Am avut șansa de a fi în studioul B 1 TV, la emisiunea Sorinei Matei, atunci când Robert Turcescu a devenit subiectul propriei sale știri. Lumea știe deja, a fost șocul serii, al anului, poate al tuturor anilor de după Revoluție în ceea ce privește presa. Sigur, s-au petrecut multe după căderea lui Ceaușescu, am uitat multe, dar sper că nu greșesc atunci când spun autodeconspirarea lui Robert Turcescu este cea mai tare bomba de presă, despre presă, de după Revoluție. Un tsunami în desfășurare!
Turcescu a spus că a fost ofițer acoperit. N-a spus al cărui serviciu. Toate indiciile duc către Direcția de Informații Militare a Armatei, dar Turcescu n-a spus asta pe față, nici Ministerul Apărării, din care face parte serviciul secret al Armatei, n-a confirmat. De ce avea (are) nevoie Armata de ofițeri acoperiți în presă, e altă discuție, oricum una complicată, fără cap și fără coadă. Eu spun că nu e nevoie, dar patrioții vor zice că da.
Revenim. Mă simt lezat, la ora când scriu. Ca jurnalist. Nu mă așteptam ca Robert Turcescu să poarte pe conștiință un asemenea secret de a fi agent acoperit al unui serviciu secret. Spion, în limbaj popular. Îl știu de mulți ani ca jurnalist și am pariat mereu pe onestitatea sa. În sensul ăsta, e un șoc să constați că ”are dublă comandă”, după cum el însuși spunea. E chiar un șoc! Pentru imaginea jurnalistului Turcescu, pe care și-a construit-o făcând bine meseria asta. Dar și pentru imaginea presei, în general, a presei de dreapta, în particular.
Presa onestă, atâta câtă a mai rămas ea, a primit o puternică lovitură prin mărturia lui Robert Turcescu. ”Iată cine sunteți voi, băsiștii! Niște mincinoși!” Asta va trebui să suport și eu, și toți ceilalți jurnaliști care știu că trăiesc curat din meseria asta. Toți vom suporta povara gestului lui Robert Turcescu din partea celor care n-au niciun drept și niciun motiv să ne judece felul în care ne facem meseria. Vom fi arătați cu degetul și vom fi asemuiți lui, celui care are ceva de ascuns.
Dar am mai trecut prin astfel de momente, de la Revoluție încoace, o să supraviețuim, dacă și democrația va supraviețui. Acum, nu știm de ce a recurs Robert Turcescu la acest gest extrem. Din nevoia de a se elibera, așa cum singur mărturisea în direct? Pentru că a fost șantajat cu publicarea documentelor care probau că este agent acoperit și a simțit nevoia să facă el public totul? Pentru că dezvăluirea sa extremă e parte a unui joc politic înainte de alegerile prezidențiale, pe fondul scandalului declanșat de Traian Băsescu privind existența unui candidat agent acoperit? Sau pentru că există o luptă pe viață și pe moarte pe frontul serviciilor secrete românești, între ”patrioți” și ”hoți&afaceriști”, iar Turcescu a trebuit să-și sacrifice cariera de jurnalist pentru a salva prima tabără, tot mai subțiată sub presiunea celeilalte?
Personal, cred că e vorba de explicații suprapuse. Pariez pe răspunsurile 1 și 4. Adică, e posibil și să se fi săturat de a purta în suflet această povară, dar la fel de bine s-ar putea să fi fost nevoie de autodeconspirarea lui pe frontul bătăliei Rusia-SUA, duse astăzi cu mijloace democratice pe teritoriul României. Nu mai e un secret, rușii bagă bani în politicieni și televiziuni care influențează puternic masele cu discurs fascist, populist și manipulator de tip Victor Ponta, americanii luptă împotriva oligarhilor și a rețelelor acestora cu presiuni pentru instaurarea domniei legii și pentru impulsionarea luptei anticorupție. E posibil ca Robert Turcescu să-și fi ales tocmai din acest motiv momentul deconspirării sale taman înainte de alegerile prezidențiale.
În emisiunea de aseară a repetat obsesiv nevoia de a răspunde doar în fața justiției. De ce? Pentru că știe bine că doar justiția poate tranșa războiul surd care se poartă acum între Rusia și SUA pe teritoriul României. Și de ce obsesia sa pentru un proces? Pentru că speră probabil ca prin gestul său de a face publice documente secrete să declanșeze un imens scandal care să scoată la suprafață dezvăluiri cu adevărat șocante despre agenții acoperiți din politică sau din presă. Justiția poate face lumină pe acest teren minat de armate obscure, în care au fost prinse serviciile secrete.
Și apropo de ”servicii”, agenții secreți ai Armatei (din care se revendică Turcescu) se plâng de ani buni că și ”Doi ș-un sfert” (serviciul secret al Internelor), și SRI au trădat cauza interesului național, că au împânzit țara de agenți sub acoperire interesați doar de afaceri personale și deloc preocupați de soarta națională. E o luptă nu doar de orgolii între ”servicii”, ci și una în numele interesului național. Au trecut 25 de ani de la uciderea lui Ceaușescu și Securitatea&urmașii au pus mâna pe averea nației, pe politică și pe presă, dar cu ce rezultate? România se afundă pe zi ce trece sub cizma corupției generalizate, girate de urmașii Securității și ai PCR, în ciuda faptului că este membru UE și al NATO. Lucrurile au ajuns prea departe. Suntem pe buza prăpastiei, și nu doar noi, oamenii simpli, ci și ei, îmbogățiții tranziției, care riscă să-și vadă averile în pericol tocmai din cauza prăbușirii sistemului democratic, subminat din interior de cancerul corupției. Serviciile contribuie în bună măsură la tolerarea acestui virus, chiar dacă în ultimii ani colaborarea cu americanii a mai salvat aparențele. Însă nu poate ține la infinit. E prea puțin. Pe fondul ăsta, s-a activat puternic ”filonul patriotic” din servicii, cu vârf de lance Armata. Robert Turcescu poate declanșa un cutremur la scară națională! Sau poate dispărea pur și simplu în ceață…Ne vom lămuri cât de curând dacă a fost doar un gest de pocăință sau o lovitură menită să reseteze România parazitată de corupția din servicii&politică&media.
Omul Turcescu trăiește mai împăcat cu sine, am spus-o și la B 1 TV. Să-ți recunoști o greșeală e de o mie de ori mai onorabil decât s-o porți cu tine până în mormânt. Îți trebuie curaj să faci asta! Era marcat de moment. L-am văzut. Părea sincer în suferința sa, dar cine știe…Și totuși, a vorbit de prea multe ori de Dumnezeu, și nu ca Gigi Becali sau ca Victor Ponta. Decent, pătruns și sufletist. Cu credința că EL va face dreptate, că-L va ierta, că-l vom ierta. Omul Turcescu ne-a cerut clemență pentru păcatele tinereții. Și asta merită apreciat. Toți greșim și nu vrem să fim judecați aici. Dar până la EL, există judecata pământeană și pentru așa ceva a lăsat Dumnezeu instanțele judecătorești. Să dea Domnul să aflăm repede ce-i cu Turcescu și cu adevărul care eliberează. Dar jurnalistul Robert Turcescu a murit aseară. Poate va învia cândva din morți, cine știe… A fost o veste tristă pentru presă, dar poate una bună pentru țară. Aveți răbdare, ne vom lămuri curând dacă spovedania lui Robert are legătură cu SUA, cu Rusia sau cu Dumnezeu. Cel mai târziu, pe 17 noiembrie. Dată după care îl vom putea ”reevalua” sau îl vom lăsa în plata Domnului…
Sursa: reportervirtual.ro
Frumoasa analiza, mai putin sfarsitul. Turcescu va ramane un ziarist talentat, dar cu siguranta nu va mai putea sa fie agent sub acoperire….Poate ca a venit momentul sa terminam cu demonizarea serviciilor secrete romane. Nu inteleg de ce ne intereseaza agentii sub acoperie care lupta pentru interesul national si nu ne intereseaza agentii sub acoperire subordonati serviciilor secrete straine si care saboteaza economic si politic Romania?
De ce nu era curata constiinta D-lui Turcescu?N-a fost hot,criminal,sau alt fel de delicvent.Toata lumea(avizata) spune ca este nevoie de ofiteri acoperiti si ca acestia nu au voie sa se deconspire.Nu candida la nicio functie publica,deci nu putea fi vorba de vreo incompatibilitate,si,ca atare,nu-l obliga nimeni s-o faca(sa marturiseaca).Intr-adevar,si eu cred,Domnia sa vrea sa aiba un rol important in desfasurarea alegerilor prezidentiale care se apropie.Si,iarasi cred,acel rol va fi unul in beneficiul tarii.In incheiere,mai zic :Pentru ono(a)r(e),inainte!
Comentariile sunt închise.