerii care exercită zi de zi acest sentiment, prin fapte , nu vor să se afirme. NU VOR LAURI SAU LAUDE. Nu au timp să le contabilizeze. Ei au timp doar să înfăptuiască mereu ceva în numele limbii române şi a ţării pe care o poartă în suflet. Peste mari şi ţări pe un alt continent. În Canada. O ţară a exigenţelor. A performanţelor. În multe domenii.
Va invit să va imaginaţi două persoane la maturitate , încă foarte tineri, plini de entuziasm şi modestie Aţi mai auzit în ultima vreme de aşa ceva? Nici nu credeaţi că mai există. Şi totuşi, se mai pot află. FELICIA POPA şi CLAUDIU IULIU SCRIECIU, sunt colegi şi parteneri de afaceri, sunt români din două părţi ale ţării, care s-au întâlnit la Montreal pe aceleaşi coordonate şi principii : să nu-ţi uiţi niciodată ţara şi limba maternă, să faci tot ce poţi pentru a le perpetuă oriunde şi oricând în lume. ,,Din iubire. Nu e nevoie de nici o răsplată”,mi-a precizat de câteva ori Claudiu. Felicia zâmbește şi.. sugerează că e de-ajuns dacă-i vedem la lucru. Nu vor mai mult.Sunt o echipa, doar ei doi, realizatori cu rândul, când Felicia , când Claudiu când e unul la butoane, când celălalt. Egalitate . Ei sunt şi operator şi monteur, ei fac şi documentarea , sunt responsabili cu decorul, realizatori de la A la Z , întru totul ai emisiunii de 50 de minute, la NAŞUL TV DE CANADA.
Se ştie, jurnalismul este o meserie care se practică la cote fierbinţi…la arderea permanentă. Precum prezentul în fugă timpului…precum evenimentele. Atâta că , adesea, e nevoie de un plus de entuziasm, dăruire, plăcere de-a munci, disponibilitate să-ţi sacrifici din programul propriu pentru a fi prezent , eficient, acolo unde merită să fie adus un accent de atenţie, o subliniere şi o trimitere în lume a informaţiei. Dacă aş enumeră câte reuşesc aceşti doi inventivi colaboratori,{admirabil cum se pot completa, cum se respectă în opinii, cum se completează în tandem}, nu ar fi decât o fişa oarecare de activităţi. Nu le-ar fi deloc de ajutor la Cv-ul lor.
Mă voi plasa aşadar, pe palierul impresiilor. Condusă fiind mereu în acest scurt demers, doar de încântarea şi bucuria că i-am întâlnit reprezentând ţară de baştină cu aplomb, cu statornică responsabilitate, onorând valorile neamului nostru întâlnite pe aceste meleaguri.
Cartea lor de vizită? Lipsa de ifose , de îngâmfare, atitudinea prietenoasă, profesionalismul şi bucuria vădită dac-au mai făcut cunoscută în ţară şi-n lume, reuşită unui român statornicit în America de Nord, locul exigenţelor şi al afirmării libere a valorilor. Şi să nu omit a preciza că eu mă refer doar la activitatea de la NAŞUL TV DE CANADA. Ei au şi alte preocupări , imprimerie digitală de ultima ora, publicitate, etc.
După cum îmi spunea Claudiu aici … ,,în emisiunile lor nu au loc falsele valori, încropite din cuvinte pompoase, aici se propagă ideea de cinste şi onoare , muncă şi exemplaritate’’ .
Înţelegem, Pentru că totul are legătură în orice clipă, cu România.
Dacă aţi vedea câtă inventivitate pun ei în tot ceea ce slujeşte ideea de reprezentant onorabil al naţiei noastre , cât sunt de bucuroşi că au mai găsit un nume de onoare , un român care a reuşit s-o ia de la capăt cu brio, evident, mi-aţi da dreptate că aceşti doi sufletişti merită întreagă admiraţie.
De Ziua Iiei, Felicia a îmbrăcat câteva manechine cu costume populare vechi, autentice, găsite în ţară,sau, în ,,zestrea ’’ păstrată de acasă de ei, sau, de către alte persoane din Montreal, aşa încât, şi , studioul a fost în rând cu orice localitate din lume unde s-a sărbătorit evenimentul că parte din emblemă naţională.
Există şi o echipa de dansuri populare, în care fiica lui Claudiu a evoluat. Fiica Feliciei , are prestaţii diverse în muzică , la diferite evenimente culturale, (iau în calcul, Cenaclul M. Eminescu) unde am fost prezentă.
Aşadar, ritmul zilei nu poate fi unul de melc, de ..tragere de timp. Dimpotrivă. Ei se confruntă cu noul, caută noutatea ,care-i uneori că un poliedru, alteori, alunecoasă, că apă unui pârâu. Ei o opresc , o scot la lumina, o redau lumii asta însemnând, nume, valori culturale, româneşti şi nu se poate să-ţi vină pe tavă, cum s-ar spune. E nevoie de strădanie, de perseverenţă, de…. Implicare, perspicacitate …
Adesea, e potrivit contextul pentru că evenimentele să fie ridicate la rang de interculturalitate.
Totul doar din iubire, o spun cu simplitate fiecare. Nu primesc recompensă bănească pentru emisiunile pe care le difuzează. Lucru incredibil într-un secol în care, mai totul se cântăreşte şi se evaluează în zornăitul arginţilor..
Ei, dar ce nu poate face iubirea? Iubirea pentru locul de baştină, pentru limba în care te-ai jucat sau ai avut primele vise, ori speranţe…
,,Am vrea să-i punem împreună pe toţi românii aflaţi aici’’!
Este un deziderat al lor. Ce ideal onorant ! Mai ales acum când, la mai toate nivelele nu aflăm decât discordii şi intrigi,nicidecum înţelegere întru propăşirea şi perpetuarea spiritualităţii moştenite şi care ne obligă la responsabilitate şi onoare dacă nu şi…la iubire precum dăruiesc şi susţin Felicia şi Claudiu.
,,Dacă-am putea să-i unim !” Mi-au repetat asta de mai multe ori. Din iubire pentru ţară.
O dorinţa, o strădanie, o implicare mai onorantă se poate oare?
Desigur că mi-au atras admiraţia, desigur că nu am avut soluţii la dorinţa lor rostită ferm , răspicat, de către Claudiu, iar de către Felicia, cu o anume tonalitate, atingătoare sufleteşte.
Am perceput totul că pe o ardere interioară. Că o flacăra răzvrătită că nu se poate o îmbinare de gânduri şi atitudini că într-un angrenaj care să funcţioneze armonios, fără poticneli sau rateuri.
Le dorim succes, perseverenţă şi,fie că puterea cuvântului rostit în intervențiile televizate, să aibă ecoul dorit!. Cuvântul poate fi o putere. Deopotrivă, armă şi… balsam.
Felicia ştie şi Claudiu care cunoaşte de asemeni foarte multă lume aici, o susţine.

 

Sursa: melidonium.ro