Marturia unuia dintre protestatarii de la Brasov bruscati de catre jandarmi

Erwin Albu este unul dintre tinerii care a participat duminica la protestele anti RMGC din Brasov. El a povestit pe Facebook despre incidentele dintre grupul de protestatari si jandarmi, cum au fost imbranciti si bruscati oamenii iesiti in strada si mai apoi escortati la sectia de politie.

„Ora 18. Violenţe absolut gratuite şi inutile din partea jandarmilor la Braşov. Brutalitatea unor animale flămânde în faţa unei prăzi fără apărare. Pe unii dintre noi ne-au târât de pe caldarâm, au dat cu gaze lacrimogene şi apoi au simţit nevoia să îşi încerce forţele nevrotice aplicând pumni şi picioare absolut inutil şi fără ca cineva să-i fi atacat sau să riposteze! Încă îmi sună în urechi ” acum mă, acum e momentul, dă în el,m㔺i “umflă-l să-i arăt eu lui”. Am încasat cât au vrut, apoi am fost azvârlit în dubă, unde am fost ţinut de jandarmi culcat pe orizontală. N-am apucat să văd câţi mai erau aruncaţi în dubă cu mine, pur şi simplu peste jandarmii care erau deja pe banchete. Spre mirarea mea, loviturile au încetat. La Secţia 1 unde am fost duşi, am putut observa că suntem trei “huligani” cu totul. Am fost trataţi totuşi civilizat, atât de jandarmii care ne-au adus (alţi jandarmi, într-un fel cei care ne-au scăpat din mâna unor nevrotici), cât şi de agenţii de poliţie. Ne usturau ochii şi faţa îngrozitor de tare de la gaz. Am fost escortaţi într-o cameră, unde jandarmii au scris procese verbale de contravenţie: câte 1500 lei fiecare. Apoi a venit rândul poliţiştilor să ne bage în seamă. Nu am fost lăsaţi să vorbim unul cu altul, ba nici să ne uităm unul la altul în prima faza. După vreo oră, situaţia s-a mai relaxat, jandarmii s-au retras şi am rămas cu poliţiştii. Vreau să evidenţiez faţă de brutalitatea anterioară, totuşi totul civilizat. Era clar că au primit ordin să tragă de timp, pentru a nu ne mai putea întoarce la protest în timp util.Apoi m-au condus pe mine într-un birou, iar pe ceilalţi doi protestatari în altul. După 4 ore de discuţii, după ce mi s-a adus la cunoştinţă deschiderea celui de-al 5lea dosar penal, am păşit liber spre grupul care ne aştepta solidar în faţa secţiei. La câteva minute au apărut şi ceilalţi doi colegi de suferinţă.

Am răni pe corp şi pe faţă. Şi Roşia este a noastră rană. Luptăm! Mai urmează..”