La vârsta mea, anul acesta s-ar putea să împlinesc 88 de ani, zilele se transformă uneori în noapte iar nopțile în zi. Într-o noapte fără somn, mă uitam pe internet și mi-a atras atenția o prezentare a scriitorului Franz Kafka. Mi-am adus aminte cum prin anii ’50 au apărut în presă – în „Contemporanul” și „Gazeta Literară”- articole în care scriitorul ceh Franz Kafka era considerat unul dintre cei mai apreciați scriitori ai acelor vremuri. Am citit romanele “Castelul”, “America”, “Procesul” și o parte din povestiri. Un puternic impact l-a avut asupra mea nuvela “Metamorfoza”, în care personajul Gregory Sosa, se transformă într-o insectă oribilă, care în final se dezintegrează spre ușurarea familiei, dar și bucuria celor din jur care-i urmăreau îngroziți metamorfoza.
M-a prins dimineața citind scrisorile către Milena, dar și articole și comentarii despre această fascinantă nuvelă. Prin analogie, m-am gândit la metamorfozarea unor politicieni români, care prin acțiunile lor, după ce ajung la guvernare, duc la deteriorarea condițiilor de viață ale oamenilor și la crearea unei imagini negative asupra țării. Mulți dintre ei se folosesc de posturile pe care le-au primit în urma câștigării alegerilor, în vederea unor interese de grup sau personale. Îmbătați de putere, uită promisiunile pe care le-au făcut în campaniile electorale, fiind preocupați doar de căpătuirea lor și de menținerea puterii. Pentru ei, poporul este doar un instrument pentru obținerea și păstrarea privilegiilor politice.
Partidul aflat astăzi la guvernare a devenit o forță distructivă a justiției cu scopul de a scăpa de pedeapsă lideri politici acuzați și condamnați pentru acte de corupție. Într-un absurd al situației, unul dintre acești lideri, aspiră la funcția supremă în stat. În acest sens, s-a înconjurat de oameni politici slab pregătiți și servili, care acționează la ordinele politice ale stăpânului lor. Nu ezită să-și subordoneze justiția și instituțiile statului și nici să submineze economia pentru a-și atinge ambițiile.
Cufundat în această reflecție asupra dramei pe care o trăiește bunul și răbdătorul popor român și încă marcat de lectura straniei nuvele kafkiene, am adormit în fotoliu-mi confortabil. Fără a putea discerne între vis și realitate, se făcea că eram în București, într-o zi caldă și frumoasă de vară. Pe străzi, oameni pașnici, mărșăluiau cântând și ținându-se de mâini. Deodată, într-o piață în centrul orașului mi-a atras atenția un grup de bărbați acoperiți cu piei de hienă. Aceștia loveau sălbatic femei, bătrâni, copii, trântiți la pământ, cu niște bastoane de cauciuc. Un fum gros și un miros înțepător mi-a îngreunat respirația și mi-a înroșit ochii. Rătăcind bezmetic pe străzile orașului, m-am pomenit în fața unei clădiri impunătoare, pe care scria mare – Ministerul Justiției. Intrat în clădire, am fost atras de țipetele îngrozite care veneau dintr-o încăpere. M-am îndreptat înspre acolo urmând zgomotele. Prin ușa întredeschisă, am văzut cum un grup de oameni priveau înspăimântați și îngrețoșați o insectă uriașă care umbla pe plafonul camerei. Carapacea-i umflată de niște buboaie transparente din care se prelingea un lichid galben-verzui emana o miasmă puturoasă. Iritată și speriată de țipete, insecta se deplasa cu repeziciune pe plafonul afumat și plin de crăpături. Ajunsă la capătul plafonului, s-a dezechilibrat și a căzut în țipetele isterice ale celor care o priveau. Aplecat asupra insectei dezintegrate, am recunoscut chipul schimonosit al lui Tudorel Toader, odiosul ministru al justiției.
M-am trezit acoperit de o sudoare rece.
Herman Victorov
Scriitor canadian de origine română
