Mare dezamagire, rostita explicit de unii comentatori politici, dupa intalnirea dintre presedinte si premier din prima zi a mandatului lui Klaus Iohannis.
Daca Victor Ponta a tinut sa dea unele explicatii foarte incurajatoare pentru sustinatorii sai in privinta celor discutate si a tonului discutiei, dl Iohannis nu a comunicat nimic in afara de temele de discutie si de durata ei.
Cum asa, nimic, nimic? Nicio scrasneala? Nicio soparlita? Nicio samanta cat de mica de scandal? Ceva care sa fie rontait si intors pe toate fetele, stors de toate intelesurile posibile si imposibile, un ceva in care sa citim ca intr-un glob de cristal viitorul politicii romanesti?
Asa ceva nu exista! Ei bine, iata ca exista.
Este deocamdata greu sa ne obisnuim cu ideea ca am iesit totusi dintr-un anumit model prezidential. Nu spun ca modelul lui Traian Basescu a fost bun sau rau. Conteaza ca el s-a schimbat. Si cred ca e o imensa eroare sa incercam sa il evaluam pe dl Iohannis in permanenta in cheia predecesorului sau.
De fapt, dl Iohannis face exact ceea ce era de asteptat sa faca, evaluat in propria cheie. Era absolut firesc ca prima preocupare a presedintelui sa fie o discutie cu premierul in functie, pentru clarificarea unor aspecte si stabilirea unor linii de colaborare intre doua institutii ale statului, nu intre doua persoane. Fara artificii, fara ochi vineti, fara detalii picante pentru deliciul presei, careia ma tem ca dl Iohannis nu ii umple fara efort spatiul de emisie si paginile.
Si cred ca trebuie sa ne obisnuim ca dl Iohannis va continua in exact aceeasi linie, adica va comunica doar cat considera necesar si va fi foarte zgarcit cu detalii, mai ales cu cele de atmosfera si picanterie.
Cine il cauta in permanenta pe Traian Basescu in Klaus Iohannis cred ca porneste de la o premisa gresita. Avem probabil cea mai puternica schimbare de paradigma de la varful politicii romanesti, ea vine dupa o lunga perioada in care un anumit model a fost consacrat si dominat, a modelat intr-un fel dupa sine scena politica si de aceea este greu de asimilat.
Dupa cum Klaus Iohannis a mai transmis un mesaj destul de clar societatii – ca are o doza redusa de flexibilitate si rezista la presiunea publica.
Intentia de a-l desemna pe Dan Mihalache sef al cancelariei prezidentiale a creat o foarte puternica polemica publica. O parte a societatii civile s-a aratat indignata si a cerut ferm eliminarea dlui Mihalache din echipa de la Cotroceni.
Presedintele Iohannis le-a transmis contestatarilor un mesaj care parea de cedare: „raman credincios promisiunilor si angajamentelor pe care mi le-am luat fata de romanii din tara si din strainatate. Acest lucru se va reflecta in toate deciziile mele, inclusiv in privinta echipei de consilieri.”.
Si totusi iata ca dl Mihalache va fi consilier prezidential. Decretul de numire a domniei sale a fost printre primele semnate de presedinte. Unii au vazut asta in o eroare, chiar o sfidare si probabil ca dl Iohannis se putea astepta la asta. Si totusi a facut-o. Si a facut-o fara sa simta nevoia unor justificari, a unor explicatii.
Poate si pentru ca il dorea pe dl Mihalache in echipa sa, dar cred ca si pentru a trasa o limita a chestiunilor asupra carora considera ca decizia sa este suverana si o exercita cu orice pret politic.
Cred ca intram intr-o perioada foarte interesanta, in care descoperim un presedinte despre care nu stim de fapt mai nimic. Niciun alt presedinte al Romaniei nu a fost la fel de putin cunoscut la preluarea functiei. Si cred ca va mai trece multa vreme pana sa putem contura cu adevarat un model Iohannis.
Sursa: ziare.com
Comentariile sunt închise.