Iuliana Lorincz este o romanca din Cluj Napoca casatorita cu un sirian din Rakka, oras pe care Statul Islamic a pus stapanire si, la un moment dat, l-a autoproclamat capitala sa.

Romanca a povestit pentru Actual de Cluj, citat de ziare.com, cosmarul trait in Rakka.

„De ce noi? N-am inteles asta niciodata. Si de unde atata cruzime? (…) Ucid cu o placere….foloseau si cutite cu lama neascutita pentru a chinui si mai tare. Puteau ucide pe oricine din orice motiv. Era judecat pentru tradare, cineva era considerat tradator. Jos capul! Filmau, regizau executiile.

In centrul orasului Rakka, foarte aproape de unde locuiam, se puneau de jur imprejurul unei piete tepuse. Zile intregi in tepuse erau asezate capete de oameni. Si le lasau acolo. Trupurile erau puse gramada peste gramada in trezine, masinile alea cu trei roti si erau carate de colo-colo ca sa vada toata lumea. Nu-mi lasam deloc copiii sa iasa afara. Baiatul cel mic a lesinat de frica intr-un moment. Mi-a venit sa mor, nu stiam ce sa fac”, a povestit romanca.

Inainte ca Statul Islamic sa vina in Rakka, Iuliana si cele patru fete ale sale se imbracau in stil european. Apoi totul s-a schimbat. Din obisnuinta, intr-o zi a iesit din casa fara sa aiba fata acoperita. Imediat, doi membri ai ISIL au strigat la ea sa se acopere. „M-au vazut de pe un acoperis. Urmau sa ma biciuiasca”, a declarat romanca, precizand ca a scapat pentru ca una dintre fete i-a aruncat un batic si s-a acoperit.

„M-am rugat lui Dumnezeu, am tipat la el, am ingenuncheat si-am tipat din nou”, a adaugat ea. „Problema este ca ei au foarte multi adepti. Iar pe copii ii indoctrineaza de mici. Stiti ce frumos se poarta cu ei? Le cumpara cadouri, le vorbesc frumos, le dau o arma, le mai iau alte cadouri si tot asa. Un copil de 8-10-11 ani e pierdut.

Sunt si localnici, dar foarte putini, care ajung sa fie partasi. Ei sunt cei care si-au pierdut tot ce aveau pe lume, nu mai au casa, nu mai au nimic si se alatura organizatiei. Dar sunt foarte putini. Cei mai multi sunt straini, atentie, nicidecum sirieni. Din toata Africa, din toata Europa si din Asia”, a continuat Iuliana.

Femeia a povestit ca nu avea voie sa iasa pe strada fara sa fie insotita de un barbat.

„Te loveau cu bata daca ieseai fara barbat. Nu puteam merge, de exemplu, nici dupa un kilogram de zahar la magazin, fara insotitor. Acest drum pe care l-am facut imi aduce aminte de un film, drumul spre Kabul, care seamana izbitor cu drumul nostru. Cand se vedea cate un control in departare, soferul nostru striga in gura mare: ‘Acoperiti-va, Daesh!’ Repede, in locul muzicii care era data la maxim cu melodii din folclor sau cantareti cunoscuti se punea vocea unui imam care citea din Coran cu o voce grava, evalvioasa! Tremuram. Incercam sa ma abtin, se controlau actele fiecaruia si insotitorul fiecarei femei sau fete. Insotitorul nostru era fiul meu cel mic, care atunci avea 11 ani, mi-era teama ca nu-l accepta si o sa ne coboare din autobuz”, a mai spus ea.

In 2013, Iuliana a venit in Romania, iar sotul sau a ramas in Rakka. Cand a prezentat actele de nastere ale copiilor, femeia spune ca autoritatile din Romania i le-au rupt in fata si i-au spus ca sunt false. Pana la urma a dovedit ca sunt reale. Apoi s-a intors in Rakka, cand sotul i-a spus ca lucrurile se vor linisti, dar nu a fost asa.

In 2014, femeia povesteste ca ar fi sunat la Ambasada Romaniei din Damasc, cerand ajutor, insa cel de la capatul celuilalt al firului i-ar fi spus ca nu are cum sa ii ajute si ca „asta se intampla daca-ti plac barbosii”.

Acum, Iuliana si familia traieste intr-un stat european, din nord.