„Lasă-mi trupul să devină o biserică,
Sângele Meu un râu,
Părul meu o pădure.”
Acestea sunt vorbele Sfintei Teodora originară din Melpia, Grecia antică. Ceea ce știm despre viața sa este strâns legat de bisericuța din Vasta, în sudul Greciei, iar aceste informații sunt în întregime legate de tradiția locală. Capela mică din sudul Greciei este cunoscută în întreaga lume. Miracolul păstrat de zidurile acestei clădiri aduce mii și mii de vizitatori pe an, relateaza cunoastelumea.ro
Se spune că pe aceste locuri a fost îngropată Sfânta Teodora. Localnicii au construit o mică bisericuță lângă mormântul său. În timp, un miracol s-a întimplat: pe acoperiș au crescut 17 copaci, unii imenși, cântărind chiar și o tonă unul singur, iar de sub bisericuță a început să curgă un râu ale cărui ape se spune că ar fi sfințite. Ceea ce surpinde pe toată lumea este faptul că în interior nu se vede niciun trunchi de copac, rădăcinile fiind răspândite prin pereți și acoperiș, formând corp comun cu cladirea, transformând-o într-un corp viu. Și cu toată această uriașă presiune, clădirea a rămas în picioare de generații…
Capela Sf. Teodora datează aproximativ din secolul al 12-lea și este în întregime din piatră. Așa cum spuneram, ceea ce este extraordinar despre această biserică e existența acestor copaci de pe acoperiș. Cei mai mulți dintre ei au un diametru de peste 30 cm, iar unii de peste 1 m. Acoperișul bisericuței este subțire și fără nici un suport special, iar acești copaci au rămas în picioare peste timp, printr-un adevărat miracol. Oamenii de știință au studiat cazul și mărturisesc incapacitatea lor de a explica modul în care copacii cresc pe un astfel de acoperiș subțire, fără a distruge biserica.
Micuța biserică este sub mare presiune și, în timp, unele lucrări de restaurare minoră au fost necesare. Intervențiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, dar într-o mică măsură.
În anul 2003, la al 4-lea simpozion de „Arheometrie” din Grecia, a fost prezentat un raport geofizic despre bisericuța din Vasta. Cercetătorii de la Universitatea din Patras au venit la Vasta special pentru a studia „minunea”. Ei au decis să facă un test cu ultrasunete și să analizeze fiecare parte a pereților. Rezultatele studiului au oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările pentru restaurarea completă a monumentului. Ei au observat modul în care rădăcinile au crescut prin spațiile mici dintre pietrele zidului, de sus de pe acoperiș pâna jos, la sol. Zidurile sunt supuse unei presiuni constante, iar clădirea a devenit practic „un corp viu”. Descoperirile arheologice și analizele specialiștilor au dus toate la aceeași concluzie: modul în care rădăcinile au crescut și faptul că biserica și acoperișul sunt neatinse de secole, pare a fi de fapt un adevărat miracol, unic în această lume și de neexplicat.
Eleftherios Beligiannis, un inginer din Atena, a declarat în 1986: „Vânturile care suflă în acea zonă au puterea de a dezrădăcina copaci. Este clar cât de multă forță au cei 17 copaci și cât apasă pe acoperiș. Dar ei nu au fost doborâți.”
Loukos Constantinos, un geolog din Corint, a declarat în 1987: „Nu există nici o explicație geologică. Este un miracol continuu.”
George Raptis, un silvicultor de Nafpaktos, a declarat în 1992: „Întregul fenomen este dincolo de oricare dintre explicațiile logice, naturale și științifice ale omului.”
Această biserică este, de asemenea, în Cartea Recordurilor ca o minune inexplicabilă.
Credincioșii vad această biserică drept un miracol, sărbătorind ziua Sfintei Teodora, timp de secole, în fiecare an, în Marțea Luminată (săptămâna Paștelui) până în 1956, când sărbătoarea a fost transferată pe 11 septembrie din cauza unei anumite asemănări cu povestea Sfintei Teodora din Alexandria, care este sărbătorită, de asemenea, în acea zi.
Potrivit site-ului cunoastelumea.ro, Sfânta Teodora din Vasta a trăit în secolul al zecelea în apropiere de granița dintre regiunile Messinia și Arcadia în Grecia antică. Zona a fost atacată de bandiți, iar Teodora s-a hotărât să ajute în apărarea satului ei. Ca femeie, acest lucru era de neconceput, însă tânăra nu a fost descurajată și s-a deghizat în bărbat, cu scopul de a lupta în apărarea satului și a locurilor din împrejurimi. Din păcate, Teodora nu a supraviețuit și pe patul de moarte a rostit faimoasle cuvinte: „Lasă-mi trupul să devină o biserică/ Sângele Meu un râu/ Părul meu o pădure.”
