ambrozie

Una dintre aceste substanţe avea puterea de a-l face pe cel care o consuma să uite totul, scrie listverse.com, conform descopera.ro

De-a lungul istoriei, omenirea a avut aceleaşi interese. Am fost şi suntem în căutarea bogăţiei infinite, a leacurilor care să ne vindece bolile, a remediilor care ne-ar putea ajuta să uităm experienţele mai puţin plăcute prin care am trecut. Între timp, am inventat legende şi poveşti în care apar substanţe magice, cu ajutorul cărora n-am fi putut îndeplini chiar şi cele mai măreţe visuri.
Lyngurium
Prima menţiune a unei piatre preţioase denumită ,,lyngurium” a fost făcută în lucrările lui Teofrast din Eresos. Potrivit filosofului grec, lyngurium nu era altceva decât urină de lynx solidificată.
Despre această substanţă se spunea că avea proprietăţi curative. De exemplu, dacă era amestecată într-un lichid şi băută, ea putea dizolva pietrele de la rinichi sau putea vindeca icterul.
Ambrozia 
Ambrozia a fost cunoscută ca fiind hrana zeilor greci şi substanţa care le conferă nemurirea. Există numeroase legende şi mituri legate de puterile pe care le avea ambrozia. De exemplu, se spunea că, atunci când o consumau, zeii deveneau nemuritori. Atunci când fiul unui zeu, cum a fost, de exemplu, Apollo, mânca ambrozie, se transforma imediat în adult.
Nimeni nu ştie cu exactitate ce conţinea ambrozia. Unele voci susţin că ea era produsă din miere fermentată, alţii spun că era obţinută din vin. Există, însă, opinii care sugerează faptul că ambrozia era, de fapt, o ciupercă cunoscută sub numele de ,,Buretele muştelor” (Amarita Muscaria).
Apa nerostită
În folclorul scoţian se spune despre apa nerostită că este unul dintre cele mai puternice remedii, care poate fi folosit pentru tratarea oricărei boli. Ea trebuie să fie colectată în tăcere, fie în zori sau la amurg, numai de sub un pod folosit atât de cei vii, cât şi pentru transportul celor morţi. Există mai multe variante privind modul în care apa trebuie băută pentru a-şi face efectul. Una dintre modalităţi se referă la faptul că, înainte ca cineva să spună un cuvânt în casă, cel aflat în suferinţă trebuie să bea din apa magică de trei ori.
Se presupune că puterile neobişnuite ale apei provin nu numai din locul în care aceasta curge, ci şi din tăcerea persoanei care o colectează.
Elixirul Iepurelui de pe Lună 
Există numeroase legende şi poveşti care vorbesc de creaturi care trăiesc pe Lună, iar una dintre ele este cea a unui iepure din mitologia chinezească. Povestea spune că atunci când Buddha şi-a transformat înfăţişarea, pentru a se asemăna cu un sfânt şi a rugat animalele din împrejurimi să îi aducă mâncare, singurul de la care nu a primit nimic a fost iepurele.
În loc să îi aducă mâncare, iepurele s-a aruncat în foc, oferindu-i călugărului propria carne. Drept răsplată, Buddha a trimis iepurele pe Lună. Se spune că, aici, animalul a produs o substanţă miraculoasă, ,,elixirul vieţii”, amestecând ingredientele pe capul unei boraşte-râioase.
Apa râului Lethe 
În mitologia greacă există cinci râuri principale: Styx, Kokytos, Pyriphlegethon (Phlegethon), Acheron şi Lethe. Lethe a apărut în legende mai târziu, fiind cunoscută sub numele ,,Râul uitării”. În timp ce Styx, Kokytos şi Acheron curgeau şi în lumea celor vii, Lethe se afla în totalitate în subteran.
Platon a fost primul care a vorbit despre puterile apei din râul Lethe. El spunea că cei care o beau vor uita totul. Cu toate acestea, cei care au comis crime pe parcursul vieţii nu puteau beneficia de efectele miraculoase ale apei. Aceştia erau blestemaţi să trăiască în lumea celor morţi cu amintirea faptelor odioase pe care le-au comis.