Crescut cu grijă la sânul lăptos al Partidului Comunist Român încă de pe vremea pe când era şoim al patriei şi ursit să ajungă grifonul care este astăzi, Mihai Răzvan Ungureanu şi-a început cariera printr-o numire şi a continuat tot aşa. La scurt timp după ce a intrat în Partidul Naţional Liberal, MRU a fost numit de Tăriceanu în funcţia de Ministru al Afacerilor Externe la dată de 29 decembrie 2004 şi tot Tăriceanu i-a cerut demisia, în 2007, în urma unui scandal de spionaj soldat cu reţinerea a doi muncitori români care lucrau la o baza militară americană din Irak. La data de 26 noiembrie 2007, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Ungureanu în funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe , rămasă vacantă din martie 2007, în urmă demisiei lui Claudiu Săftoiu. Încercând să îi pună un 07 după prefix, preşedintele de atunci, Băsescu, a văzut în fostul membru al board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros un bun şef peste spionajul românesc.
Tot Băsescu, în urmă demisiei guvernului Emil Boc, după consultări cu partidele politice parlamentare l-a desemnat drept prim-ministru pe nimeni altul decât pe grifonul MRU. După recordul stabilit de Mircea Geoană, preşedinte pentru o noapte, recordul lui MRU a fost de-a dreptul ridicol. A fost prim-ministru timp de 78 de zile, terminând şi această numire în urmă moţiunii de cenzură introdusă de USL, o alianță politică fără nicio orientare. După o aventură de scurtă durată la Partidul Forţa Civică, urmată de un traseu încurcat, după fuziunea cu PDL urmată de Alianţa Creştin Liberală şi de renaşterea PNL din cenușa mai multor formaţiuni, în 29 decembrie 2014, traseistul este numit consilier personal al preşedintelui Klaus Iohannis. O altă numire de scurtă durată, pentru că în iunie 2015 Iohannis l-a numit din nou la SIE.
Iată că, astăzi, Ungureanu 007 îşi prezintă demisia din nou, iar gura lumii vorbeşte despre un ipotetic conflict iscat între preşedinte şi demisionar.
De ce astăzi? Pentru că suntem în pragul campaniei electorale şi pentru că grifonului i s-a făcut iar de vită kobe. Cel mai probabil MRU se va întoarce în PNL, acolo de unde, după alegerile parlamentare, se va iniţia un Guvern de uniune naţională.
De ce de uniune naţională? Pentru că Parlamentul se găseşte într-o gravă criză de imagine şi de politicieni capabili să conducă Executivul, fără grijă ”binomului” SRI-DNA. În această manieră, adică sub umbrela SIE, grupul organizat al băieţilor deştepţi din cele două ”celule” ale Parlamentului vor pune mâna pe cheia de boltă a Cupolei.
Pe scurt, vor telecomanda DNA-ului din mâna SRI-ului.
