Când intri în casele liderilor care au stăpânit o țară cu pumnul de fier te întrebi cum de a fost posibil să trăiască în palate luxoase în timp ce mare parte dintre oameni supraviețuiau de pe o zi alta. Și mai ales de ce a durat așa de mult până au fost înlăturați de la putere. Sentimentul de neliniște te cuprinde atât la Palatul Primăverii din București, locul unde Ceaușescu și familia au trăit din anii ’60 până în 1989, dar și la Mezhyhirya, domeniul faraonic al lui Viktor Ianukovici, președintele Ucrainei din 2010 până la revoluția din 2014, când a fost alungat de către protestatari și s-a refugiat în Rusia.
Palatul lui Ceaușescu (palatulprimaverii.ro) a fost construit imediat după venirea la putere a dictatorului, la mijlocul anilor 60, într-un cartier care era în plină dezvoltare și transformare în fief al elitei de partid. În schimb, domeniul lui Ianukovici a fost mânăstire, apoi proprietate de stat, ulterior fiind închiriat pentru activități de protocol. Ianukovici a folosit spațiul pentru vreo 2 ani, până în 2014, când a fugit. Acestea nu sunt singurele locuri unde aceștia se refugiau – Ceaușescu avea vile la munte și la mare, iar Ianukovici mai avea două vile în Crimeea.
Astăzi ambele proprietăți sunt muzee deschise publicului, fapt care probabil ar fi fost de negândit pentru cei doi. De altfel, nici măcar personalul dictatorului român nu locuia în casă, cu excepția mecanicului, care stătea la subsol. Casa lui Ceaușescu este în proprietatea Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), care începând din 2016 organizează vizite ghidate. Dacă aici totul arată ca un muzeu occidental, în cazul lui Ianukovici este mai complicat. Dacă nu știi ucraineană ai mici șanse să vizitezi, dar mai ales să înțelegi ceva. Vizita este condusă de un domn care primește grupuri o dată la 1.5 ore și care are o înfățișare aparte: îmbrăcat în haine tradiționale ucrainiene și echipat cu mesaj naționalist și vorbe de rău pentru fostul regim. Astfel, ți se povestește despre costurile construcției domeniului de 140 de ha (numai lemnul din casă ar fi costat 10 mil. Euro) despre corupție și despre mișcările din 2014. Tot domeniul cuprinde un galion, grădină zoologică, garaje cu mașini de lux, casa fostului președinte, spații pentru conferințe etc. Ghidul ar fi venit în casă în februarie 2014 și nu a mai plecat. I se aduce mâncare și apă din afară și are grijă să nu se fure nimic, deși casa este păzită de armată. Are chei de la toate camerele și știe multe despre viața familiei Ianukovici. Te conduce prin multe dintre camerele casei lui Ianukovici, deși poți vedea și alte părți din domeniu. Probabil îți trebuie o zi întreagă să le vezi pe toate.
În schimb, turul din Primăverii este cuminte și se concentrează mai ales pe clădire, arhitectură, stilul de viață a dictatorilor și mai puțin pe efectele dictaturii.
Cu toate acestea, proprietățile au ceva în comun: viața de zi cu zi a unor dictatori, pasiunile lor, meniurile lor, familia lor sau visul de a deveni un nou Ludovic al XIV-lea. Dictatorii iubesc casele mari, opulente care să le ofere tot ce au nevoie. Mare parte din Palatul Primăverii este construit în stil renascentist, cu accente victoriene sau baroce la care au contribuit în principal arhitectul Aron Grimberg Solari și Robert Woll. Fiecare cameră are propriile caracteristici, o combinație suprarealistă între artă românească, vaze primite de la dictatori prietini sau covoare de la șahul Iranului.
Pentru construcția casei s-au folosit cele mai bune materiale și produse care probabil ar fi ajuns în casa unui om de rând după ani și ani de așteptare și după niște potențiale șpăgi. Cristal de Murano, covoare de Cisnădie, marmură de Rușchița, mătase, tablouri pictate de artiști celebri precum Ghiață, Ressu sau Băncilă. Toată mobila din casă reproduce piese clasice, dar este fabricată la București, special pentru Ceaușescu și familia.
Materialele din casa lui Ianukovici impresionează prin opulență, dar și prin produse de calitate. Peste tot găsești marmură scumpă, zeci de feluri de lemn, suporturi de flori din piele de șarpe și sidef, mătase de cea mai bună calitate. Ianukovici a adus meșteri din străinătate să se ocupe detalii. În hol tronează un candelabru enorm, de peste o tonă, cu schelet de argint. Pentru că liderului nu i-a convenit, l-ar fi trimis în Rusia să fie aurit, costurile ridicându-se la 250.000 de euro. Probabil multe dintre bunurile de lux au dispărut în 2014. Multe dintre acestea apar în filmele și fotografiile din 2014 (dailymail.co.uk), dar nu se mai regăsesc în casa din 2016.
Dacă în casa lui Ceaușescu găsim o fascinație pentru epoca renascentistă, pe domeniul lui Ianukovici găsim capiteluri și statui grecești. Motive similare se regăsesc și la sala de forță și ringul de box al liderului ucrainean, despre care ghidul ne-a spus că nu a fost folosită aproape niciodată, ci ar fi fost un mod de a sifona bani din proceduri de achiziții publice.
În ambele case găsim tehnologie de ultima generație – evident, raportat la epoca respectivă. Casa din Mezhyhirya are instalat un sistem de purificare a aerului. Ghidul ne spune că ar fi trebuit să fie instalat într-un spital. Familia Ianuvokici are o atracție aparte pentru televizoare cu diagonale mari care se găsesc aproape în toate camerele, inclusiv în băi. Este drept, Ceaușescu stătea mai prost la capitolul acesta, iar unele dintre televizoare au dispărut la și după Revoluție (când casa a fost folosită pentru protocol). Dar oricum, probabil nu avea la ce să se uite, pentru că mare parte din timpul în care se emitea ceva la TVR era cu el însuși.
În schimb, ambii președinți apreciau filmele. Ceaușescu avea amenajată la subsolul casei o sală de proiecție unde se uita la filme cu mafioți și la westernuri, alături de mai marii partidului. Sala era bine antifonată și avea o telecomandă pe perete prin care comunica cu sala de proiecție. De asemenea, avea lustre a cărei intensitate se putea regla – o noutate pentru acei ani. În schimb, sala lui Ianukovici este foarte bine dotată cu un ecran enorm, cu scaune de piele și echipamente care par că provin din Star Trek.
Cititi mai mult pe contributors.ro
