Harta care însoţeşte aceste rânduri-gânduri indică locul unde se află lacul Seliger, din Rusia. Acolo, vineri, 29 august, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a adresat cel mai dur avertisment, de la venirea sa la putere, tuturor statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ai căror reprezentanţi urmează a se reuni în Ţara Galilor. Locul ales confirmă, indirect, intenţia liderului rus, de „a recupera“ statele baltice.
Cum merită a fi judecat un om?
După propriile fapte, cele reale, nu inventate.
Cum poate fi evaluat un preşedinte?
După fiecare gest public, după fiecare afirmaţie special făcută pentru a fi preluată de media şi transmisă acolo unde emiţătorul crede că este ignorat mesajul său.
Ei bine, în urmă cu câteva ore, şeful puterii regionale răsăritene a declarat că Forţele Armate Ruse, a căror capacitate de lovire a adversarului se bazează şi pe armele nucleare, sunt pregătite pentru a face faţă oricărei agresiuni. Şi pentru ca tinerii, din tabăra organizată pe malul lacului Seliger, să admire, printre altele, mentalitatea de învingător a preşedintelui Vladimir Putin, acesta a declarat, mai degrabă apoteotic: „Este mai bine să nu vă puneţi cu noi.” Noi…fiind, probabil, cei 145.433.700 de locuitori actuali ai Federaţiei Ruse, minus… soldaţii decedaţi în ultimele luni, pe frontul de vest, pentru Moscova, din Ucraina. Noi…fiind, ca alternativă, cei 766.000 de militari din armata rusă, plus… voluntarii de vârste diferite, trecuţi cu arme, muniţii, rachete, tancuri, transportoare blindate şi alte elemente de tehnică de luptă din Rusia liberă de occidentali, în Ucraina ocupată de agenţii Vestului – în viziunea desuetă a Moscovei. De ce au trecut în Ucraina? Iniţial ca să elibereze Crimeea, unde, a afirmat preşedintele Putin, în faţa junilor săi admiratori, trebuia salvată populaţia majoritară, de origine rusă, aflată în pericolul de a fi supusă violenţelor guvernului ucrainean. Dacă memoria nu mă înşală, operaţiunea de ocupare a peninsulei Crimeea, de trupele răsăritene, iniţial necunoscute, cu luptători fără grade şi alte însemne de identificare, a fost cea mai paşnică desfăşurare de trupe agresoare, după Al Doilea Război Mondial, cu menţiunea că au murit totuşi doi militari, unul rus şi unul ucrainean, de grade şi vârste diferite. Vladimir Putin a mai afirmat că revolta izbucnită, tot în primăvară, în estul Ucrainei a fost generată de refuzul autorităţilor de la Kiev de a negocia. Ce să negocieze? Autonomia. Federalizarea. Paşi succesivi, siguri, de desprindere, în viziunea Kremlinului, de statul multinaţional ucrainean. Preşedintele Federaţiei Ruse uită că el însuşi a lichidat tendinţe secesioniste pe teritoriul statului pe care îl conduce, de pildă în Cecenia. Blajin, candid, cu privirea aceea care ascunde furtuni viitoare, şeful statului rus a mai afirmat că acuzaţiile statelor occidentale, conform cărora Rusia a trimis, printre altele, trupe şi blindate în Ucraina, nu sunt bazate pe fapte reale. Nici în Crimeea nu erau iniţial recunoscuţi celebrii, acum, „omuleţi verzi”, ca militari ruşi, apoi Vladimir Putin a recunoscut meritele lor, la o oră de maximă audienţă a televiziunii publice ruse. Rusia, în opinia preşedintelui Putin, exprimată în faţa junilor atenţi la discursul său, este departe de a fi implicată în conflicte la scară mare. Aşa şi este. Păi în Ucraina este un conflict militar, sau se execută, zi şi noapte, şedinţe de tragere, cu muniţia din dotare, a diferitelor unităţi terestre ruse, mandatate să se joace de-a separatiştii, cu militarii ucraineni? Rusia nu vrea şi nu planifică aşa ceva… Ucrainenii, din localităţile unde a fost ridicat drapelul Federaţiei Ruse pot confirma că agresiunea răsăritenilor nu a fost dorită de aceştia, nu au planificat-o, doar au răspuns manu militari la agresiunea, vorba vine, respectiv la noua opţiune politică a Kievului, cea pro-europeană, că doar aşa ceva nu poate fi tolerat, la Kremlin. Apoi a urmat mesajul preşedintelui Putin către Summitul NATO, din Ţara Galilor, nemenţionat ca atare, dar devenit o ţintă imagologică, pentru următoarele zile: „Mulţumesc lui Dumnezeu, cred că nimeni nu se gândeste la declanşarea unui conflict, pe scară largă cu Rusia. Vreau să vă reamintesc că Rusia este una dintre cele mai importante Puteri Nucleare.” Corect. De geanta prezidenţială rusă, cu comenzi ce generează lovituri nimicitoare depind, conform ultimelor date oficiale, sub 9.000 de rachete nucleare. Ceea ce a urmat a demonstrat, dacă mai era nevoie, faptul că Vladimir Putin este captiv, prins de o imagine la care nu vrea să renunţe. Aceasta fiind viziunea sa că situaţia actuală din Ucraina este datorată SUA şi UE, care au acţionat pentru îndepărtarea neconstituţională a Albei ca Zăpadă, de la Kiev, respectiv a fostului preşedinte Viktor Ianukovici, care vroia ca ucrainenii să se integreze în Uniunea Euroasiatică, dar actualele autorităţi de la Kiev, în frunte cu preşedintele Piotr Poroşenko, vor cu orice preţ nu doar în Uniunea Europeană, ci şi în NATO. Trădare, trădare, trădare… De ce? Putin a spus tinerilor admiratori, de pe malul lacului Seliger, că locuitorii din estul Ucrainei nu vroiau îndepărtarea fostului preşedinte Ianukovici, din funcţia de şef al statului, motiv pentru care, în viziunea preşedintelui Rusiei, Kievul a recurs la represalii cu tancuri, avioane şi artilerie. A urmat afirmaţia comparabilă cu…călcâiul lui Ahile: „Dacă acestea sunt valorile europene contemporane, atunci eu sunt pur şi simplu dezamăgit în cel mai înalt grad”, a declarat Putin. Şi înainte ca vreunul dintre ascultătorii săi măcar să se gândească la valorile invocate – precum libertate, democraţie, independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dreptul fiecărui popor de a alege singur calea proprie de evoluţie – preşedintele Vladimir Putin a comparat evenimentele în curs de derulare, din Ucraina, cu cele de tristă, tragică şi neştearsă amintire, din Al Doilea Război Mondial, când Wehrmacht-ul a făcut prăpăd pe teritoriul sovietic. Cu alte cuvinte, fără a juca teatru, Vladimir Putin a dovedit, chiar dacă nu a dorit şi asta, faptul că este încremenit în proiectul unei uniuni prăbuşite, oficial dezintegrate, pe care încearcă, cu orice preţ, să o refacă sub forma Uniunii Euroasiatice. Ce iluzii are preşedintele Vladimir Putin este treaba compatrioţilor săi să îl evalueze şi a istoriei să îl judece. Grave, impardonabile, condamnabile sunt cuvintele incriminatorii: „Este mai bine să nu vă puneţi cu noi.”
Comentariile sunt închise.