Moștenirea Băsescu conține multe lucruri bune, vreo două chiar fundamentale pentru România. Ar fi o prostie să o distrugem. Dar dacă poporul vrea așa, așa se va întâmpla.

Spuneam săptămâna trecută că linia de cli­vaj pro sau contra Băsescu din politica noas­tră devine, pe măsură ce se apropie ple­ca­rea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, o di­ferență de atitudine față de moștenirea Băsescu. Pe de o parte, tabăra anti-Bă­sescu l-a produs pe V.V. Pon­ta, ca o expresie clară a ati­tudinii lor față de ceea ce a în­semnat Traian Bă­ses­cu. Spu­neam că apariția lui Pon­ta este un efect târziu la Bă­sescu, este produsul cre­din­țelor despre Băsescu care ani­mă tabăra adversarilor săi. Tocmai de aceea, campania lui V.V. Ponta va fi des­pre Băsescu – el însuși are sens doar în pan­dant cu Traian Băsescu, altfel pur și sim­plu nu există. Tabăra anti-Băsescu este li­niș­ti­tă și motivată înaintea prezidențialelor.

Cei care, până de curând, erau pro-Bă­ses­cu sunt, însă, în derută. Oamenii care cred că ceea ce a făcut bine Traian Băsescu (stat de drept, orientare proatlantistă și pro­eu­ro­­peană, reforme economice etc.) trebuie păstrat, continuat și consolidat trec prin mo­mente de confuzie. Traian Băsescu în­suși complică lucrurile, dând susținere unei variante care irită aproape pe toată lu­mea. S-a ajuns, astfel, la momentul la ca­re Traian Băsescu din 2014 pare multora dintre electorii săi consecvenți mai puțin „băsist“ decât era în 2004, 2007, 2009 și chiar 2012 – ca să punctez anii marilor sa­le cruciade electorale. În vreme ce PMP își asumă rolul de moștenitor iubitor al lui Tra­ian Băsescu cu atâta patimă, ACL pur și simplu nu știe cum să valorifice moș­tenirea Băsescu, așa că a decis, prostește, că e mai bine să se dis­tan­țeze de ea. Candidatura lui Klaus Io­hannis este, între al­tele, ex­presia acestei stân­gace dis­tanțări. Am mai spus-o și cu alt prilej, Că­tălin Pre­doiu ar fi fost mult mai po­trivit pentru această cursă electorală, chiar dacă Klaus Iohannis, la mo­men­tul po­zei din august, stătea mai bine în sondaje. PMP zice că ACL ar vrea electoratul lui Traian Bă­sescu, dar fă­ră să spună că asumă moș­te­nirea acestuia, și are ceva dreptate. ACL spune că PMP a rămas blocat în moș­te­nirea Băsescu, că­re­ia nu-i vede și as­pec­tele negative, cele ca­re ar trebui aban­do­nate și nicidecum pre­luate. Și ei au ceva dreptate.

Candidatura independentă a colegei noas­tre Monica Macovei, percepută de toată lu­mea ca fiind partenera lui Traian Băsescu în consolidarea statului de drept, îi în­cur­că și mai mult pe electori. Este evident că între Monica Macovei și Elena Udrea exis­tă incompatibilități profunde. Sunt atât de diferite aceste două doamne, încât e ui­mi­tor să vezi că le unește tema principală a cam­paniei – dintre toți candidații, ele sus­țin cel mai puternic tema statului de drept. Diferența este de nuanță. Elena Udrea sus­ține statul de drept pentru că l-a susținut și Traian Băsescu, Monica Macovei susține statul de drept pentru că asta este ceea ce face de aproape 20 de ani, mai întâi în so­cietatea civilă, apoi cu mijloace ad­mi­nis­trative și, de câțiva ani buni, cu ins­tru­men­tar politic. Dar cine mai poate per­cepe nuanțe într-o Românie în care toți avem ochii tumefiați de loviturile de mă­ciucă pe care le primim zilnic prin te­le­vizor? Susținătorii neîmpăcați ai statului de drept, cei pe care i-am numit cu sim­pa­tie la un moment dat „secta DNA“, iar V.V. Ponta, cu educația lui precară, crezând că termenul „sectă“ e peiorativ, a preluat tri­umfător-prostește („sectă, hă-hă-hă, Co­toi le zice așa, nu eu…“), știu că spi­ritul băsist este la Monica Macovei, chiar dacă opțiunea „testamentară“ a lui Traian Băsescu este Elena Udrea. Dacă la Elena Udrea poate opera un transfer de simpatie de la Traian Băsescu, la Monica Macovei ope­rează un transfer de motivație. Oa­menii care l-au susținut pe Traian Băsescu pentru că li s-a părut simpatic vor merge mai degrabă cu Elena Udrea. Cei care l-au susținut pe Traian Băsescu pentru că a promovat o anumită agendă pentru Ro­mâ­nia (inclusiv consolidarea statului de drept) vor merge mai degrabă cu Monica Ma­co­vei. Talentul politic unic al lui Traian Bă­sescu a reușit să-i adune și pe unii, și pe alții la urne astfel încât suma lor să dea mereu un rezultat câștigător. Acum, dru­mul celor care îl plac pe Traian Băsescu se desparte de drumul celor cărora le-a plă­cut proiectul lui Traian Băsescu. Primii au mizat pe om și acum îi susțin voința. Cei­lalți au mizat pe proiect și acum caută printre ofertele electorale să vadă cine du­ce mai departe proiectul. Într-o privință cel puțin, o găsesc pe Monica Macovei.

Moștenirea Băsescu este, sunt convins, cu mult mai complexă decât am putea-o noi evalua astăzi. Aspecte ale ei, pe care nu le bănuim astăzi, se vor revela, în bine sau în rău, în anii ce vor urma. De aceea, le este mai ușor celor care o vor dispărută brutal și total decât celor care vor să o asume, despărțind pe cât sunt ei în stare „pasivul“ de „activ“. Moștenirea Băsescu con­ține multe lucruri bune, vreo două chiar fundamentale pentru România. Ar fi o prostie să o distrugem. Dar dacă po­po­rul vrea așa, așa se va întâmpla. Cum zi­ceam săptămâna trecută, poporul e su­ve­ran, printre altele, și pentru că nu răs­pun­de în fața nimănui pentru prostiile pe ca­re, adesea, le comite. Să vedem ce va spu­ne în noiembrie.

Comentariile sunt închise.