Nu am dat până acum prea mare importanță celor două sondaje de opinie lansate ”pe surse” și comentate pe ici, pe colo, prin mass-media, legate de rezultatele primului tur la alegerile prezidențiale. Niște sondaje care îl plasează pe Victor Ponta pe undeva pe la 30% din opțiuni, pe Klaus Johannis la doar câteva procente mai jos, iar pe Monica Macovei undeva pe la 10%. O asemenea distribuire în primul tur ar reprezenta, cu certitudine, o înfrângere a lui Ponta în turul al doilea, fie că ar fi vorba de Johannis, fie chiar și (în ipoteza puțin probabilă) de Macovei. Singurul adversar cu care Ponta ar avea șanse în manșa secundă pornind doar de pe la 30% în primul tur ar fi Elena Udrea – dar au și scenariile fiction & horror limitele lor. Explicația e destul de simplă: e de așteptat ca Ponta să-și epuizeze din primul tur atât susținerea reală, cât și ceea ce ar putea adăuga mașinăria de partid prin ”tehnicile” Dragnea. Pentru a câștiga, Ponta are nevoie să intre în turul al doilea cu un scor binișor peste 40% și cu măcar vreo 15% mai mult decât contra-candidatul. De aici și scepticismul referitor la acele sondaje – ar fi prea bine dacă asta e situația reală.
Și, totuși, ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni și zile tinde să arate că, într-adevăr, Ponta stă chiar așa de prost, dacă nu cumva și mai prost. Pentru că singura explicație a tuturor mișcărilor, de la ordonanța de urgență a traseismului, la campania murdară exemplară (în sensul de exemplu, nu de model), la pomenile electorale la foc automat, la re-negocierile cu UDMR și la povestea cu noua suspendare a lui Băsescu indică disperare. Sunt prea multe, prea duse la extrem și prea flagrant iritante (și lipsite de logică în același timp) pentru a avea o altă explicație. Să le analizăm, pe scurt.
Ordonanța de urgență pentru traseiștii locali
Până la rectificarea bugetară, PSD speră să se blindeze cu noi primării, consilii locale și județene, care să susțină apoi ”efortul de război” al lui Ponta (cu atât mai mult cu cât e de anticipat că o parte a sumelor direcționate către primăriile și consiliile județene deja deținute sau acaparate cu ordonanța de urgență să fie folosite și în campanie). Efectul contrar e însă o indignare care generează mobilizarea electoratului (inclusiv din zona celui pasiv) către oricine altcineva decât Ponta (mai puțin Udrea – nu insist acum de ce, e un alt subiect). Iar calculele lui Dragnea și Ponta au și o scăpare – și consilieri locali și județeni PSD și-au declarat ”independența” (fapt ce le permite să aștepte rezultatul final, fără a avea presiunea de partid în spate).
Pomenile electorale de tot felul
Pentru PSD pomenile reprezintă fidelizarea anumitor tipuri de electorat. Dar nu și o premisă pentru a câștiga prea multe voturi indecise ori de la adversari. Mai mult, diversitatea pomenilor se calcă pe picioare. Unor persoane aflate într-o situație precară gravă s-ar putea să nu la cadă prea bine dărnicia cu care sunt blagoslovite mănăstirile și bisericile. Pe ici pe colo, vor mai fi preoți care îi vor mulțumi ”binefăcătorului”, dar mai degrabă în mediul rural (electorat, oricum, tradițional PSD) și nu ca o regulă (Sinodul BOR cred că e conștient că dacă preoții vor face campanie prea pe față și pe scară largă riscă scandaluri de proporții care vor șubrezi credibilitatea Bisericii). În plus, și pomenile electorale generează indignare și mobilizare de sens contrar.
Suspendarea lui Băsescu
De-asta l-au luat pe Tăriceanu – să facă el o parte din treaba murdară. E evident că suspendarea nu e războiul lui Ponta, dar e un război de care Ponta are nevoie pentru a-și ține Antenele aproape (în ideea că, măcar pentru o zi, un președinte interimar l-ar grația pe Voiculescu). Nu văd scenariul ăsta finalizat (mai degrabă Ponta, prin Tăriceanu, va ține Antenele în joc de gleznă până în ultima zi, și apoi le va da cu flit, că sunt sau nu conștiente de asta, Antenele oricum nu au altă opțiune). Împlinirea scenariului (grațierea lui Voiculescu) ar fi eșec definitiv pentru Ponta, dar până și existența scenariului e suficientă pentru a mobiliza electoratul către contra-candidatul cu șansele cele mai mari. În plus, scenariul ăsta mai arată un lucru: dacă e real, înseamnă că nici aliații anteniști ai lui Ponta nu mai cred prea mult în victoria lui în alegeri (altfel n-ar avea de ce să riște – ar aștepta să ajungă președinte pentru a-l vedea pe Voiculescu scos de la pușcărie sau măcar afacerile lui asigurate). Din orice direcție ai privi, povestea suspendării lui Băsescu e o catastrofă electorală pentru Ponta și, în același timp, un semn al disperării.
Autonomia Ținutului Secuiesc
Ponta e prins, din nou, în capcană. Faptul că UDMR nu mai nominalizează un nou ministru pentru Cultură și vicepremier e deja un semnal că se pregătește să părăsească barca. Și forțează mâna cu acest proiect de autonomie extinsă pentru Ținutul Secuiesc, care strânge rândurile electoratului său radical, putând să-și negocieze astfel mai bine trecerea într-o nouă guvernare alături de învingători. La cât de disperat este, Ponta ar putea accepta, la limită, din vârful buzelor, proiectul de autonomie extinsă, dar ce ar lua pe mere, ar da înzecit pe pere. Chiar și acceptând proiectul UDMR, cu Johannis în turul al doilea ar întoarce către el doar o parte din voturile maghiarilor. Însă ar înregistra daunel majore în rândul propriului electorat – că autonomia asta extinsă se bate cap în cap cu ortodoxismul și ”mândria” lui ”de a fi român” pe care le folosește deja în scopuri electorale. De fapt, tot ce își poate dori Ponta acum e ca UDMR să părăsească barca cât mai repede, pentru a putea apăsa accelerația pe discursul ortodoxist-naționalist. Pentru el, voturile maghiarilor cu Johannis în turul al doilea sunt ca și pierdute, așa că mai bine își apropie naționaliștii extremi să mai diminueze din pierderi. Nu e de mirare că primele declarații ale lui Ponta sunt în sensul respingerii proiectului autonomiei extinse. Chiar dacă răzgândirile sunt, în cazul lui, regula, cred că e vorba doar de zile, maxim o săptămână-două până când UDMR va ieși de la guvernare.
(aici mai trebuie făcută o precizare – mai de fiecare dată, înaintea alegerilor, UDMR a jucat cartea discursului radical, de care au profitat și cei aflați în acel moment la Putere, care puteau să utilizeze aceeași carte a naționalismului folosind ”sperietoarea” UDMR – singurul lucru bun al unei asemenea strategii a fost, îndeosebi după 2000, neutralizarea partidelor naționaliste extreme, ai căror posibili electori erau colectați de cei aflați la Putere).
Campania publicitară murdară
Atacurile la adresa lui Johannis au depășit deja orice limită. Plasate prin Ad-Google, au apărut banere (pe Hotnews și GSP – sesizate de jurnalistul Dan Duca, care a făcut print-screen-uri) în care alături de imaginea lui Johannis apar mesajele ”Am dat copiii români afară din școlile noastre!” și ”Am câștigat mii de euro din traficul cu copii!”. Din câte mi-a spus Dan Duca, după ce a vorbit cu Cătălin Tolontan, pe GSP mesajele astea au fost blocate – și e posibil să fie blocate cam în toate mediile online (exceptând mediile oricum controlate sau aliate PSD, în afara online-ului nu văd cine le-ar putea lăsa să zburde liniștite; pentru cei mai puțin familizarizați cu publicitatea online, mesajele acestea sunt plasate automat de niște roboței informatici de la Google). Asta vine după povestea cu vizita lui Johannis la GRIVCO, pe care doar fanaticii PSD (sau fanaticii băsiști) o iau de bună și care, chiar dacă ar fi reală, nu contează foarte mult – zău nu înțeleg cât de proști sunt strategii PSD: pentru publicul Antenelor, chiar nu e o problemă dacă Johannis ar fi fost la GRIVCO (dimpotrivă!), iar pentru publicul mediilor pro Băsescu & Udrea efectul e minimal, doar Băsescu, când a avut nevoie de Voiculescu, a făcut mai mult decât o vizită la GRIVCO.
Mizerabilitatea acestei noi campanii ne dă o idee despre ce va urma în lunile care vin. Dar reprezintă și un indicator pentru deruta totală și disperarea strategilor din jurul lui Ponta (fie vorba, dacă avea niște consilieri mai de Doamne ajută, poate și țara asta ar fi dus-o mai bine un pic). E evident, că, din nou, asemenea mizerii nu aduc prea mult în plus, dar generează mobilizare în sens contrar (la un moment dat, într-o dispută mai veche pe care am avut-o cu Blănculescu, acesta se lăuda cu cunoștințele lui din domeniul psihanalizei; omul habar nu avea de noile curente din psihologie și tare mi-e că sfaturile pe care le primește Ponta legate de psihologia mulțimilor vin, dacă nu de la Blănculescu, tot de la ceva cititor de vise, dacă nu cumva de la un cititor în stele).
Făcând suma, situația candidatului Victor Ponta nu e nici pe departe așa de roză pe cât o trâmbițează susținătorii lui și de care se tem criticii lui. Nu ar fi deloc exclus ca, la ora actuală, Ponta să stea chiar și mai rău decât o arată sondajele ”pe surse” de care am amintit. Dar și dacă ar sta mai bine, disperarea acțiunilor PSD arată că se află pe un trend descendent. Nimic din toate strategiile enumerate nu au capacitatea de a genera mobilizarea publică în favoarea lui și împotriva contra-candidaților (și, îndeosebi, contra lui Johannis). Mai mult, sunt acțiuni care se bat cap în cap. Finanțarea exagerată a bisericilor nu poate fi pe placul unui electorat de stânga, care are, totuși, alte priorități. Ordonanța traseismului mobilizează electoratul pasiv (și de stânga, și de centru, și de dreapta), dar împotriva lui Ponta. Strategia mutării discursului pe o confruntare Ponta – Udrea (Băsescu), singura în care Ponta poate ieși sigur câștigător, e dinamitată de atacurile murdare la adresa lui Johannis (care le reamintesc oamenilor cine e principalul contra-candidat). Pe electoratul maghiar nu se mai poate baza și nu există nicio garanție că exacerbarea discursului naționalist extrem poate compensa pierderea.
Unde mai pui că, dincolo de toate acestea, o mare parte a electoratului nehotărât așteaptă doar niște mici semne de bunăvoință și niște garanții de bună-credință din partea lui Johannis și/sau Macovei (pentru că despre ei vorbim în mod real) pentru a face mai mult decât să se plângă de Ponta (o să revin cu altă ocazie cu un comentariu legat de modul în care Klaus Johannis și Monica Macovei își pot atinge ambii obiectivele). În tot acest război electoral, care a sărit deja bine calul chiar înainte de a începe, singurii care punctează pentru Ponta sunt comentatorii și analiștii defetiști (nu mă refer acum la vuvuzelele PSD). Scenariul Ponta – președinte, Dragnea – premier e bine să fie conștientizat de către opinia publică (cu tot ce ar reprezenta el). Dar promovarea ideii că Ponta e câștigător sigur și, corolar, că Johannis nu are șanse (în speranța că, astfel, Macovei ar obține mai multe voturi în primul tur) e perdant. Pentru că bate cuie în tălpi mobilizării anti-Ponta.
Dar, cum spuneam, voi reveni pe tema asta. Deocamdată, concluzionez că Ponta se află într-o situație disperată (pentru el), de unde și toate acțiunile extreme enumerate. E într-o cădere accentuată pe care doar prostii cel puțin pe măsură ale adversarilor săi politici o poate stopa. Cei care se plâng de lipsa de reacție a lui Johannis la toate mizeriile să nu uite că atunci când inamicul greșește, cel mai înțelept lucru e să nu faci nimic care să-l oprească. E momentul de a depăși și la nivel de mentalitate paradigma impusă de Traian Băsescu, conform căreia doar prin ”ieșirea la bătaie” poți să învingi PSD. Depășirea modelului președintelui bătăuș. Da, e de așteptat și de dorit ca Johannis să fie mai activ. Dar nu în sensul de a reacționa la toate mizeriile. Cu mizerii, Ponta se bate, oricum, singur.
***
Notă: Site-urile pe care au apărut banerele cu mesajele mizerabile ale lui Johannis nu pot fi acuzate în mod direct. Controlul reclamelor plasate de Google se poate face doar post-factum. Cu toate acestea, merită o discuție suplimentară (o pun în așteptare). Pentru că nu se aplică doar la publicitatea electorală. O reclamă mincinoasă poate produce efecte grave și în alte situații (a se vedea minciunile RMGC, care în cele mai multe cazuri au fost blocate în audio-vizual doar la finalul campaniilor și niciodată în online). Chiar și în situația mai mult decât critică în care se află presa la ora actuală, ideea de business a autonomiei conținutului editorial în raport cu cel publicitar necesită corecții în sensul exercitării unui control mult mai strict asupra conținutului mesajelor publicitare (dreptul de a refuza mizeriile).
Sursa: romaniacurata.ro
Comentariile sunt închise.