[jwplayer config=”600×394″ mediaid=”33502″]

3 COMENTARII

  1. Sursa: http://roncea.net/index.php/intelmedia/item/398-schengen-kaka-maka

    „Schengen inseamna hegemonia Germaniei.
    Germania este centrul de greutate al Europei si este intre primele patru mari puteri economice mondiale. Piata europeana este dominata de Germania, iar economia Germaniei se bazeaza pe exporturile catre celelalte tari europene. Exporturile de bunuri si servicii sunt echivalentul a 51 la suta din produsul intern brut, iar mai mult de jumatate din exporturile Germaniei merg in alte tari europene. Dupa China si SUA Germania este pe locul trei in lume la exporturi. Pe continentul european, practic, cea mai mare parte a tarilor europene sunt intr-o pozitie de vasalitate fata de neo-colonialismul german.
    Moneda Euro este doar un instrument al Germaniei, care a inlocuit marca germana suverana candva pe spatiul european. Iar moneda asta asa zis europeana nu este decat o parghie de control a relatiilor comerciale – in dezavantajul celorlalti membri ai zonei euro.
    Aderarea noastra si a altor papagali la zona euro reduce la maximum, de fapt interzice aplicarea unor politici monetare proprii.
    Chiar nu se intreaba nimeni de ce adevaratul (fost) mare Imperiu atlantic – ma refer la Regatul Marii Britanii s-a pastrat deoparte si de Schengen si de euro si de alte capcane nemtzesti?

    Exportul german insa are nevoie de extindere pentru a se sustine iar o Zona de liber schimb in care piata sa fie cu adevarat libera, ca in povestile pentru copii, poate eroda expansiunea germana.
    Asadar asa zisa “zona de liber schimb” – este de fapt doar inca o forma de influenta – a se citi colonialism. Pentru Germania in primul rand aceasta Zona este esentiala pentru supravietuirea sa, pentru prosperitatea sa, deoarece fara controlul pietei, exporturile Germaniei s-ar putea contracta ceea ce ar aduce un ecou si pe piata muncii, generand somaj – adica instabilitate interna.

    Cum piata interna este supra-saturata, Germania are nevoie ca de aer de piete-debuseu, nu de competitori. In plus Germania isi protejeaza companiile nationale strategice, in timp ce ne cere noua, ca si FMI-ul, sa ne vindem toate companiile la care statul (inca) este proprietar – cum ar fi cel mai recent, cazul Oltchim.

    Germania fara exporturi nu ar rezista iar un stat ca Germania – cu o industrie puternica isi mentine in beneficiul sau balanta comerciala, insa in contextul unei uniuni vamale “controlate”. Toate uniunile vamale europene de pana acum s-au realizat mereu in beneficiul unui anume actor, nu in beneficiul tuturor.

    Spre exemplu, daca o firma din Germania exporta kaka maka catre o tarisoara din Schengen aceasta nu se va mai putea opune inghitirii de kaka maka nemtzesc, deoarece statele exportatoare garanteaza pentru orice kaka maka produs. Sansa oricarei tari mici de a se opune valului de exporturi germane este zero.

    Dezvoltarea economica a Germaniei si evolutia sa ascendenta este in curs de a produce schimbari esentiale ale rolului si locului nucleelor Centrului Economiei Mondiale.
    Cele trei nuclee sunt/erau:
    • America de Nord – respectiv SUA si Canada – in care rolul liderial il are desigur SUA.
    • Europa Occidentala – „locomotiva” Europei fiind Germania – care trage dupa ea Franta, Marea Britanie, Italia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Luxemburg, Belgia, Danemarca, Elvetia, Islanda, Irlanda, Austria.
    • Asia-Pacific – „locomotiva” Asiei fiind Japonia, care trage dupa ea Thailanda, Coreea de Sud, Singapore, Hon-Cong, Noua Zeelanda.

    Pe zona Asia lucreaza tare Rusia in ultimii ani. Pentru a-si mentine influenta asupra Asiei Centrale, Rusia a pus la punct Tratatul Organizatiei de Securitate Colectiva impreuna cu republicile central-asiatice. Pe de alta parte Rusia si-a alaturat si China impartind controlul asupra Organizatiei de Cooperare de la Shanghai. Anterior, in cadrele aceluiasi vector eurasiatic, Rusia a mai format si Comunitatea Economica Euro-Asiatica (CEEA) in cadrul CSI, pentru a intari nucleul de decizie rusesc.

    Pana una alta insa din punct de vedere geo-economic SUA, Canada, Germania, Marea Britanie, Italia, Franta, si Japonia controleaza peste 50% din Produsul Global Mondial. Aceasta grupare are o pozitie dominanta in dezvoltarea intregii economii mondiale, detinand cel putin jumatate din Produsului Intern Brut mondial si desi acestor state le apartine un cuantum de doar 12-13% din efectivul populatiei planetei, ele determina nu doar fluxul economic si financiar al intregii lumi, ci si politica interna a „periferiei” – adica a tuturor tarisoarelor secatuite de resurse – ai caror cetateni au doar rolul de sclavi.

    Acestui grup de state de smecheroi ii revine 90% din exportul de masini, utilaje si mijloace de transport, produsul industrial constituie aproximativ 80% din volumul global, si de asemenea detin cea mai mare parte din patrimoniul tuturor licentelor.

    Chestia cu adevarat interesanta este insa alta. Hrana!!
    Cuantumul serviciilor în formarea Produsului Intern Brut pentru aceasta grupare dominanta mondial este de 60-70%, in timp ce cuantumul agriculturii in formarea Produsului Intern Brut constituie 2-5%.
    Probabil ca state ca Romania au o singura sansa: Agricultura sustenabila, refacerea gospodariilor rurale distruse de Ion Iliescu si gasca sa de terminatori, gasca ce a lucrat din 1989 incoace exclusiv in beneficiul strainatatii. Intai de toate in beneficiul Rusiei si apoi s-au mai bagat la ciolan si alti hoitari, printre care si Germania mai ales, care este unul dintre principalii „parteneri” ai economiei romanesti.
    De altfel Germania „s-a implicat” masiv in economia romaneasca de multa vreme, parte in parte cu Rusia. Implicare adica jaf.

    Incepand cu 1923 si mai ales dupa anul 1933, Germania a inceput sa se impuna in schimburile cu Romania. Intre anii 1918 si 1929 activitatea comerciala a Romaniei era orientata prioritar pe relatiile cu Franta si Marea Britanie.
    Din 1935 s-a incheiat un Acord pentru reglementarea platilor intre Imperiul German si Regatul Romaniei. Prin acest acord s-a stabilit ca platile dintre Romania si Germania, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring.
    Fluxul de marfuri romanesti spre Germania s-a soldat cu saracirea de marfuri a populatiei romanesti, producatorii romani de cereale primind in schimb bonduri emise de Germania – insa banii nu au venit astfel ca a urmat o crestere a inflatiei si s-a constituit si o creanta in marci nevalorificabila a BNR fata de Casa de compensatie germana. Radu Golban a sustinut ca in timp ce lucra la o teza de doctorat in Elvetia ar fi descoperit documente care atesta faptul ca Romania ar avea de recuperat de la Germania 18,8 miliarde de euro in urma unui contract comercial incheiat de cele doua state in anul 1939. Aceasta creanta nevalorificata este tema centrala a lui Golban care insa nu a suflat o vorba despre celelalte categorii de bonduri la purtator, aflate in cuferele producatorilor privati romani.
    Suma invocata de Radu Golban, ce ar fi datorata de Germania Romaniei este mult mai mica decat suma reala, deoarece de facto datoriile germane catre terti, inclusiv cetateni romani si straini, persoane private, este cu mult mai mare iar Bondurile emise de statul german si care s-au aflat in mainile producatorilor romani, creditorii din trecut ai Germaniei sunt evaluate la o suma ce atinge 40 de miliarde de euro.
    Povestea este insa cu mult mai vasta la scara europeana si nu numai. Germania ar datora o suma de vreo 800 de miliarde de euro si altor proprietari de bonduri, care sunt, teoretic, impresciptibile. In SUA instante americane au dat deja castig de cauza unor grupuri de creditori care-si solicita banii pe bonduri de la le nemtzi.

    Pana una alta sa revenim la istoria jefuirii Romaniei de catre Germania.
    Sub presiunea Germaniei, la 23 martie 1939 s-a semnat Tratatul economic romano-german iar Romania a fost atrasa fortat in sfera de influenta a Germaniei, constituindu-se peste 26 de societati mixte pentru exploatarea petrolulul, lemnului, bauxitei, manganului, uranului, agriculturii etc. Prin acest Tratat/Dictat a fost inlaturata si oricare lege prin care se restrictionau investitiile de capital german in Romania.
    Acest Tratat a reprezentat pentru administratia Reichului nazist modelul de subordonare a Romaniei a carei economie a fost supusa cerintelor Germaniei.
    Dupa razboi, in iulie 1945, capitalul german din Romania a fost „nationalizat” si a fost transferat URSS-ului care l-a pus la baza celor 193 de societati mixte romano-sovietice (pana in anul 1948), asa numite SOV-romuri, infiintate pentru saracirea completa a Romaniei, in contul asa zisei “datorii de razboi”.
    Iac-asa au colaborat rusii si nemtzii pentru a ne saraci cat au putut ei de mult.

    Evident nu doar in economia amaratei de Romanii s-a implicat Germania.
    Germania s-a implicat activ in politica internationala, iar acum are din nou pretenţia unei puteri geopolitice si geoeconomice mondiale. Puterea germana, mai mult decat oricand, este orientata pe un vector de dezechilibru al intregului sistem mondial.
    Cui convine cel mai mult si mai mult asta? cui ii place cel mai mult si mai mult haosul?
    multora, dar mai ales partenerului cel mai drag al lui Merkel…piticu’ rus cu taxe ff mici, care calareste delfinii din Marea Neagra…

    Rusia a demarat o adevarata ofensiva energetica in Europa „captand” statele membre UE care s-au aratat interesate de „dialog”.
    Evident, prima tara care s-a prins in hora cu Rusia a fost Germania, unul dintre cei mai mari consumatori energetici europeni, care a parafat inca de pe vremea cancelarului Gerhard Schroder (in prezent angajatul lui Putin!) un acord privind construirea unui gazoduct (North European Gas Pipeline) pe sub Marea Baltica, pana in nordul tarii, fara a mai tranzita teritoriul statelor baltice si al Poloniei.

    Germania si-a asigurat, teoretic, securitatea energetica – in conditiile in care a renuntat de buna voie la energia nucleara -, iar Rusia “s-a cuplat armonios” cu unul dintre cei mai importanti membri UE. Practic cu Sefu’ UE.
    Fata de nivelul anului 2000 Rusia si-a marit vanzarile de gaze catre Uniunea Europeana considerabil. Procentul Rusiei din cererea totala europeana a crescut constant in ultimul deceniu ajungand in 2010 spre un 30 %. Conform unui studiu al Comisiei Europene de acum peste zece ani, procentul de energie a Uniunii provenita din sursele straine urma sa creasca de la aproximativ jumatate in 2000, la doua treimi, pana in 2020.

    Rusia, ca cel mai mare furnizor de energie din afara OPEC, este cel mai bine pozitionata pentru a dispune de rezervele sale de petrol si gaze si pentru a-si sustine astfel, utilizand arma energetica, obiectivele de politica interna si externa.
    Iar odata lovite in crestet tarile ce detin petrol in care ciuhapii acum se lichideaza intre ei treaba merge ca unsa. Vivat Rivolutia ciuhapilor!!

    Fenomenul extinderii rusilor catre Europa a capatat amploare, iar odata “rezolvata” Germania gazele fac bulburuci pe conducta si rusii baga bistarii la techerea, pentru vremurile grele ce vor veni, cand va fi nevoie din nou de arme pentru a imparti lumea, cata va mai fi ea dupa atatea crize provocate de alde Soros & comp.
    Deocamdata, cel putin la nivel european, Germania cum spuneam da tonul la cantec (cantecu’ e mai jos, melodia e de unu’ Haydn). Candva, prin cercetatorii geopoliticii s-a imprimat poporului german convingerea ca e lipsit de spatiu – Volk ohne Raum – si ca, in lipsa unei intelegeri ce i se refuza, trebuie neaparat sa-l cucerească cu armele. Acum (adica de vreo doua decenii) Germania a pornit la lupta utilizand arma geoeconomiei. Si da-i si lupta si da-i si lupta. Schengenu’ e doar unul dintre buzduganele Germaniei.

    In ce ne priveste pe noi, revenind la tema propagandistica a lui eteroclitu asta de Base (care imi pare ca s-a coclit de tot), chestia cu Shengenu’ lu’ peshte prajit, o economie cu chilotii in vine ca a Romaniei s-ar umple si mai tare de rahat decat pana acum cu ardeiul nemtzesc in dos…
    Asa ca lasati-o mai moale cu Schengen, dragi propagandisti si ganditi-va mai bine cum am putea boicota orice – absolut orice initiativa a Germaniei, tarisoara care astazi este mai mult ca oricand in mare amor cu Rusia.
    Mai ceva ca in 1939…

    http://www.trilulilu.ro/video-muzica/deutschland-uber-alles-haydn

    Pentru la urma, asa, de sanchi, oleaca de Eminescu:

    „…sunt acum doua feluri de exterminari – cea prin sabie, sigur cea mai eficace si cea prin saracie, care este cea adoptata de politica economica a Occidentului, si care este cu putinta atuncea cand un neam rasarit la soare fara civilizatie economica, imiteaza ca copiii formele intelectuale ale culturii straine, fara a avea alaturi corelativul acelei culturi, industria si meseriile”.

    Eminescu, – Manuscriptum, nr. 1 (34), anul X, 1979.

    Referindu-se la datoria externa, care intre 1877–1899 a fost acumulata an de an, Mihai Eminescu ajunge la concluzia ca aceasta datorie „e in realitate mijlocul prin care economia unui popor, strivita de-o puternica concurenta straina, e pusa in starea de-a consuma ani intregi mai mult decat produce si de-a se bucura dupa teoria liberului schimb de foloasele infinitatii pietelor straine atat de mult, pana ce, prin aceasta laudata ieftinitate, ajunge la faliment”.

    Cumularea acestor datorii, precizeaza Eminescu, „nu poate tinea la infinit; exista o limita a creditului economiei oricarui popor fata cu strainatatea la care ajungand, strainatatea nu mai face credit tarii indatorate sau i-l face in conditii din ce in ce mai grele.
    Dar pana s-ajunga o tara de a-si slei cu totul creditul in strainatate, pana ce cursul efectelor si actiunilor ei s-ajunge a scadea atat incat sa nu se mai poata impune pietelor saturate decat cu mari pierderi, pana atunci experienta se invata ca e prea cu putinta ca o tara sa cumpere ani indelungati din strainatate de cum ii vinde si ca nu poate echilibra balanta nefavorabila decat prin datorii din ce in ce mai mari”.

    Eminescu merge cu analiza dincolo de sfera economicului, aratand implicatiile politice ale dezechilibrului cronic al balantei comerciale:

    „O balanta continua nefavorabila are insemnatate mai cu seama pentru tarile acelea care, din alte cauze necomerciale sunt deja indatorate fata cu strainatatea. Astfel, de exemplu, un stat, care va voi sa aiba o influenta politica ce sta in dispozitie cu puterea lui, face cheltuieli mai mari decat poate suporta productiunea anuala indigena deci acopera plusul consumat pentru scopuri politice cu datorii contractate in strainatate.
    Daca un asemenea stat va avea pe langa greutati financiare si o balanta comerciala, continuu nefavorabila, poate fi sigur ca, pe calea aceasta de degradare economica, va ajunge la faliment”.

    Eminescu – Balanta comerciala, ziarul Timpul, Bucuresti, 31 octombrie 1880.

    …judecati de valoare ce strabat timpurile pana astazi… din pacate Base n-a citit decat cacartarascu, nu si altceva (ma indoiesc ca vreun “om politic” romanesc a deschis vreodata ceva, orice, din Eminescu)…”

  3. Draga Nasule,

    Am copilarit cu „paranormalul” Aliodor Manolea si chiar am fost coleg de liceu cu sotia acestuia (…).
    Tipul este o HAHALERA absoluta, absolvent „secu”…! Nu stiu daca a fost vreodata in USA, dar in C.V-ul lui – pentru a-si prosti mai bine clientii – „celebrul psihoterapeut” si-a trecut o licenta eliberata de o universitate GREA din SUA…
    Tipul are mina, ce-i drept, de desanator si dupa ce a aparut DACIA 1100 in tara, a desenat-o (frumos de tot) dupa care arata desenele lui celor mai mici, spunind ca firma Renault de la el se inspirase…Eu cred cu siguranta ca paranoia palida din copilarie l-a adus in pozitia de sarlatan „psihoterapeut”…Clienti? are si el clientii lui pina isi va gasi CLIENTUL!

Comentariile sunt închise.